Your Excellency,
Turkey has become, in the last years, a Eurasian geopolitical and geostrategic actor, with important economic and politico-military assets. Political analyze indicates that Turkey is an important Eurasian bridge. As a NATO ally and EU-candidate country, Turkey will promote – on medium and long term – some strategies for guaranteeing the regional security. What are these strategies?
Turkey has a unique location on the world map in the midst of a vast geography neighboring crisis-prone regions such as the Middle East, the Caucasus and the Balkans. Any economic or political crisis in these regions has an impact on Turkey and the wider international community.
Therefore, the stability of these regions is in the best interests of Turkey. This is why Turkey actively works to foster peace and security around itself and beyond. Especially in the past ten years we have taken many steps in this direction with considerable success.
First of all, starting from its immediate neighborhood, Turkey believes that placing the spirit of cooperation at the heart of its relations with neighbors rather than looking at them from a perspective of threat will provide the necessary ground conducive to creating a peaceful environment. This is the idea behind our “zero problems with neighbors” policy.
This policy is not an objective that can be achieved in the short term, but it provides us with an orientation and ideal to pursue. It also makes it clear to our neighbors and the wider international community that Turkey is committed to be a part of solutions rather than that of the problems.
As to practical elements of this “zero problems with neighbors” policy, enhancing political dialogue, liberalization of visa regimes, signing agreements to enhance economic and cultural relations, and increasing people-to-people contacts to create better understanding among the peoples hold a special place.
At this point, I would like to mention that one of our goals in the region is to increase economic interdependence which has proved to be a successful confidence building measure between countries. Countries try to contribute to efforts to sustain peace, security and stability in other countries as long as they have a stake in it. Same goes for promoting mutual cultural understanding which might help redress the prejudices and misconceptions.
Overall, we believe that continuation of the “zero problems with neighbors” policy will be instrumental in transforming our region in the medium to long run, and Turkey is committed to do that.
Another principle which is relevant to the regional context today and our foreign policy relies on is that there should be a balance between security and freedoms.
What has been going on in the Middle East and North Africa region over the last year shows once again that regimes that rely on oppression of their people are not sustainable. This is why Turkey – long before the revolts started- has been calling for a reform process in the region. We saw it necessary for the stability in the region because the sentiment caused by the decades long oppression and authoritarian rule was a time-bomb threatening the stability of region as well as those countries.
From the beginning of the citizen revolts, Turkey has been supporting the democratization process in the region which is the rightful and legitimate demand of the peoples. We also firmly believe that this is crucial for the stability and security of the region too.
One should also not forget that in today’s world, security is indivisible. This means if one country in the region does not feel secure, it poses a challenge for the whole region. It is not possible for any country to threaten a neighbor -or a non-neighbor for that matter- and expect to live in absolute peace in its own territory.
This takes us back to the point where cooperation along with understanding and tolerance should be promoted in the intra-regional relations.
In this regard, “regional ownership” is of paramount importance for solving regional problems. Regional integration projects and initiatives are important because they provide us with the means of tackling them together.
At this point, it also makes sense to emphasize the importance of pre-empting conflicts as well as resolving them through mutual understanding and dialogue. Mediation is certainly a useful tool to this end and this is why Turkey has engaged in and been promoting mediation and facilitation efforts in the entire region. Turkey has also pioneered the Friends of Mediation Group with Finland within the UN for the greater good of the international community.
As would be seen, Turkey mainly relies on its soft power to ensure and contribute to regional security. Yes, Turkey is a member of NATO with considerable hard power capabilities. However, Turkey’s main strategy is to give the priority to peaceful means based on cooperation, dialogue and regional ownership to solve problems and provide security in the region. Turkey has a wide range of means and capabilities, and employs them in accordance with its values as much as its interests.
The Romanian-Turkish relations entered a new stage. The bilateral documents signed and the high-level meetings proved that our countries are geopolitical and geostrategic actors with high-potential in the Black Sea zone. What is your prognosis about the evolution of joint strategies for the purpose of a new energy security for the Black Sea riparian countries?
Over the last couple of decades, energy security has come to be considered as an essential factor in the overall security of countries and remains at the top of the global political and economic agenda for both consumer and producer countries. This challenge is also prevalent for Black Sea region.
In line with the Black Sea Region’s geo-strategic location, size, natural and human resources, we believe that BSEC should play a more proactive, effective and constructive role in achieving the common goal of a peaceful, stable and prosperous Black Sea Region.
Moreover, given the existence of globally important energy producers, namely the Russian Federation and Azerbaijan as well as transit countries like Romania, Bulgaria, Ukraine, Georgia and Turkey, among its members, BSEC has become a prominent platform, inter alias, for energy dialogue in the Wider Black Sea region. Moreover, sustainable energy development, development of the Black Sea energy market, extended regional energy cooperation are some key issues to be further discussed and developed under the umbrella of BSEC.
Turkey will assume the Chairmanship-in- Office as of 1 July 2012. During our Chairmanship, we are willing to maintain and enhance project oriented and result-based approach in several areas of cooperation. We are looking forward to strengthening our ties with Romania throughout this period.
I believe that there is room for an enhanced cooperation between our countries in the fields of exploration of the hydrocarbon resources in the region, and the overhead transmission of electricity from Romania to Turkey.
Also, our cooperation on Nabucco project is of great importance. As parties of Nabucco, we are waiting for the final decision of Shah Deniz Consortium. I would like to add that the Southern Gas Corridor projects that do not pass through Turkey and involve LNG facilities are not economically viable.
Last but not least, since they constitute important chokepoints for energy transportation, I would like to underline the fact that the security of the Turkish Straits is not only vital for Turkey but also for all the countries in the Wider Black Sea. Any possible accident which may occur due to the current vessel congestion in the Straits could cause a major oil disruption in another part of the world. For this reason, we expect the member countries’ support to Turkey’s efforts with regard to alleviating the vessel congestion in the Straits.
What about the development of the academic relations between Turkey and Romania?
We wish to further develop our academic relations with Romania befitting the existing friendly relations in political and economic spheres.
We support every aspect of cooperation between our higher education institutions within the boundaries of our reciprocal budgetary capabilities. In this framework, we would like to see further development of exchange of students, academicians and experts as well as exchange of information, documentation and experience between Turkish and Romanian universities and higher education institutions.
Therefore, we attach significance to taking into consideration the recommendations of the Bologna Process which intend to create a European Higher Education Area (EHEA) based on international cooperation and academic exchange which is no doubt attractive to European students and staff. The envisaged European Higher Education Area will
• facilitate mobility of students, graduates and higher education staff;
• prepare students for their future careers and for life as active citizens in democratic societies, and support their personal development;
• offer broad access to high-quality higher education, based on democratic principles and academic freedom.
Turkey, as a Muslim country, but with many ethnic minorities belonging to other confessional groups, currently represents an interface in the dialogue between Occident and Islam? But, between Europe and Asia?
Currently, we are standing at a point in history where the international community is suffering from artificial fault lines being created on the basis of ethnic, religious or even sectarian identities.
Turkey is a living example of why these fault lines can be made irrelevant and that the universal values of tolerance, peaceful co-existence and dialogue should be embraced instead. We believe that these are common values of humanity and are not exclusive to any one country or group of countries.
Moreover, countries who promote these values should set an example in this regard. In line with this understanding and its long-standing tradition of tolerance and bridging cultures, Turkey became one of the co-sponsors of the United Nations Alliance of Civilizations initiative, launched in 2005.
Since then, the Alliance has progressed rapidly and became the major international initiative in the area of intercultural dialogue and tolerance, boasting over 130 countries and international organizations in its Group of Friends.
We are pleased to see Romania among the active members of the Group of Friends, and look forward to deepening our cooperation with Romania under the Alliance’s Regional Strategy for Southeast Europe.
As a co-sponsor, Turkey has always been and will remain in the forefront of the Alliance of Civilizations. Having already hosted the second Annual Forum of the initiative in 2009, Turkey is now making preparations to host the Alliance’s first Partner’s Forum this May in Istanbul.
From the perspective mentioned in the previous question, what strategies will the Turkish Government follow to promote the security of the NATO frontier, taking into consideration that a series of conflicts are currently underway : such as the ones in Iraq and Syria ? Do you have a common plan together with the international organizations to counteract the illegal migration and support the refugees?
In the framework of the 1951 Geneva Convention relating to the Status of Refugees and 1967 Protocol, Turkey does her uppermost to shelter refugees and fulfill all their needs. As a result of instability in Syria, thousands of Syrian citizens left their country and seek shelter in Turkey. Turkey follows an “open door” policy and has accepted all the Syrian citizens coming to its territory. Currently, 17000 Syrian citizens are in Turkey and they have been granted “Temporary Protection”.
What is Turkey’s reaction to the inflaming situation concerning the declarations of Iran and Israel, considering your strategic role in the Middle East? Will Turkey involve herself as a negotiator in this dispute?
Turkey is working towards a vision and goal according to which her neighborhood would be free of conflict, violence, extremism and weapons of mass destruction. Maintaining security and stability in the region is one of the main tenets of our foreign policy.
We see the existence of weapons of mass destruction (WMD) as a major challenge and indeed a serious concern in the Middle East. We support all efforts aimed at developing a common regional understanding on the establishment of an effectively verifiable zone free of WMD and their means of delivery.
We believe that another major threat is the possible use of force against Iran. Such an irresponsible action would have devastating effects on regional and global peace and security. I should like to underline that a peaceful solution to the Iranian nuclear issue without further delay is in the interest of all countries concerned.
The Iranian nuclear problem is first and foremost that of a confidence crisis between the West and Iran. Overcoming this can be possible through serious and targeted negotiations that would address concerns and expectations of both sides.
As always, Turkey is prepared to constructively contribute to this process. In this respect, we are encouraging our P5+1 counterparts to agree with Iran on a date and venue for the next round of talks without further delay.
Turkey will be pleased to host the meeting, should the parties wish to meet in Istanbul again. Possible agreement between Iran and the IAEA on a structured approach to resolving all outstanding issues will certainly have positive impact on the dialogue process in general.
Last year Turkey signed a security agreement with Russia and Ukraine. In this context, how would the relations with Russia develop, in the context of the international declarations concerning Iranian nuclear program and the situation in Syria?
Tragic developments unfolding in Syria pose new challenges to the regional and global security and stability. Such an environment calls for all parties to put their minds together to find an immediate and effective solution for the crisis in Syria.
From the outset, Turkey has attached utmost importance to holding consultations on the situation in Syria with the countries concerned including Russia. Needless to say, Russia has an important role to play in resolving the crisis in Syria, as a country enjoying not only special relations, but also influence over Syria.
We are aware that Russia is also concerned in face of the escalation of violence and deepening humanitarian crisis in the country. Recent initiatives of Russia to engage with the Arab League in order to halt the ongoing violence in the country and to extend humanitarian assistance to the Syrian people display the level of this concern.
The stability, security and prosperity as well national unity and territorial integrity of Syria are crucial for both Turkey and Russia. We will continue our consultations with the Russian authorities building upon this common denominator regarding the developments in Syria.
In the end, the future of Syria will be decided by the Syrian people. The sooner the legitimate aspirations of the Syrian people for universal values such as democracy, freedom, the rule of law and human rights prevail in Syria, the brighter the future of Syria will be.
Will Turkey accept the installation of elements of the antimissile shield in its territory? If she accepts, what will be the evolution of Turkey’s relations with Russia and Iran?
First of all, what is deployed in Turkey is not an element of “the antimissile shield”. It is, instead, just an early warning radar. It is a component of NATO’s overall missile defense capacity. Hosting this component has been Turkey’s contribution to NATO’s missile defense system which is being developed in accordance with the new Strategic Concept.
Turkey has been a staunch ally in NATO for 60 years. In line with the principles of indivisibility of security, solidarity and equitable burden sharing, we live up to our responsibilities. Hosting the radar on our territory should be seen from this perspective.
The purpose of this NATO system all along has been the development of missile defense architecture as a purely defensive measure against the threat of proliferation of ballistic missiles. This system is totally defensive and does not target any country. Thus, those countries and international actors with no intention to launch ballistic missile attack have no reason to worry about the radar.
The Cyprus question is on the international agenda for many years. Turkey has many times been sanctioned and this is a topic on the EU accession agenda. From this perspective, how do you think that Turkey’s government will be involved in the settlement of this crisis, taking into consideration the current international circumstances?
The Cyprus problem, which has now been continuing for nearly half a century, has always been one of the foremost issues on Turkey’s foreign policy agenda. However, the Cyprus settlement and Turkey’s EU accession process are two separate issues, and it should be recalled in this context that neither Turkey nor the Turkish Cypriot side are the originators of the Cyprus issue. The roots of the Cyprus problem can be traced to 1963, when the “Republic of Cyprus”, which was established by the 1960 Treaties as a Partnership State of Turkish Cypriots and Greek Cypriots as co-founders and the Island’s co-owners, was destroyed by the Greek Cypriots, who tried to unilaterally change the very nature of the state of affairs on the Island to the detriment of the Turkish Cypriot people. Since then, there has not been a government which legitimately represents the whole Island. At the end of 1963, Turkish Cypriots were systematically excluded from State mechanisms and were forced to live in enclaves corresponding to 3% of Cyprus, under Greek Cypriot siege. In accordance with the notorious Akritas Plan envisaging the unification of the Island with Greece (Enosis), the ethnic cleansing of the Turkish Cypriot people was intensified. In 1964, the UN Peacekeeping Force was established on the Island and in 1968 negotiations between the two sides commenced. Since the beginning of the negotiations, the settlement of the Cyprus problem has been a matter of the renewal of the partnership between Greek and Turkish Cypriots on the Island.
Let me state this very clearly: as a guarantor power and motherland in Cyprus we want a negotiated and mutually agreed political settlement on the Island, and we fully support the efforts of the Turkish Cypriots and the UN Secretary-General to this end. The negotiations between the two sides on the Island have been going on since 1968. The Turkish Cypriot side and Turkey have always supported a just, lasting and comprehensive settlement of the Cyprus issue throughout the negotiations under the auspices of the UN Secretary-General’s Good Offices mission. The Greek Cypriot side, however, rejected all the settlement plans devised by the UN and lastly, the UN Comprehensive Settlement Plan in 2004 with 76%, whereas it was accepted by the Turkish Cypriots with 65%. Nevertheless the Greek Cypriots were granted unilateral, undeserved EU membership immediately following their rejection of the Annan Plan. Most of our counterparts in the EU acknowledge that this was a great mistake. As Turkey, we cannot and will not accept this as a simple fact. The EU bears responsibility for this situation. The EU has so far treated the Turkish Cypriots unjustly, disregarding the fundamental principles on which the Union is established. The Cyprus issue is now mainly a problem for the EU. It goes without saying that a member with UN troops and a half-century-old unresolved issue on the UN Security Council agenda does not add much to the EU’s prestige.
The ongoing comprehensive negotiation process on the Island was initiated in 2008 under the auspices of the UN and within this framework the leaders have met more than 140 times to date. So far, progress in the process has largely been achieved thanks to comprehensive and constructive proposals of the Turkish Cypriots, which were also appreciated by the UN. Most recently, the fifth tripartite meeting of the leaders with the UN Secretary-General was held in Greentree, New York, on 23-24 January. The international community had high expectations from these talks. As the Turkish side, we had been hoping that the Greentree meeting would usher in the high-level meeting with the participation of the two sides and the three guarantors, namely Turkey, Greece and the United Kingdom, which would address all remaining issues that couldn’t be agreed upon by the two sides in order to seal the settlement through a grand bargain. Regrettably, this has not been possible due to the Greek Cypriot side’s stubborn intransigence. In Greentree the Greek Cypriots sidestepped genuine talks in order to avoid a decision for a high-level meeting and a very important opportunity was missed.
Now the window of opportunity has narrowed considerably. Despite this, the Turkish Cypriot side continues its determined efforts and as Turkey we continue giving them our full support. Enabling the new partnership to be established in Cyprus to assume the EU Presidency on 1 July would not only help surmount a major obstacle in Turkey-EU relations but would also help the EU to overcome once and for all the problems emanating from the unilateral accession of the Greek Cypriot side. Reaching the settlement aim would help the Eastern Mediterranean to become an area of peace, stability and cooperation, would allow the enhancement of NATO-EU cooperation and would be in the interests of the West. The Turkish side is sincerely committed to the goal of comprehensive settlement. With enough political will the current process can be successful.
But these hopes will be meaningless if the Greek Cypriot side does not negotiate sincerely. The Greek Cypriots must first decide whether or not they truly want a partnership and a common future with the Turkish Cypriots. The Turkish Cypriots proved back in 2004, in the Annan Plan referenda, that they are on the side of a settlement. It is the Greek Cypriots who must now also display the necessary political will. The Secretary-General, in his report in 2004, clearly stated that if the Greek Cypriots remain willing to resolve the Cyprus problem, this needs to be demonstrated. On the other hand, pending a comprehensive settlement to the Cyprus question, Turkey’s position on the unilateral accession of the Greek Cypriot side to the EU will remain unchanged. It will be out of question for Turkey to have contacts with a Greek Cypriot EU Presidency.
The EU should admit to its grave mistake of unilaterally granting full membership to the Greek Cypriots, instead of attempting to correct this error by putting the blame on Turkey. Unfortunately, the EU has so far not shown the capacity to transcend the problems emanating from the Greek Cypriots’ unilateral accession. It is as if the EU has been taken hostage by the Greek Cypriot side. On the other hand, it goes without saying that Turkey will never allow the Greek Cypriots to unjustly impose the “Republic of Cyprus” on the Turkish Cypriots or on Turkey. Therefore, without a settlement in Cyprus the issue will remain an obstacle not only for Turkey-EU relations but also continue to undermine NATO-EU cooperation and the strategic ambitions of Europe. The EU should be able to see this problem from a broader perspective. We all need a political settlement in Cyprus.
Without a political solution, the Cyprus issue also harbors a potential risk for trust, stability and cooperation in the Eastern Mediterranean and the Middle East. The unilateral start of offshore drilling activities by the Greek Cypriot side last September and the developments which ensued after this provocative move have demonstrated the risks which the continuation of the Cyprus issue carries both on a regional and, partly, on a global scale. The announcement of the most recent Greek Cypriot tender for off-shore hydrocarbon exploration and exploitation within their so-called economic exclusive zone, at a time when the UN negotiations have reached a critical and determining stage, is a further indication of the Greek Cypriots’ lack of will as regards a settlement and a common future with the Turkish Cypriots. This crisis clearly demonstrates the necessity for a political settlement in Cyprus.
On the other hand, Turkey and the TRNC will implement, by 2014, a pipeline project which involves bringing 75 million cubic meters of drinking water to Northern Cyprus. This amount can be increased tenfold, and that would be equal to double the water need of the entire Island. As Turkey we would like the whole of the Island to benefit from this project. This new water source could, like the hydrocarbon resources, be utilized as an incentive for the successful conclusion of the ongoing negotiations with a comprehensive solution. Thus a mutually agreed settlement in Cyprus would enable not only the two sides on the Island but also the entire region to benefit from the increase in prosperity made possible through the peaceful use of these new natural resources. This would also be in the interest of the EU and all concerned parties.
It is said that the world is continuously changing and that the current world disorder will be preceded by a new world order. In this context, please allow me, to take up the issue of the Eurasian frozen conflicts in which the minorities and the Turkish speaking countries in the immediate border are involved. What is your opinion on this?
It has been 20 years since the end of the Cold War. However, the parameters of the “new world order” are still in the making. Today it has become crystal clear that no single country is able to steer the change by itself. So, effective multi-polarism, cooperation, mutual understanding and regional ownership would be the order of the day.
Turkey, standing as a pivotal country at the epicenter of a rapidly changing strategic international environment spanning from Central Asia to the Caucasus, and Middle East to the Balkans, is keen on promoting peace, security and stability in our entire neighborhood. In this regard, Caucasus is a region of special interest, not only because we enjoy significant historical, cultural and humanitarian similarities and ties with the peoples of Caucasus, but also due to the strategic importance of this region. The strategic importance of the region derives from its location which is at the intersection of major energy and transport routes of the Eurasian region and home to rich hydrocarbon resources. In this context, stability in the Caucasus is crucial for stability in Euro-Asian region and beyond it.
As you mentioned, three of the four unresolved conflicts in the OSCE area unfortunately are in the Caucasus. Turkey’s policy in support of the territorial integrity of Azerbaijan and Georgia and of the settlement of Nagorno-Karabakh, Abhazia and South Osetia conflicts within the internationally recognized borders of these two countries is already well-established.
Briefly, our foreign policy aims at changing the existing political landscape by putting into motion new dynamics favoring peace, dialogue and region-wide cooperation. We sincerely believe that if all the interested parties display the necessary political will, and are encouraged in the right direction; our hopes for comprehensive peace in the South Caucasus will certainly be realized.
The international media broadly debated, at that moment, the tension in the diplomatic relations with Israel. How do you think that the dissensions and the difference of opinions between the two countries will be solved?
Turkey, since its establishment, has been pursuing, a peaceful, realistic and consistent foreign policy guided by the principle of “Peace at Home and Peace Abroad”. Primary goal of our policy has been to improve relations with all states and ensure that peace and stability prevail in our region and beyond. The concept of “zero problem” with our neighbors is also a reflection of this objective. We simply wish to live in a stable neighborhood enabling not only Turkey, but all countries of the region to prosper in peace.
Turkey, right after its establishment, has recognized Israel and always pursued good relations as it did with any other country in the region with an understanding that suits the interests of our peoples and contributes to peace, prosperity and stability of our neighborhood. As dictated by this perspective, we have led a principled, sincere and straightforward dialogue with Israel.
Certain positive developments in the Middle East Peace Process also had their reflections on Turkey’s relations with Israel. After the Madrid Peace Conference and the Oslo Peace Accords, Turkey upgraded its ties with Israel in early 1990’s and over the years, Turkey and Israel established good relations .
However, Israel’s acts and policies jeopardizing peace and stability in the region have had negative repercussions on our bilateral relations. The Suez Canal Crisis of 1956, Israel’s annexation of East Jerusalem in 1980 or Israel’s brutal military attacks to the occupied Palestinian territories, particularly the “Operation Cast Lead” in December 2008 were among them.
However, the Israeli attack against the international humanitarian aid convoy on the high seas on 31 May 2010, which resulted in the killing of 9 innocent civilians and the injury of many others from a host of nationalities, inevitably led to the deterioration of our relations. The attack constituted a clear breach of international law. Israel has drawn severe condemnation not only from Turkey, but also from the entire international community.
This brutal attack left an indelible mark in the hearts and minds of the Turkish people. The crime committed by Israel is not a simple offense. Israel has not only violated the international law but also the right to life, the most fundamental human value, of innocent civilians, once again. Yet, we have acted responsibly and with prudence during the last 21 months. Our expectations were both judicious and realistic. Despite this fact and contrary to the common practice in international relations, Israel failed to meet Turkey’s legitimate demands for a “public apology” and “compensation” until now. No country can turn a blind eye to the killing of its citizens by foreign forces on the high seas and the subsequent maltreatment of other passengers.
Turkey’s demands are clear. Israel needs to apologize and pay compensation. The unlawful blockade on Gaza must also be lifted. Israeli government must make a choice. Israel needs to see that it will only be possible to ensure real security by building a real peace. We hope that Israel would see the big picture and what serves best its own interests. Normalization of our relations will depend on the steps to be taken by Israel.
The Turkish state was confronted in the last years with elements of international terrorist groups that acted against the rule of law/public order, supporting the Turkish extremist organizations. How will the Turkish state act for diminution of the terrorist danger, taking into consideration that the strategies against such developments are costly?
Terrorism is a leading threat against international peace, security and stability. We are committed to combating terrorism in all its forms and manifestations without distinction. We recognize the importance of a determined, consistent and unequivocal stand against this scourge and advocate this approach on a global scale.
Turkey has been directly targeted by terrorist acts, most notably emanating from the PKK. For decades PKK has been perpetrating terrorist acts in Turkey, claiming the lives of tens of thousands of innocent people. Turkey has also been targeted by radical movements, such as Al Qaida, as evidenced by the 2003 terrorist bombings in Istanbul.
We have a long and painful experience in the fight against terrorism. In this process, we have accumulated many best practices, and have also learned from our mistakes. Most importantly, we have come to recognize that the threat of terrorism cannot be countered solely with security measures. We have made a paradigm shift in this respect and brought the human dimension to the forefront. With this understanding, we have been pursuing a comprehensive and multi-faceted strategy in combating terrorism. In this strategy, the indispensable security component is supported by political, social, cultural and economic steps. Our overall objective is to fight terrorism, but not at the cost of civil liberties and freedoms. Moreover, we are concurrently determined to address the grievances of all our citizens and to benefit our society by widening and deepening democratic rights and freedoms within Turkey.
We will continue to pursue this comprehensive strategy. In fact, work has begun on drafting a new Constitution with the participation of all the relevant stake holders. We expect this process to be instrumental in further enhancing democratic standards and freedoms in Turkey and thereby, in rendering baseless the narratives of terror groups.
Interviu cu ES Ömür ŞÖLENDIL, Ambasadorul Republicii Turcia în România
Excelenţa Voastră,
Turcia a devenit, în ultimii ani, un actor geopolitic și geostrategic eurasiatic, cu active economice și politico-militare importante. Analiza politică indică faptul că Turcia este o punte eurasiatică importantă. Ca țară aliat al NATO și candidată UE, Turcia va promova – pe termen mediu și lung – unele strategii pentru garantarea securității regionale. Care sunt aceste strategii?
Turcia are o localizare unică pe harta lumii, în mijlocul unor regiuni geografice învecinate vaste predispusă la criză, cum ar fi Orientul Mijlociu, Caucazul și Balcanii. Orice criză economică sau politică din aceste regiuni are un impact asupra Turciei și comunităţii internaționale mai largi.
Prin urmare, stabilitatea acestor regiuni este în interesul superior al Turciei. Acesta este motivul pentru Turcia lucrează în mod activ pentru a promova pacea și securitatea în jurul său și în afara ei. Mai ales în ultimii zece ani am făcut mulți pași în această direcție, cu un succes considerabil.
În primul rând, pornind de la vecinătatea sa imediată, Turcia consideră că plasarea spiritului de cooperare în centrul relațiilor sale cu vecinii, mai degrabă decât a privi la ei dintr-o perspectivă a amenințării va oferi terenul necesar care să conducă la crearea unui mediu pașnic. Aceasta este ideea din spatele politicii noastre “zero probleme cu vecinii”.
Această politică nu este un obiectiv care poate fi atins pe termen scurt, dar ne oferă o orientare și ideal pentru a urmări. De asemenea, face clar pentru vecinii noștri și comunitatea internațională că Turcia se angajează să fie o parte din soluții, mai degrabă decât din cea a problemelor.
În ceea ce privește elementele practice ale acestei politici “zero probleme cu vecinii”, intensificarea dialogului politic, liberalizarea regimului de vize, semnarea de acorduri pentru a consolida relațiile economice și culturale, precum și creșterea contactelor om-cu-om pentru a crea o mai bună înțelegere între popoarele dețin un loc special.
La acest moment, aș dori să menționez că unul dintre obiectivele noastre din regiune este de a crește interdependența economică, care s-a dovedit a fi o măsură de consolidare a încrederii de succes între țări. Țările încearcă să contribuie la eforturile de a susține pacea, securitatea și stabilitatea în alte țări, atâta timp cât acestea au o miză în ea. Același lucru este valabil pentru promovarea înțelegerii culturale reciproce, care ar putea să contribuie la corectarea prejudecăților și concepții greșite.
În general, noi credem că o continuare a politicii “zero probleme cu vecinii” va avea un rol esențial în transformarea regiunii noastre pe termen mediu și lung, iar Turcia se angajează să facă acest lucru.
Un alt principiu care este relevant pentru contextul regional de astăzi și politica noastră externă se bazează pe faptul că trebuie să existe un echilibru între securitate și libertăți.
Ceea ce s-a întâmplat în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord în cursul anului trecut arată încă o dată că regimurile care se bazează pe oprimarea oamenilor lor nu sunt durabile. Acesta este motivul pentru Turcia – cu mult înainte de începerea revoltelor – a chemat pentru un proces de reformă în regiune. Am văzut că este necesar pentru stabilitatea în regiune, deoarece sentimentul cauzat de decenii de opresiune lungă și regimul autoritar a fost o bombă cu ceas care amenință stabilitatea regiunii precum și acele țări.
De la începutul revoltelor cetățenilor, Turcia a sprijinit procesul de democratizare din regiune, care este cererea de drept și legitimă a popoarelor. De asemenea, noi credem cu tărie că acest lucru este crucial pentru stabilitatea și securitatea regiunii de asemenea.
De asemenea, nu trebuie să uităm că în lumea de astăzi, securitatea este indivizibilă. Acest lucru înseamnă că, dacă o țară din regiune nu se simte în siguranță, aceasta reprezintă o provocare pentru întreaga regiune. Nu este posibil ca orice țară să amenințe un vecin – sau un non-vecin din acest motiv – și se așteaptă să trăiască în pace absolută în propriul său teritoriu.
Acest lucru ne duce înapoi la punctul în care ar trebui promovată cooperarea, împreună cu înțelegere și toleranță în relațiile intra-regionale.
În acest sens, “proprietatea regională”, este de o importanță capitală pentru rezolvarea problemelor regionale. Proiecte de integrare regională și inițiative sunt importante, deoarece ele ne oferă mijloacele de abordare a acestora împreună.
La acest moment, de asemenea, face sens a sublinia importanța pre-golirii conflictelor și a le rezolva prin înțelegere reciprocă și dialog. Medierea este cu siguranță un instrument util în acest scop și acesta este motivul pentru care Turcia sa- angajat și a promovat eforturile de mediere și facilitare în întreaga regiune. Turcia a inițiat, de asemenea, Grupul Prietenii Medierii cu Finlanda în cadrul ONU pentru binele mai mare al comunității internaționale.
După cum s-ar fi văzut, Turcia se bazează în principal pe puterea sa soft pentru a asigura și a contribui la securitatea regională. Da, Turcia este membră a NATO, cu capacități considerabile de putere hard. Cu toate acestea, principala strategie a Turciei este de a da prioritate mijloacelor pașnice, bazate pe cooperare, dialog și proprietatea regională pentru a rezolva probleme și de a asigura securitatea în regiune. Turcia are o gamă largă de mijloace și capacități și le angajează, în conformitate cu valorile sale la fel de mult ca și interesele sale.
Relațiile româno-turce au intrat într-o nouă etapă. Documentele bilaterale semnate și reuniunile la nivel înalt au dovedit că țările noastre sunt actori geopolitici și geostrategici cu potențial ridicat în zona Mării Negre. Care este prognoza Dumneavoastră despre evoluția strategiilor comune în vederea unei noi securităţi energetice pentru țările riverane Mării Negre?
De-a lungul ultimelor decenii, securitatea energetică a ajuns să fie considerată ca fiind un factor esențial în securitatea generală a țărilor și rămâne în partea de sus a agendei politice și economice mondiale, atât pentru țările consumatoare, cât și producătoare. Această provocare este de asemenea prevalentă pentru regiunea Mării Negre.
În conformitate cu localizarea geo-strategică, dimensiunea, resursele naturale și umane ale regiunii Mării Negre, considerăm că OCEMN ar trebui să joace un rol mai proactiv, eficient și constructiv în atingerea obiectivului comun al unei regiuni pașnice, stabilă și prosperă a Mării Negre.
Mai mult decât atât, având în vedere existența producătorilor de energie la nivel mondial importanţi, și anume Federația Rusă și Azerbaidjan, precum și țările de tranzit precum România, Bulgaria, Ucraina, Georgia și Turcia, printre membrii săi, OCEMN a devenit o platformă proeminentă, inter alias, pentru dialogul energetic în regiunea extinsă a Mării Negre. Mai mult decât atât, dezvoltarea energetică durabilă, dezvoltarea pieței energetice la Marea Neagră, cooperarea energetică regională extinsă sunt unele aspecte-cheie care urmează să fie discutate și dezvoltate sub umbrela OCEMN în continuare.
Turcia va asuma Preşedinţia în Oficiu – începând cu 1 iulie 2012. În timpul preşedintiei noastre, suntem dispuși să menținem și să consolidăm abordarea bazată pe rezultate orientate spre proiect și în mai multe domenii de cooperare. Așteptăm cu nerăbdare să consolidăm legăturile noastre cu România de-a lungul acestei perioade.
Eu cred că există loc pentru o cooperare sporită între țările noastre în domeniile de explorare a resurselor de hidrocarburi din regiune, precum și transmiterea de energie electrică din România în Turcia.
De asemenea, cooperarea noastră cu privire la proiectul Nabucco este de mare importanță. În calitate de părți ale Nabucco, așteptăm decizia finală a Shah Deniz Consortium. Aș dori să adaug că proiectele coridorului de gaz sudic care nu trec prin Turcia și care implică instalațiile GNL nu sunt viabile economic.
Nu în ultimul rând, de vreme ce acestea constituie puncte de blocaj importante pentru transportul energiei, aș dori să subliniez faptul că securitatea Strâmtorilor turcești nu este esențială doar pentru Turcia, ci și pentru toate țările din Marea Neagră Extinsă. Orice accident posibil, care poate apărea din cauza congestiei navale actuale în strâmtoare ar putea provoca o întrerupere importantă de petrol într-o altă parte a lumii. Din acest motiv, așteptăm sprijinul țărilor membre pentru eforturile Turciei în ceea ce privește reducerea congestiei navelor în Strâmtori.
Dar despre dezvoltarea relațiilor academice dintre Turcia și România?
Dorim să dezvoltăm în continuare relațiile noastre academice cu România acomodând relațiile de prietenie existente în sferele politice și economice.
Noi sprijinim fiecare aspect al cooperării dintre instituțiile noastre de învățământ superior, în limitele capabilităților noastre reciproce bugetare. În acest context, ne-am dori să vedem dezvoltarea în continuare a schimbului de studenți, academicieni și experți, precum și schimbul de informații, documentare și experiență între universitățile turcești și românești și instituțiile de învățământ superior.
Prin urmare, acordăm o importanță, luând în considerare recomandările Procesului de la Bologna, care intenționează să creeze un spațiu european al învățământului superior (SEIS) pe baza cooperării internaționale și a schimbului academic, care este, fără îndoială, atractivă pentru studenții și personalul din Europa. Spațiul european al învățământului superior preconizat va
- facilita mobilitatea studenților, absolvenților și a personalului din învățământul superior;
- pregăti studenții pentru carierele lor viitoare și pentru viața ca cetățeni activi în societățile democratice, și va sprijini dezvoltarea lor personală;
- oferi un acces larg la educație de înaltă calitate mai bună, bazată pe principii democratice și libertate academică.
Turcia, în calitate de țară musulmană, dar cu numeroase minorități etnice aparținând altor grupuri confesionale, în prezent, reprezintă o interfață în dialogul dintre Occident și Islam? Dar între Europa și Asia?
În prezent, suntem într-un punct în istorie în care comunitatea internațională suferă de linii de vină artificiale create pe baza unor identități etnice, religioase sau chiar sectare.
Turcia este un exemplu viu de ce aceste linii de defect pot fi irelevante și că valorile universale ale toleranței, coexistenței pașnice și dialogului ar trebui să fie îmbrățișate în schimb. Noi credem că acestea sunt valori comune ale umanității și nu sunt exclusive pentru o anumită țară sau grup de țări.
Mai mult decât atât, țările care promovează aceste valori ar trebui să dea un exemplu în acest sens. În conformitate cu această înțelegere și tradiția sa de lungă durată a toleranței și a culturilor corelate, Turcia a devenit unul dintre co-sponsori ai inițiativei Națiunilor Unite Alianța Civilizațiilor, lansată în 2005.
De atunci, Alianța a progresat rapid și a devenit inițiativa internațională majoră în domeniul dialogului intercultural și a toleranței, lăudându-se cu peste 130 țări și organizații internaționale din grupul său de prieteni.
Suntem încântați să vedem România printre membrii activi ai Grupului de prieteni, și așteptăm cu nerăbdare să aprofundăm cooperarea noastră cu România în cadrul de strategie regională pentru Europa de Sud-Est a Alianței.
În calitate de co-sponsor, Turcia a fost întotdeauna și va rămâne în fruntea Alianței Civilizațiilor. Găzduind al doilea Forum anual al inițiativei în 2009 deja, Turcia face acum pregătirile pentru a găzdui primul Forum al Partenerilor Alianței – în acest mai la Istanbul.
Din perspectiva menționată în întrebarea anterioară, ce strategii guvernul turc va urma ca să promoveze securitatea frontierei NATO, luând în considerare faptul că o serie de conflicte sunt în prezent în curs de desfășurare: cum ar fi cele din Irak și Siria? Aveţi un plan comun, împreună cu organizațiile internaționale, pentru a contracara migrația ilegală și să sprijine refugiații?
În cadrul Convenției de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților și Protocolului din 1967, Turcia face ei tot ce poate mai mult pentru a adăposti refugiați și să îndeplinească toate nevoile lor. Ca urmare a instabilității în Siria, mii de cetățeni sirieni au părăsit țara și caută adăpost în Turcia. Turcia urmează o politică de “ușă deschisă” și a acceptat toți cetățenii sirieni care vin pe teritoriul său. În prezent, 17.000 cetățeni sirieni sunt în Turcia, iar acestora le au’ fost acordate’ă “protecție temporară”.
Care este reacția Turciei la situația inflamată privitor declarațiile Iranului și Israelului, având în vedere rolul Dumneavoastră strategic în Orientul Mijlociu? Turcia se va implica ea însăși ca negociator în această dispută?
Turcia lucrează spre o viziune și obiectiv, conform cărora vecinătatea ei ar fi lipsită de conflicte, violență, extremism și arme de distrugere în masă. Menținerea securității și stabilității în regiune este una dintre principalele principii ale politicii noastre externe.
Noi vedem existența armelor de distrugere în masă (ADM) ca o provocare majoră și, într-adevăr o preocupare serioasă în Orientul Mijlociu. Noi sprijinim toate eforturile care vizează dezvoltarea unei înțelegeri regionale comune privind instituirea unei zone libere de ADM verificate în mod efectiv și mijloacele de livrare a acestora.
Noi credem că o altă amenințare majoră este posibila utilizare a forței împotriva Iranului. O astfel de acțiune iresponsabilă ar avea efecte devastatoare asupra păcii și securității regionale și globale. Aș dori să subliniez faptul că o soluție pașnică la problema nucleară iraniană, fără întârziere, este în interesul tuturor țărilor în cauză.
Problema nucleară iraniană este în primul rând că o criză de încredere între Occident și Iran. Depășirea acest lucru poate fi posibilă prin negocieri serioase și orientate, care să abordeze preocupările și așteptările ambelor părți.
Ca întotdeauna, Turcia este pregătită să contribuie în mod constructiv la acest proces. În acest sens, încurajăm omologii noaştri P5 + 1 să fie de acord cu Iranul la o dată și locul de desfășurare pentru următoarea rundă de discuții fără întârziere.
Turcia va fi bucuroasă să găzduiască întâlnirea, în cazul în care părțile doresc să se întâlnească din nou la Istanbul. Posibilul acord între Iran și AIEA privind o abordare structurată pentru rezolvarea tuturor problemelor nerezolvate va avea cu siguranță un impact pozitiv asupra procesului de dialog, în general.
Anul trecut, Turcia a semnat un acord de securitate cu Rusia și Ucraina. În acest context, cum se vor dezvolta relațiile cu Rusia, în contextul declarațiilor internaționale privind programul nuclear iranian și situația din Siria?
Evoluțiile tragice din Siria în desfășurare prezintă noi provocări la adresa securității și stabilității regionale și globale. Un astfel de mediu solicită ca toate părțile să pună mintea lor împreună pentru a găsi o soluție imediată și eficientă pentru criza din Siria.
Încă de la început, Turcia a acordat cea mai mare importanță organizării de consultări cu privire la situația din Siria, cu țările în cauză, inclusiv Rusia. Inutil să mai spunem, Rusia trebuie să joace un rol important în rezolvarea crizei din Siria, ca o țară care beneficiază nu numai relații speciale, dar, de asemenea, are influență asupra Siriei .
Suntem conștienți de faptul că Rusia este, de asemenea preocupată în fața escaladării violenței și adâncirii crizei umanitare din țară. Inițiative recente ale Rusiei de a se angaja cu Liga Arabă, în scopul de a stopa violențele care au loc în țară și extinderea asistenței umanitare pentru poporul sirian afișează nivelul aceastei preocupări.
Stabilitatea, securitatea și prosperitatea, precum și unitatea națională și integritatea teritorială a Siriei sunt cruciale atât pentru Turcia, cât și pentru Rusia. Vom continua consultările noastre cu autoritățile ruse bazate pe acest numitor comun care privește evoluțiile din Siria.
În cele din urmă, viitorul Siriei va fi decis de poporul sirian. Cu cât mai repede aspirațiile legitime ale poporului sirian pentru valorile universale, cum ar fi democrația, libertatea, statul de drept și drepturile omului prevalează în Siria, cu atât mai strălucitor viitorul Siriei va fi.
Va accepta Turcia instalarea unor elemente ale scutului anti antirachetă pe teritoriul său? Dacă ea acceptă, care va fi evoluția relațiilor Turciei cu Rusia și Iran?
În primul rând, ceea ce este implementat în Turcia nu este un element al “scutului antiracheta”. Este, în schimb, doar un radar de avertizare timpurie. Este o componentă a capacității globale de apărare antirachetă a NATO. Găzduirea aceastei componente a fost contribuția Turciei la sistemul de apărare antirachetă al NATO, care este în curs de dezvoltare, în conformitate cu noul Concept Strategic.
Turcia a fost un aliat ferm în NATO, timp de 60 ani. În conformitate cu principiile indivizibilității securității, solidarității și împărțirea sarcinilor echitabile, ne ridicăm la înălțimea responsabilităților noastre. Găzduirea radarului pe teritoriul nostru ar trebui să fie văzută din această perspectivă.
Scopul acestui sistem NATO tot timpul a fost dezvoltarea arhitecturii de apărare antirachetă ca o măsură pur defensivă împotriva amenințării proliferării rachetelor balistice. Acest sistem este total defensiv și nu vizează nicio țară. Astfel, aceste țări și actorii internaționali care nu au intenția de a lansa atac cu rachete balistice nu au nici un motiv să îşi facă griji cu privire la radar.
Chestiunea Ciprului se află pe agenda internațională de mai mulți ani. Turcia a fost de multe ori sancționată şi acesta este un subiect pe agenda de aderare la UE. Din această perspectivă, cum credeți că Guvernul Turciei va fi implicat în soluționarea acestei crize, ținând cont de circumstanțele internaționale actuale?
Problema Ciprului, care acum continuă timp de aproape o jumătate de secol, a fost întotdeauna una dintre problemele cele mai importante pe agenda de politică externă a Turciei. Cu toate acestea, soluționarea problemei Ciprului și a procesului de aderare a Turciei la UE sunt două aspecte distincte, și trebuie amintit, în acest context, că nici Turcia, nici partea cipriotă turcă nu sunt inițiatori ai problemei Ciprului. Rădăcinile problemei Ciprului pot fi urmărite până în 1963, când “Republica Cipru”, care a fost stabilită de către tratatele din 1960 ca un stat de parteneriat aş ciprioților turci și ciprioții greci ca co-fondatori și co-proprietari ai insulei, a fost distrus de ciprioții greci, care au încercat să schimbe în mod unilateral însăși natura stării de lucruri pe insulă în detrimentul poporului cipriot turc. De atunci, nu a existat niciun guvern, care să reprezinte în mod legitim întreaga insulă. La sfârșitul anului 1963, ciprioţii turci au fost sistematic excluşi din mecanismele de stat și au fost forțați să trăiască în enclavele care corespund la 3% din Cipru, sub asediu cipriot grec. În conformitate cu planul Akritas notoriu vizând unificarea insulei cu Grecia (Enosis), purificarea etnică a poporului cipriot turc s-a intensificat. În anul 1964, Forța de menținere a păcii ONU a fost stabilită pe insulă și în 1968 negocieri între cele două părți au început. De la începutul negocierilor, soluționarea problemei Ciprului a fost o chestiune de reînnoire a parteneriatului dintre ciprioții greci și turci pe insulă.
Permiteți-mi să declar acest lucru foarte clar: ca putere garant și patria-mamă în Cipru dorim un acord negociat și stabilit de comun acord de înţelegere politică, și sprijinim pe deplin eforturile ciprioților turci și ale Secretarului General ONU în acest scop. Negocierile dintre cele două părți pe insulă se desfăşoară din 1968. Partea cipriotă turcă și Turcia au sprijinit întotdeauna o soluție comprehensivă, justă şi durabilă a problemei cipriote pe parcursul negocierilor sub auspiciile bunelor oficii ale misiunii Secretarului General ONU. Partea cipriotă greacă, cu toate acestea, a respins toate planurile de decontare elaborate de ONU și în cele din urmă, Planul comprehensiv de soluționare a ONU în 2004, cu 76%, în timp ce acesta a fost acceptat de ciprioţii turci cu 65%. Cu toate acestea, ciprioților greci le a fost acordată aderarea la UE nemeritată unilateral imediat după respingerea planului Annan. Cei mai mulţi dintre omologii noștri din UE recunosc că aceasta a fost o mare greșeală. Ca Turcia, nu putem și nu vom accepta acest lucru ca un simplu fapt. UE poartă responsabilitatea pentru această situație. UE a tratat până în prezent ciprioții turci pe nedrept, fără a ține cont de principiile fundamentale pe care e stabilită Uniunea. Chestiunea Ciprului este acum în principal o problemă pentru UE. Este de la sine înțeles că un membru cu trupe ONU și o problemă nerezolvată de jumătate de secol vechi pe ordinea de zi a Consiliului de Securitate al ONU nu adaugă mult la prestigiul UE.
Procesul amplu de negociere în curs de desfășurare pe insulă a fost inițiat în 2008, sub auspiciile ONU și în acest cadru liderii s-au întâlnit mai mult de 140 de ori până în prezent. Până în prezent, progresele înregistrate în proces au fost în mare parte realizat datorită propunerilor complete și constructive ale ciprioților turci, care au fost de asemenea apreciate de către ONU. Cel mai recent, a cincea reuniune tripartită a liderilor cu Secretarul General al ONU a avut loc în Greentree, New York, pe 23-24 ianuarie. Comunitatea internațională a avut așteptări mari de la aceste discuții. Ca partea turcă, am sperat că întâlnirea Greentree va inaugura, în cadrul reuniunii la nivel înalt, cu participarea celor două părți și celor trei garanți, și anume Turcia, Grecia și Regatul Unit, care ar aborda toate problemele rămase care nu au putut fi convenite de cele două părți, în scopul de a sigila înţelegerea printr-o mare afacere. În mod regretabil, acest lucru nu a fost posibil din cauza intransigenței încăpăţânate a părţii cipriote greceşti. În Greentree ciprioții greci au eludat discuțiile autentice, în scopul de a evita o decizie pentru o reuniune la nivel înalt și o oportunitate foarte importantă a fost ratată.
Acum fereastra de oportunitate s-a redus considerabil. În ciuda acestui fapt, partea cipriotă turcă își continuă eforturile hotărâte și ca Turcia vom continua să le acordăm sprijin nostru deplin. Permiţând noului parteneriat care urmează să fie stabilit în Cipru să-și asume președinția UE la 1 iulie, nu numai că ar ajuta să se depășească un obstacol major în relațiile UE-Turcia, dar ar ajuta, de asemenea, UE să depășească o dată și pentru totdeauna problemele care provin din aderarea unilaterală a părţii cipriote greceşti. Atingerea obiectivului de înţelegere ar ajuta Mediterana de Est să devină o zonă de pace, stabilitate și cooperare, ar permite consolidarea cooperării NATO-UE și ar fi în interesul Occidentului. Partea turcă este sincer angajată în scopul soluționării comprehensive. Cu suficientă voință politică procesul actual poate fi de succes.
Dar aceste speranțe vor fi lipsite de sens în cazul în care partea cipriotă greacă nu negociază cu sinceritate. Ciprioții greci trebuie să decidă mai întâi dacă sau nu doresc cu adevărat un parteneriat și un viitor comun cu ciprioții turci. Ciprioții turci au dovedit în 2004, în referendumurile Planului Annan, că ei sunt de partea unei înţelegeri. Sunt ciprioţii greci care acum trebuie să afișeze, de asemenea, voința politică necesară. Secretarul General, în raportul său, în 2004, a declarat în mod clar că, dacă ciprioții greci rămân dispuși să rezolve problema Ciprului, acest lucru trebuie să fie demonstrat. Pe de altă parte, în așteptarea unei soluții globale la problema Ciprului, poziția Turciei cu privire la aderarea unilaterală a părții cipriote grecești către UE va rămâne neschimbată. Va fi exclus ca Turcia să aibă contacte cu Președinția cipriotă greacă a UE.
UE ar trebui să recunoască greșeala gravă de a acorda în mod unilateral calitatea de membru cu drepturi depline ciprioților greci, în loc de a încerca să corecteze această eroare prin a da vina pe Turcia. Din păcate, UE până în prezent nu a demonstrat capacitatea de a depăși problemele care provin de la aderarea unilaterală a ciprioților greci. Este ca și cum UE a fost luată ostatică de către partea cipriotă greacă. Pe de altă parte, este de la sine înțeles că Turcia nu va permite ciprioților greci să impună pe nedrept “Republica Cipru” pentru cipriotii turci sau pentru Turcia. Prin urmare, fără o înţelegere în Cipru problema va rămâne un obstacol nu numai pentru relațiile dintre Turcia și UE, dar, de asemenea, continuă să submineze cooperarea NATO-UE și ambițiile strategice ale Europei. UE ar trebui să poată vedea această problemă dintr-o perspectivă mai largă. Cu toții avem nevoie de reglementare politică în Cipru.
Fără o soluție politică, problema Ciprului poartă, de asemenea, un risc potențial de încredere, stabilitate și cooperare în Mediterana de Est și din Orientul Mijlociu. Startul unilateral al activităților de foraj marin de către partea cipriotă greacă în septembrie anul trecut și evenimentele care au urmat după această mișcare provocatoare au demonstrat riscurile pe care continuarea problemei Ciprului le poartă atât la nivel regional și, în parte, pe o scară globală. Anunțul celei mai recente oferte cipriote greceşti pentru explorarea hidrocarburilor off-shore și de exploatare în zona economică exclusivă așa-numită a lor, într-un moment în care negocierile ONU au ajuns la un stadiu critic și determinant, este o indicație a lipsei de voință a ciprioților greci în ceea ce privește o înțelegere și un viitor comun cu ciprioții turci. Această criză demonstrează în mod clar necesitatea unei soluții politice în Cipru.
Pe de altă parte, Turcia și TRNC vor pune în aplicare, până în 2014, un proiect care presupune aducerea de 75 milioane de metri cubi de apă potabilă Ciprului de Nord. Această cantitate poate fi crescută de zece ori, iar acest lucru ar fi egal cu dublul nevoii de apă a întregii insule. Ca Turcia am dori ca întreaga insulă să beneficieze de acest proiect. Această nouă sursă de apă ar putea, la fel ca resursele de hidrocarburi, să fie utilizată ca un stimulent pentru încheierea cu succes a negocierilor în curs de desfășurare cu o soluție completă. Astfel, o înţelegere convenită de comun acord în Cipru ar permite nu numai celor două părți de pe insula, dar, de asemenea, întregii regiuni să beneficieze de creșterea prosperității posibile prin utilizarea pașnică a acestor noi resurse naturale. Acest lucru ar fi, de asemenea, în interesul UE și al tuturor părțile interesate.
Se spune că lumea este în continuă schimbare și că tulburarea mondială actuală va fi precedată de o nouă ordine mondială. În acest context, vă rugăm să îmi permiteţi să aduc problema conflictelor înghețate din Eurasia, în care minoritățile și țările vorbitoare de limba turcă în imediata vecinătate a frontierelor sunt implicate. Care este opinia Dumneavoastră în această privință?
Au fost 20 de ani de la sfârșitul Războiului Rece. Cu toate acestea, parametrii “noii ordini mondiale” sunt încă în devenire. Astăzi a devenit clar că nicio țară nu este în măsură să orienteze schimbarea de la sine. Așa că multi-polarismul, cooperarea, înțelegerea reciprocă și responsabilitatea regională eficace ar fi la ordinea zilei.
Turcia, îstând ca țară pivot în epicentrul unui mediu strategic internațional în schimbare rapidă întins din Asia Centrală către Caucaz și Orientul Mijlociu spre Balcani, este interesată de promovarea păcii, securității și stabilității în întreaga noastră vecinătate. În acest sens, Caucazul este o regiune de interes deosebit, nu numai pentru că ne bucurăm de similitudini semnificative istorice, culturale și umanitare și legături cu popoarele din Caucaz, dar, de asemenea, din cauza importanței strategice a acestei regiuni. Importanța strategică a regiunii derivă din localizarea sa, care se află la intersecția rutelor majore energetice și de transport din regiunea Eurasia și casă a resurselor bogate de hidrocarburi. În acest context, stabilitatea în Caucaz este crucială pentru stabilitatea în regiunea Euro-asiatică și dincolo de ea.
După cum ați menționat, trei dintre cele patru conflicte nesoluționate din zona OSCE, din păcate, sunt în Caucaz. Politica Turciei în susținerea integrității teritoriale a Azerbaidjanului și a Georgiei și a așezării Nagorno-Karabah, Abhazia și Osetia de Sud a conflictelor în cadrul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale acestor două țări este deja bine stabilită.
Pe scurt, politica noastră externă are ca scop schimbarea peisajului politic existent prin punerea în mișcare a noi dinamici care favorizează pacea, dialogul și cooperarea la nivel regional. Noi credem sincer că, dacă toate părțile interesate afișează voința politică necesară și sunt încurajate în direcția cea bună, speranțele noastre pentru pace cuprinzătoare în Caucazul de Sud vor fi cu siguranță realizate.
Media internațională a dezbătut pe larg, în acel moment, tensiunea în relațiile diplomatice cu Israelul. Cum credeţi că disensiunile și diferența de opinii dintre cele două țări vor fi rezolvate?
Turcia, de la înființarea sa, a desfășurat o politică externă pașnică, realistă și consecventă ghidată de principiul “Pace acasă și pace în străinătate”. Scopul principal al politicii noastre a fost de a îmbunătăți relațiile cu toate statele și să se asigure că pacea și stabilitatea predomină în regiunea noastră și dincolo de aceasta. Conceptul de “zero probleme” cu vecinii noștri este, de asemenea, o reflectare a acestui obiectiv. Noi pur și simplu dorim să trăim într-o vecinătate stabilă, care să permită nu doar Turciei, ci tuturor țărilor din regiune să prospere în pace.
Turcia, imediat după înființarea sa, a recunoscut Israelul și întotdeauna a urmat relații bune așa cum a făcut-o cu orice altă țară din regiune, cu o înțelegere care se potrivește intereselor popoarelor noastre și contribuie la pacea, prosperitatea și stabilitatea vecinătății noastre. Aşa cum este dictat de această perspectivă, am condus un dialog principial, sincer și direct cu Israelul.
Anumite evoluții pozitive în procesul de pace din Orientul Mijlociu, au avut, de asemenea, reflecțiile asupra relațiilor Turciei cu Israelul. După Conferința de Pace de la Madrid și Acordul de Pace de la Oslo, Turcia a îmbunătăţit legăturile sale cu Israelul la începutul anilor 1990 și de-a lungul anilor Turcia și Israelul au stabilit relații bune.
Cu toate acestea, actele și politicile care pun în pericol pacea și stabilitatea în regiune ale Israelului au avut repercusiuni negative asupra relațiilor noastre bilaterale. Criza Canalului de Suez din 1956, anexarea de către Israel a Ierusalimului de Est în 1980 sau atacurile militare brutale ale Israelului către teritoriile palestiniene ocupate, în special “Operation Cast Lead”, din decembrie 2008, au fost printre ele.
Cu toate acestea, atacul israelian împotriva convoiului internațional de ajutor umanitar în largul mării, la 31 mai 2010, care a dus la uciderea a 9 civili nevinovați și prejudiciul multor altora dintr-o serie de cetăţenii, în mod inevitabil, a condus la deteriorarea relațiilor noastre. Atacul a constituit o încălcare clară a dreptului internațional. Israelul a atras condamnarea severă nu numai din Turcia, ci și din întreaga comunitate internațională.
Acest atac brutal a lăsat o amprentă de neșters în inimile și mințile poporului turc. Crima comisă de către Israel nu este o infracțiune simplă. Israelul a încălcat nu numai dreptul internațional, ci și dreptul la viață, valoarea umană cea mai fundamentală, a civililor nevinovați, încă o dată. Cu toate acestea, am acționat în mod responsabil și cu prudență în cursul ultimelor 21 de luni. Așteptările noastre au fost atât judicioase, cât și realiste. În ciuda acestui fapt și contrar practicii comune în relațiile internaționale, Israelul nu a îndeplinit cerințele legitime ale Turciei pentru “scuze publice” și “compensație” până în prezent. Nicio țară nu se poate închide ochii la uciderea cetățenilor săi de către forțele străine în marea liberă și maltratarea ulterioară a altor pasageri.
Cererile Turciei sunt clare. Israelul trebuie să își ceară scuze și să plătească despăgubiri. Blocada ilegală din Gaza trebuie să fie, de asemenea, ridicată. Guvernul israelian trebuie să facă o alegere. Israelul trebuie să vadă că va fi posibil numai a asigura securitatea reală prin construirea unei păci reale. Sperăm că Israelul va vedea imaginea de ansamblu și ce servește cel mai bine propriile interese. Normalizarea relațiilor noastre va depinde de măsurile care trebuie luate de Israel.
Statul turc s-a confruntat în ultimii ani cu elemente ale grupurilor teroriste internaționale care au acționat împotriva statului de drept / ordinii publice, susținând organizațiile extremiste turcești. Cum va acţiona statul turc pentru diminuarea pericolului terorist, luând în considerare faptul că strategiile împotriva unor astfel de evoluții sunt costisitoare?
Terorismul este o amenințare importantă împotriva păcii internaționale, a securității și a stabilității. Ne-am angajat în combaterea terorismului sub toate formele și manifestările sale, fără distincție. Noi recunoaștem importanța acestei poziţii determinate, consecvente și fără echivoc împotriva acestui flagel și susținerea această abordare pe o scară globală.
Turcia a fost vizată direct de acte teroriste, mai ales care provin de la PKK. Timp de decenii, PKK a comis acte teroriste în Turcia, luând viețile a zeci de mii de oameni nevinovați. Turcia a fost, de asemenea, vizată de mișcări radicale, cum ar fi Al-Qaida, după cum reiese din bombardamentele teroriste din 2003 de la Istanbul.
Avem o experiență îndelungată și dureroasă în lupta împotriva terorismului. În acest proces, am acumulat multe cele mai bune practici și am învățat din greșelile noastre. Cel mai important, am ajuns să recunoaştem faptul că amenințarea terorismului nu poate fi combătută numai prin măsuri de securitate. Am făcut o schimbare de paradigmă în acest sens și am adus dimensiunea umană în prim-plan. Cu această înțelegere, am urmărit o strategie globală și cumai multe fațete în domeniul combaterii terorismului. În această strategie, componenta de securitate indispensabilă este susținută de măsuri politice, sociale, culturale și economice. Obiectivul nostru general este de a lupta împotriva terorismului, dar nu și lcu costul libertăților și al libertăților civile. Mai mult decât atât, suntem concomitent hotărâți să abordăm nemulțumirile tuturor cetățenilor noștri și în beneficiul societății noastre prin extinderea și aprofundarea drepturilor și libertăților democratice în Turcia.
Vom continua să urmărim această strategie cuprinzătoare. De fapt, au început lucrările la elaborarea unei noi Constituții, cu participarea tuturor părțile interesate relevante. Ne așteptăm ca acest proces să aibă un rol esențial în consolidarea în continuare a standardelor democratice și a libertăților în Turcia și, prin urmare, în a deveni lipsite de temei narațiunile grupurilor teroriste.
[…] Interview of H.E. Ömür Sölendil, Ambassador of the Republic of Turkey to Romania […]