Gl. (r.) prof. univ. dr. Anghel ANDREESCU
Insp. pr. de poliţie dr. Valentin DULGHERU

Abstract. Gustave le Bon is the founder of the theory of collective behavior through the work of “The Psychology of the Crowds”, of the individuals in a group, who tend to ignore their own and their society’s system of values.Edward L. Bernays presents the vision of public relations, persuasion, manipulation, consensus engineering, so important in the good functioning of a society.Fonareff Nicolaevici presents how a nation can be entrenched through mental terrorism.Many Western journalists challenge the official versions of the terrorist attacks of September 11, 2001, the Middle East wars, and other attacks in Europe and the world.

Edward L. Bernays, părintele „relaţiilor publice”, prin cele trei opere de bază în acest domeniu îşi prezintă viziunea despre relaţiile publice, cu accent pe folosirea cuvântului ca o armă de război, dar cuvântul şi imaginea pot deveni unelte pentru construcţia păcii sociale atât de importantă în zilele noastre.

Problema controlului maselor şi a înţelegerii resorturilor menta-lităţii colective sunt foarte importante pentru mobilizarea societăţii în îndeplinirea scopului propus.

Desigur nu putem fi pe deplin de acord cu ideea lui Bernays că masele nu sunt capabile să gândească afaceri publice, deci elitele trebuie să caute noi modalităţi de a le conduce, care pot fi bazate pe violenţă, precum în dictaturi, ori modalităţi democratice.

Modalităţile de conducere se realizează şi se bazează pe tehnici de persuasiune, de manipulare, pentru realizarea scopurilor propuse, adică a societăţilor.

Relaţiile publice trebuie să fie o îngemănare între ştiinţă şi artă, deci sondaje, teste, analize statistice, pregătire în domeniu şi aplicarea lor la funcţionarea societăţilor din zilele noastre.

Deciziile politice trebuie să se bazeze pe multe informaţii din domeniile respective pentru a se realiza o mediere între interese contrare din societate, comunicare şi iar comunicare.

Astăzi, după 29 de ani de la evenimentele din decembrie 1989, România pare devastată de neîncredere, de suferinţă, coborând de pe locul 23 în lume din punct de vedere economic, pe locul 46 în prezent şi pe locul 2 la emigraţia cetăţenilor români, după Siria, însă România nu este în război precum Siria.

Românii şi-au pierdut încrederea în instituţiile statului român, o mare lipsă de socializare, neparticipare socială, care grevează parcursul normal al statului.

Importanţa „manipulării pozitive” a unei naţiuni este cheia de boltă a succesului pentru ţara respectivă, precum China, Japonia, Finlanda, alte state din Europa.

Vom prezenta pe scurt unele strategii ale diversiunii, cu scopul declarat de a deturna, dezorienta atenţia populaţiei de la manevrele unor oameni politici de stat sau alte organizaţii oculte constând în:

1. distragerea permanentă a atenţiei de la problemele sociale, reale şi îndreptarea către subiecte minore, cu impact emoţional puternic;
2. crearea unor probleme grave, cu angajarea masivă a opiniei publice şi găsirea unor soluţii, precum: favorizarea violenţei urbane; găsirea soluţiei prin limitarea libertăţii democratice (ex.: evenimentele din septembrie 2001 din SUA);
3. aplicarea măsurilor dure treptat, în proporţii anuale;
4. obţinerea acordului de moment al poporului pentru măsuri economice dure din viitor;
5. adresarea către masă ca şi cum majoritatea ar avea o gândire infantilă;
6. apel la sentimente, la reacţii, nu la raţiune;
7. menţinerea poporului în ignoranţă şi satisfacţii primare, „ieftine”;
8. încurajarea financiară a mijloacelor de comunicare în masă ca modalitate de îndobitocire a publicului;
9. stimularea sentimentului individual de culpă, de neputinţă;
10. cunoaşterea psihologiei individului, mulţimilor, a punctelor slabe, pentru a profita de acestea.

O naţiune poate fi îngenuncheată prin reorientarea, distrugerea identităţii sale spirituale, de fapt aplicarea terorismului mental, precum cel practicat de Federaţia Rusă în cucerirea lejeră, dar rapidă a Crimeii şi a părţii de est a Ucrainei.

Tacticile cunoscute, ambigue, asimetrice, hibride, neconvenţionale, toate sunt bine adaptate la situaţia de fapt din zonă.

Terorismul mental vizează:

–     distrugerea identităţii culturale, naţionale, în timp, cu obiective precise, bine calculate;

–     generarea haosului în mintea cetăţenilor, aşa cum s-a petrecut în decembrie 1989, când în România erau prezenţi peste 67.000 de turişti sovietici, deşi acordul era de doar 30.000 pe an, cei mai mulţi făcând parte din trupele speciale Spetsnaz, GRU, KGB, de regulă în automobile marca „Lada”, câte trei cu alură de sportivi, până în 30 de ani, în marile oraşe precum: Iaşi, Arad, Timişoara, Sibiu, Braşov, Bucureşti, Cluj etc.[1]

Conform prim-ministrului Roman, 30.000 de „aşa-zişi turişti sovietici au rămas în România, mai mult de un an”, până li s-a cerut oficial să plece, respectiv din 01.10.1990.[2]

La cei de mai sus, s-au adăugat cei din Ungaria, Serbia şi coman-dourile din Franţa, conform Anchetei Comisiei Senatului României asupra evenimentelor din decembrie 1989 şi nu numai.

Interesante aprecierile lui Fonareff[3], „Omul este programat cu un cod al armoniei şi dezvoltării, dar el a pierdut legătura cu natura, s-a îndepărtat de echilibrul Universului bazat pe armonie.”

„România nu mai este preocupată de identificarea soluţiilor viitoarelor probleme, precum problema minorităţilor care este direct determinată de integritatea ţării, iar potenţialul economic este în declin, lipsa unui crez naţional care să unească şi să fortifice. O naţiune poate fi îngenuncheată prin reorientarea, distrugerea setului de valori spirituale, adică terorismul mental”, mai precizează Fonareff.[4]

Sunt vizate şi distrugerile identităţii culturale, generarea haosului în mintea cetăţenilor, manipularea maselor, implementarea, fixarea în conştiinţa individului a unor tipare de gândire, modele comportamentale străine de cultura noastră tradiţională.

România nu mai pune preţ pe creativitate, rolul României în lume este modest, precizează Fonareff.

România a fost în topul diplomaţiei mondiale, contribuind la reali-zarea păcii dintre Israel şi Egipt, Vietnam şi SUA etc.

Acelaşi autor, Fonareff, aprecia în Metacontact[5] despre aptitudinile extraordinare ale unor persoane în depistarea unor indivizi cu intenţii răuvoitoare, în condiţiile în care peste 65-70% din numărul catastro-felor au cauză „eroarea umană” şi mai ales inducerea unui comportament pilotului, şoferului, mecanicului etc.; să se sacrifice pentru neutralizarea unei personalităţi care se află în mijlocul de transport.

Nu întâmplător în Rusia, cu multă experienţă în domeniul acesta, se pregătesc operatori în domeniul cosmic, al domeniului extrasenzorial cu probabilităţi de peste 85% (vederea de la distanţă), culegerea de informaţii capitale, descoperirea bazelor secrete, dezvoltarea intuiţiei, însemnarea pe hartă a locaţiei, relatarea conţinutului unui document, fără deschiderea acestuia, diagnosticarea personalităţilor din punct de vedere medical; determinarea unor pericole reale, manipularea de la distanţă (cazul preşedintelui Carter aflat în vizită în China).

Referitor la China se apreciază că ar avea peste 500 de specialişti în domeniu, inclusiv se discută despre manipularea arbitrilor de la Olimpiada din 2008 din China, când s-au obţinut 51 de medalii de aur (locul I).

În categoria manipulărilor de proporţii se înscrie versiunea oficială despre atacul de la 11.09.2001 asupra SUA[6], apreciat ca o mistificare de proporţii colosale asupra umanităţii.

Astfel: 2/3 din americani nu cred în versiunea oficială; argumente:

–   mitul cu lichidele binare explozive, ficţiune pură;

–   turnurile s-au prăbuşit până la temelii cu viteza căderii libere, lucru exclus de legile fizicii, sau este o demolare controlată;

–   presupuşii piraţi, fanatici religioşi, erau dependenţi de droguri, consumau carne de porc, iar câţiva au fost văzuţi vii după atacurile săvârşite;

–   pompierii supravieţuitori au declarat că au auzit zgomote produse succesiv ca la o demolare controlată;

–   stâlpii de rezistenţă au fost îndepărtaţi imediat şi vânduţi la fiare vechi, muşamalizând cercetarea de la faţa locului;

–   aeronavele care pierd semnalul radio şi se abat de la traseu vor fi preluate în maxim 5 minute de o escortă de avioane de vânătoare, ceea ce nu s-a întâmplat;

–   nu au fost efectuate cercetări asupra înregistrărilor video sau cel puţin nu au fost făcute publice;

–   vicepreşedintele Cheney şi alţii se aflau în sala de şedinţe din adă-postul subteran de la Casa Albă, cu 10 minute înainte de atac; de ce?

–   preşedintele SUA se afla la o întâlnire într-o şcoală şi nu a părăsit clădirea imediat după ce a aflat despre atacurile teroriste;

–   toţi funcţionarii SUA din domeniu nu au fost sancţionaţi, ci avansaţi ori promovaţi;

–   de ce în 100 de ani niciun turn cu schelet metalic nu s-a prăbuşit din cauza unui incendiu, iar în septembrie trei turnuri au căzut, din care unul care nu a fost lovit de nimic.

Într-o altă lucrare de specialitate[7], purtătorul de cuvânt al FBI a dat un comunicat scurt despre închiderea anchetei privind marile speculaţii financiare care precedaseră tragedia de la 11.09.2001.

Una din principalele instituţii financiare din lume ocupa 22 de etaje într-un „turn geamăn” şi, cu trei zile înainte de 11.09.2001, au vândut acţiunile.

O firmă germană, printr-o tehnică revoluţionară, a recondiţionat informaţiile din discurile dure grav avariate, dar dosarul s-a închis urgent.

Cele 600 de pagini ale raportului Comisiei în domeniu nu fac trimitere la speculaţiile financiare, despre adevărata identitate a tero-riştilor, lipsesc înregistrările de la aeroporturi şi nenumăratele atenţionări ale aliaţilor, precum MI 6, din iulie 2001, inclusiv pe 03.08.2001 despre posibilele deturnări de aeronave în SUA.

La fel s-a întâmplat şi în cazul serviciilor egiptene, israeliene, au trimis avertizări la CIA, regele saudit; chiar preşedintele Egiptului l-a informat pe vicepreşedintele Cheney, dar fără succes. Ministrul taliban de externe a avertizat, şi mulţi alţii din Europa.

John O’Neil, care patrona activitatea FBI din New York, ancheta activitatea celor doi fraţi ai lui Ossama, dar din ordin a clasat dosarul, apoi a decedat într-un accident misterios de automobil pe o autostradă, după ce îşi dăduse demisia din FBI.

Atentate săvârşite între 4 şi 16 septembrie 1999 la Moscova şi în alte două oraşe, cu mult peste 300 de morţi şi alte sute de răniţi, orchestrate de FSB, au fost puse pe seama cecenilor, dar un agent FSB închiriase subsolul clădirii atacate.[8]

Membrii comisiei parlamentare ruse care cercetau atentatele au fost ucişi misterios în anul 2003.

În Beslan, la 03.09.2004, au fost luaţi ostatici aproape 1.000 de civili şi s-a tras cu tunul de pe tanc şi aruncătorul de flăcări.

Poliţia din localitate ştia despre atacul terorist cu 4 zile înainte. Se discută mult şi pe seama înscenării atacului terorist de la teatrul din Moscova, cu 129 de persoane ucise, atacul ar fi fost condus de un agent FSB, inclusiv lipsa de comunicare a medicilor în ceea ce priveşte gazul de luptă care s-a întrebuinţat, sub pretextul păstrării secretului.

La fel s-a procedat şi în cazul atentatelor teroriste din 2004 de la Madrid şi cele din 2005 de la Londra.[9]

Informaţia înseamnă putere, prestigiu, combaterea unor acţiuni răuvoitoare faţă de ţara respectivă.

Exemplele în domeniu sunt nenumărate din nefericire.

Informaţia în contextul actual, inclusiv mondial, este esenţială, având o influenţă covârşitoare asupra omului modern.

Se impune un discernământ al informaţiilor fie pozitive, dar mai ales negative, iar industria informaţiei a ajuns să primeze în viaţa oamenilor de astăzi.

Oricum, nimic nu va mai fi ca înainte.

Bibliografie

1. Aleksandr Dughin, Bazele Geopoliticii Vol. I+II, Editura Eurasiatică, Bucureşti, 2011
2. Aleksandr Dughin, Teoria lumii multipolare, Editura Universitară, Chişinău, 2014
3. Aleksandr Dughin, A patra teorie a lumii. Rusia şi ideile politice ale secolului XXI, Editura Universitară, Chişinău, 2014
4. Aleksandr Dughin, Destin eurasianist, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2017
5. Daniel Estulin, Stăpânii din umbră, Editura Meteor Press, Bucureşti, 2012
6. Edward L. Bernays, Relaţii publice, Editura Alexandria Publishing House, Suceava, 2013
7. Eric Laurent, Faţa ascunsă a lui 11 septembrie, Editura Vivaldi, Bucureşti, 2006
8. Fonareff Dimitry Nicolaevici, Ghid spre eternitate, Editura Mirador, Arad, 2017
9. Fonareff Dimitry Nicolaevici, Metacontact, Editura Mirador, Arad, 2010
10. Giulietto Chiesa şi cei 14 jurnalişti, Zero. De ce versiunea oficială despre atacul de la 11.09.2001 este un fals, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2007
11. Jim Mars, Guvernarea din umbră, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009
12. Jamie King, 111 teorii ale conspiraţiei, Editura Litera, Bucureşti, 2010
13. Larry Watts, Fereşte-mă Doamne de prieteni, Editura Rao, Bucureşti, 2011
14. Larry Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă, Editura Rao, Bucureşti, 2013
15. Larry Watts, Oaia albă în turma neagră, Editura Rao, Bucureşti, 2018
16. Miguel Pedrero, Corupţia marilor puteri. Strategii şi minciuni în politica mondială, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2008
17. Colectiv, Psihologie aplicată, Editura Shitech, Craiova, 2012
18. Raportul final al Comisiei Americane de anchetă privind atacurile teroriste asupra SUA, Editura Alfa, Bucureşti, 2006

[1] Larry Watts, Fereşte-mă Doamne de prieteni, Editura Rao, Bucureşti, 2011, p. 55

[2] Idem, pct. 1, p. 65

[3] Fonareff Dimitry Nicolaevici, Ghid spre eternitate, Editura Mirador, Arad, 2011, p. 7

[4] Idem, pct. 3, p. 17

[5] Idem, pct. 3, p. 46

[6] Giulietta Chiesa şi 14 jurnalişti, Zero. De ce versiunea oficială despre atacul de la 11.09.2001 este un fals, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2007

[7] Eric Laurent, Faţa ascunsă a lui 11 septembrie, Editura Vivaldi, Bucureşti, 2006

[8] Jamie King, 111 teorii ale conspiraţiei, Editura Litera, Bucureşti, 2010

[9] Idem, pct. 8