Interview of H.E. Mr. Vladimir JARMOLENKO,
Ambassador of the Republic of Lithuania to Romania

Your Excellency,
Twenty years ago Soviet Union collapsed and the landscape of Eastern and Central Europe dramatically changed. How is now the Lithuanian public opinion regarding this recent past also in the light of the changes Lithuania has undergone which culminated with the EU and NATO integration? Is this past still “hunting” the ordinary Lithuanian’s minds?

Survey results released in November 2010 show that 68 percent of Lithuanians consider the EU membership the biggest achievement of our diplomacy. The EU membership is supported by over 70 percent of respondents, according to the survey data from July 2010 and December 2010. The tendency is quite impressive.
In the consciousness of the society had grown and became natural such impossible 20 years ago phenomenon such as the freedom of movement, freedom of press, private property or business freedom etc.
As you know, Lithuania has been promoting the memory of totalitarian crimes for 20 years now. It is very important for us.
In 2011 we celebrate the 20th anniversary of the tragic events of January 13th, 1991 and the 20th anniversary of the reestablishment of diplomatic relations between Lithuania and Russia also.
I am convinced that dialogue is the only way to solve various bilateral issues, including issues related to the painful historical past. Our Prime Minister Andrius Kubilius expressed his hope that the Russian government will take steps of good faith towards the mentioned events and people of Lithuania while addressing the issues of human compassion and adequate compensation. I totally share this position.
A roundtable discussion called “The Treaty on Inter-State Relations between Lithuania and Russia: its Significance in 1991 and Today” was held in the Seimas of Lithuania on 29 July 2011 and was dedicated to the 20th anniversary of the Lithuanian-Russian agreement on the foundations of inter-state relations. During these discussions the Lithuanian Minister of Foreign Affairs Audronius Ažubalis noted that this fundamental document “The Treaty on Foundations of Inter-State Relations between Lithuania and Russia” signed in 1991 confirmed the resolution of the countries to eliminate the negative consequences of the annexation of Lithuania in 1940, and develop relationship based on friendship, good neighbourhood, equality and mutual benefit.
The Treaty embodies the key conditions necessary for a complete reconciliation and dynamic partnership between Lithuania and Russia.
Over the past 20 years, more respondents think that relations with Russia have improved, according to the survey from July 2011. Around 41 percent report a positive change and only 7 percent consider them negative. It is interesting to note that about 50 percent of respondents from rural areas of Lithuania believe that relations between Lithuania and Russia have improved and only 2 percent think that they have deteriorated.
Around 53 percent of respondents believe that the main thing in the Lithuanian-Russian relations is the energy security, 46 percent consider the equality in rights and mutual respect, and about 40 percent consider also a priority the free and fair trade.
Lithuania develops pragmatic and business-oriented relations with Russia, expands mutually beneficial economic and cultural ties, as well as pursues dialogue with this neighbour based on the values of freedom, democracy, human dignity, and historical truth.
Since the inception of diplomatic relations, Lithuania and the Russian Federation have signed 37 treaties and agreements in political, economic, legal, military, social, cultural, transport, communication, standardization, environmental protection and other spheres and over 18 bilateral treaties and agreements are in the process of being negotiated.
The Russian Federation is Lithuania’s largest single country trading counterparty for both exports and imports.
The relationship between Lithuania and the neighbouring Kaliningrad Region of the Russian Federation is regulated by two intergovernmental agreements.

Excellency,
Already from the early development of geopolitics, experts such as the British Sir Halford John Mackinder were looking for the “the pivot of world politics” which he feared (seen from the perspective of British imperial interests) was Russia, a truly Eurasian state as he described it. Now we hear sometimes Eurasian voices and geopolitical scenarios from Russian statesmen and elite members. Is geopolitics somehow tantamount to imperialism in the views of supporters of such opinions? How can one see these discussions from the perspective of democratic small and mid-sized nations situated in Eastern and Central Europe?

This is a very “academic” question. Of course there are different geopolitical theories – geoeconomics, postmodern geopolitics etc. They all explain “in their own manner” the geopolitical processes, and often offer interesting and perspicacious solutions. For example, one of the policy priorities of Lithuania is energy independence. So, geo-energetic analysis helps Lithuania better understand its position, opportunities and possible threats.
Lithuania’s accession to the European Union (EU) meant the implementation of one of its top goals, i.e. the reinforcement of national statehood. Lithuania’s European integration, however, does not end here – it is a continuous process. The firm establishment of the country in the political, institutional, economic and cultural European society is the most relevant and sure way of reinforcing the achievements of the independence period, guaranteeing national security, expanding Lithuania’s influence and strengthening national prestige. These set objectives can be met only through active and successful involvement in the EU activities.
Rediscovering and strengthening the national identity due to its importance has been one of the top issues in many post-communist countries in Europe. The experience of Lithuania and other European nations of similar fate show that national identity is a pivotal factor in order to survive decades of totalitarian rule and national annihilation.
I do believe that most of us clearly remember Baltic political activism era in late 80’s. The Baltic Way and other phenomenal activities of National Revival Movements of Lithuania, Latvia and Estonia amazed many countries of the world and set a perfect example for other European nations that strived for independence. There’s not a doubt that the very important factor for our success and the main driving force for that particular unity and persistent behavior of Baltic nations was strong and unconditional feeling of who we are and what future path we choose. It has obviously helped to restore our statehood and enabled us to join the new and democratic community of European nations.
Speaking about the role that national identity plays in the process of democratization and state building of post-communist countries, I presume that national consolidation and nation building processes must go ahead of political consolidation and formal rule-making processes. As nation building goes first, it directs, strengthens and frames state building. It makes the road to effective statehood more consistent, secure and straightforward for each state. Moreover, people’s support for national ideas and ideals creates proper conditions for development of strong civil society that ensures positive socio-political change; it also consolidates and anchors that change in societies that undergo the transformation process. This particularly applies to some Eastern European countries which still experience social passiveness, serious disturbances in political consolidation process, lack a necessary tie between elite and mass, and thus cannot overcome the deep problems of state efficiency. Therefore, democratic governance of these countries has become disturbed and even not possible.
In other words, the rise of national consciousness is unavoidable step in the development not only of an independent country, but also of democratic rule.

Mr. Ambassador,
Geopolitical schools of smaller countries have brought up to the center of discussion the national idea instead of the imperial idea. How would you describe the geopolitical situation of Lithuania in today’s Europe?

It would have been more appropriate to ask a political scientist. But… being a diplomat, I’ll try to answer.
Since we are talking about a relation between national identity and democratization in post-communist space, another very important aspect should be considered in this context, particularly – the way a post-communist transformation affects national identity, the way it interferes and disturbs nation-building process and undermines state or nation’s ability to function in self-sustaining, autonomous and democratic mode.
Our Eastern neighbors are still searching for their identity and at the same time meeting big challenges in various dimensions of state building process.
On one hand, the lack of strong and consolidated national identity suggest the lack of stimulus for positive change in post-communist societies. On the other hand, the stage in which the national identity is searched and formed is that very stage of post-communist transformation that gives space for maneuvers and influence of reliable Western partners. So, in case of most post-communist countries rediscovering their national identity also means rediscovering European identity, which is a strong motive to embrace democratic values. Lithuania in its development cooperation activities in Eastern European neighborhood seeks to help these nations to identify themselves with European social-political and cultural space, built on democratic traditions.
Lithuania plans to continue and even intensify its relations with the neighboring countries with the aim to contribute to creation of a stability and prosperity area in the Baltic Sea region and Central Europe.

Excellency,
A reknown international relations scholar of the constructivist tradition such as Alexander Wendt once argued that international institutions can transform state identities and interests, how the integration of Lithuania to the EU and NATO has contributed to the transformation of Lithuanian identities and interests?

Lithuania has established diplomatic relations with 156 countries and is a member of many international organizations. In 1991, Lithuania became a member of the United Nations and a participating state of the Organisation for Security and Cooperation in Europe (OSCE). In 1992, it became a member of the World Bank and the IMF, and in 1993 joined the Council of Europe. Lithuania became a member of the World Trade Organisation (WTO) on 31 May 2001 and applied to become a member of the Organisation for Economic Cooperation and Development (OECD) in September 2002. In 2005, my country completed the Baltic Regional Programme, which was created by the OECD to encourage policy cooperation between Estonia, Latvia and Lithuania and to stimulate the long-term growth in the Baltic States. It is Lithuania’s intention to become a member of the OECD in the future upon receiving an invitation to membership.
My country is interested in the strong and unanimous easy-to-approach European Union capable of competing on a global scale in the modern world and securing its common and individual interests in an efficient way. Lithuania supports further deepening of EU integration in the areas such as creation of the EU internal market, energy, and all other areas relevant to Lithuania, and will consistently seek to keep abreast and ahead of these processes. Also, the stronger the EU is, the more successfully Lithuanian national interests can be met.
Lithuania advocates consistency, effectiveness and greater visibility of EU external relations. The EU has to speak with one voice. Lithuania is interested in strengthening EU competence to ensure common approach towards external energy policy. Lithuania speaks for a strong, consolidated and influential EU, open for the membership of other countries that comply with the set criteria, eager to further transatlantic co-operation and promote the principles of democracy, free market and better regulation.
In March 2004 Lithuania was invited to join the North Atlantic Treaty Organisation (NATO) as a full member and has actively entered into collective security commitments such as participation in international operations in Kosovo, Afghanistan (where it leads one of the Provincial Reconstruction Teams) and Iraq, as well as common projects and various partnerships.
During a roundtable discussion held in Tallinn on 20 August 2011 on the occasion of the 20th Anniversary of the restoration of the independence of Estonia, the Lithuanian Foreign Minister Audronius Ažubalis pointed out several challenges that, according to him, will continue into the upcoming decades. One of the challenges was the democratic and human rights values: “We have seen consolidation of our own democracies, faced the democracy and human rights related challenges in our neighborhood. We have witnessed that the urge for respect for human rights is prominent not only in Europe but also in the Arab world and beyond. We see democracy making a significant come-back to the international agenda. I see no way how values could lose their importance in national, regional and global politics in the next 20 years. We have to overcome our own tendency to apply double standards for democracy and human rights in regard to various political regimes both present and historic; we have to come up with new efficient strategies of dealing with current undemocratic regimes. And we have to keep the historic memory about the cruelty of totalitarian regimes alive. This is the only way to sustain solidarity in Europe and with the nations that are today suffering suppression by undemocratic leaders.”
Shortly speaking – it is our “income and our contribution”. It is commitment and our responsibility for the modern world.

Your Excellency,
What are the priorities of Lithuania’s foreign and security policy?

In the European dimension, Lithuania has the objective of preparing for the negotiations on the new EU financial perspective and ensuring Lithuania’s economic and energy security.
One of the major aspirations of Lithuania is gaining energy independence. The European Council passed a very important decision for us, which refers to the creation of a single European energy market, which will integrate the currently isolated energy islands into the European energy system by 2015.
The Nordic-Baltic cooperation is one of the most important directions of Lithuania’s foreign policy. Political, economic and security integration into the European and Nordic-Baltic regional framework have been key priority for the Baltic countries. The upcoming decades should be marked with consolidation of competitive regional advantages, and further integration of the Nordic-Baltic region in economic, societal and political terms.
National defense and energy security are also the objectives of our membership in NATO. It is usually said that the Lithuanian security policy is Euro-Atlantic, based on the membership of our country in the North Atlantic Treaty Organization. This is the main guarantee of our security; however, the foreign security policy is much broader. Lithuania is also an active member of the European Security and Defence Policy and OSCE; we are participants in many agreements and conventions promoting security and stability.

Mr. Ambassador,
We are all undergoing severe world economic turbulences. How Lithuania is positioning itself in this respect? How does it contribute to the common European effort to overcome the crisis and perhaps to create new institutions alike an economic government of the EU?

From our own experience we know that fiscal discipline is paramount in dealing with financial crisis. The budget preparation and implementation reform which is currently being implemented in Lithuania will help our country to be better prepared for the future economic downturns. Its essence is to accumulate necessary reserve which would work as a safety buffer during economic hardships. The reserve money would be invested in financial markets, thus preventing them from being spent for political purposes. On the other hand, we should not forget that most of the weaknesses of European economy are of structural nature and they require long-term solutions. The EU 2020 strategy as well as the so called Euro plus pact will help to better coordinate our economic policies and to avoid harmful persistent imbalances in the future.

Your Excellency,
Recently the Lithuanians and Polish have celebrated the twentieth anniversary of the re-establishment of diplomatic relations. How the Romanian-Lithuanian anniversary is celebrated this year in Romania and in Lithuania?

The official diplomatic relations between Lithuania and Poland were re-established on 5 September 1991 and we started a new phase of intensive cooperation.
During a round table discussion that was held at the Ministry of Foreign Affairs, Lithuanian Minister of Foreign Affairs Audronius Ažubalis stressed the successful cooperation between Lithuania and Poland after the re-establishment of diplomatic relations 20 years ago, the partnership of the countries when integrating into the structures of the Western world and relations that are strengthened by European values.
“Twenty years ago we were separated by real barbed wire fences, we went to Warsaw through Moscow and by train through Grodno, or we would stand in a queue that extended for more than a dozen kilometres at the Lithuanian-Polish border. However, having re-established our diplomatic relations, we started a new phase of intensive cooperation,” A. Ažubalis said.
The event was attended by first Ambassador of Poland to Lithuania J. Widacki and first director of the Polish Institute in Vilnius W. Wróblewski. Minister conferred “Lithuania’s Diplomacy Star” – the award of honor of Lithuania’s Ministry of Foreign Affairs – on them for their contribution to the development of Lithuanian-Polish relations.
As regards Lithuania and Romania, both countries enjoy strategic partnership that lasts already for more than a decade. It helped the two countries to join the EU and NATO. This strategic partnership has proved its effectiveness many times, especially in the European Union matters, safety and defense issues, Eastern neighborhood policy.
One of the most important priorities of the strategic partnership with Poland is the consistent implementation of energy and transport infrastructure projects. Projects such as electricity grid with Poland, new nuclear power plant, Rail Baltica, Via Baltica, connections of gas pipes are of the great importance not only to the project partners but also to the whole region. When implemented these projects will help to abolish Lithuania’s dependence on Eastern energetic and transport systems. At the same time, it will allow to integrate into the European systems.
Lithuania and Romania reestablished diplomatic relations on September 13, 1991. The Romanian Association for Baltic and Nordic Studies headed by Mr. Silviu Miloiu, senior lecturer in the Valahia University of Targoviste along with the Lithuanian Embassy organized last year the first edition of the international conference on Nordic and Baltic Studies in Romania entitled “Romania and Lithuania in the Interwar International Relations: Bonds, Intersections and Encounters“, dedicated to the Romanian-Lithuanian relations, whose results were published in Revista Romana de Studii Baltice si Nordice, Vol. 2, Issue 1 (2010). At the second edition of the conference held in past May and entitled “Black Sea and Baltic Sea Regions: Confluences, influences and crosscurrents in the modern and contemporary ages” an exhibition dedicated to the Romanian-Lithuanian relations was opened in Targoviste which will soon be itinerated to Galati on 30 September and to other locations. We are putting all efforts into launching the first book about Lithuania’s history in the Romanian language. This book is a collective work of 3 Romanian authors Silviu Miloiu, Veniamin Ciobanu and Florin Anghel and a Lithuanian historian Mr. Zigmantas Kiaupa. We are similarly supporting the publication of a volume of documents dedicated to the Romanian-Lithuanian relations entitled “The Romanian – Lithuanian Relations. Diplomatic documents (1919-1944)” edited by the Lithuanian historians Dalia Bukelevičiūtė and Ramojus Kraujelis and by the Romanian historians Silviu Miloiu, Bogdan Schipor, Alexandru Ghisa and Florin Anghel.

Excellency,
How would describe the state of relations with Romania and what can be done to intensify even more these relations in accordance with the presence of both states in the same Euro-Atlantic “club”?

The EU Strategy for the Danube Region is the second EU macro-regional strategy, after the EU Strategy for the Baltic Sea Region, whose activities have run since June 2009. The importance of the Danube Basin for the EU cannot be underestimated. In my opinion, the Nordic-Baltic way in approaching regional strategies in Baltic Sea region could be a good example for Romania and I could reassure you that my country is eager to share this experience with Romania.

Lituania intenționează să continue și chiar să își intensifice relațiile cu țările vecine, cu scopul de a contribui la crearea unei zone de stabilitate și prosperitate în regiunea Mării Baltice și în Europa Centrală

Interviu cu ES Dl. Vladimir JARMOLENKO,
Ambasadorul Republicii Lituania în  România

Excelenţa Voastră,
În urmă cu douăzeci de ani Uniunea Sovietică s-a prăbușit și peisajul Europei Centrale și de Est s-a schimbat dramatic. Cum este acum opinia publică din Lituania cu privire la acest trecut recent, de asemenea, în lumina schimbărilor prin careLituania a trecut care au culminat cu integrarea în UE și NATO? Acest trecut încă “bântuie” mințile lituanienilor obișnuiţi?

Rezultatele sondajului lansat în noiembrie 2010, arată că 68 la sută dintre lituanieni consideră aderarea la UE cea mai mare realizare a diplomației noastre. Calitatea de membru a UE este susţinută de peste 70 la sută dintre respondenți, potrivit datelor sondajului din iulie 2010 și decembrie 2010. Tendința este destul de impresionantă.

În conștiința societății au crescut și au devenit în naturale fenomene astfel imposibile cu 20 ani în urmă, cum ar fi libertatea de circulație, libertatea presei, proprietatea privată sau libertatea de afaceri, etc.

După cum știți, Lituania a promovat memoris crimelor totalitare pentru  20 ani deja. Este foarte important pentru noi.

În 2011 sărbătorim a 20-a aniversare a evenimentelor tragice din 13 ianuarie 1991 și a 20-a aniversare a restabilirii relațiilor diplomatice dintre Lituania și Rusia, de asemenea.

Sunt convins că dialogul este singura cale de a rezolva diverse probleme bilaterale, inclusiv problemele legate de trecutul istoric dureros. Prim-ministrul nostru Andrius Kubilius și-a exprimat speranța că guvernul rus va lua măsuri de bună credință față de evenimentele menționate și oamenii din Lituania în timp ce abordează problemele de compasiune umane și compensații adecvate. Împărtășesc în totalitate această poziție.

O masă rotundă intitulată “Tratatul privind Relațiile interstatale dintre Lituania și Rusia: semnificația sa în 1991 și de azi”, a avut loc în Seimas Lituania la 29 iulie 2011 și a fost dedicată a 20-a aniversări aacordului lituanian-rus privind fundamentele relațiilor inter-statale. În timpul acestor discuții, ministrul lituanian al afacerilor externe Audronius Ažubalis a remarcat faptul că acest document fundamental “Tratatul privind Fundațiile relații interstatale între Lituania și Rusia”, semnat în 1991, a confirmat rezoluția țărilor pentru a elimina consecințele negative ale anexării Lituaniei în 1940, și să dezvolte relații bazate pe prietenie, bună vecinătate, egalitate și avantaj reciproc.

Tratatul întruchipează condițiile cheie necesare pentru o reconciliere completă și un parteneriat dinamic între Lituania și Rusia.

De-a lungul ultimilor 20 ani, mai mulți respondenți cred că relațiile cu Rusia s-au îmbunătățit, potrivit sondajului din iulie 2011. Circa 41 la suta raportează o schimbare pozitivă și doar 7 la sută le considera negativă. Este interesant de remarcat faptul că aproximativ 50 la sută din respondenţii din mediul rural din Lituania cred că relațiile dintre Lituania și Rusia s-au îmbunătățit și doar 2 la sută cred ca acestea s-au deteriorat.

În jur de 53 la sută dintre respondenți cred că principalul lucru în relațiile lituaniano-ruse este securitatea energetică, 46 la sută consideră că egalitatea în drepturi și respectul reciproc, și aproximativ 40 la suta consideră, de asemenea, o prioritate comerțul liber și corect.

Lituania dezvoltă relații pragmatice și orientate spre business cu Rusia, se extind legăturile economice și culturale reciproc avantajoase, precum și urmărește dialogul cu acest vecin bazat pe valorile libertății, democrației, demnităţii umane și adevărului istoric.

De la începuturile relațiilor diplomatice, Lituania și Federația Rusă au semnat 37 tratate și acorduri în domeniile politic, economic, juridic, militar, social, cultural, transport, comunicații, standardizare, protecția mediului și alte sfere și peste 18 tratate și acorduri bilaterale sunt în curs de negociere.

Federația Rusă este cel mai mare partener contractual comercial țară unică al Lituaniei, atât pentru exporturi, cât și pentru importuri.

Relația dintre Lituania și regiunea Kaliningrad învecinate cu Federația Rusă este reglementată de două acorduri interguvernamentale.

Excelenţa Voastră,
Deja de la dezvoltarea timpurie a geopoliticii, experți, cum ar fi britanicul Sir Halford John Mackinder au fost în căutarea “pivotului politicii mondiale” de care el s+a temut (văzut din perspectiva intereselor imperiale britanice) că ar fi fost Rusia, un stat cu adevărat eurasiatic cum el a descris-o. Acum auzim voci, uneori, eurasiatice și scenarii geopolitice de la oameni de stat şi membri ai elitei ruse. Este geopolitica oarecum echivalentă cu imperialismul în opinia susținătorilor acestor opinii? Cum poate privi cineva aceste discuții din perspectiva națiunilor democratice mici și mijlocii situate în Europa Centrală și de Est?

Aceasta este o întrebare foarte “academică”. Desigur că există diferite teorii geopolitice – geoeconomie, geopolitica postmodernă etc. Ele explică toate “în propriul lor mod” procesele geopolitice și de multe ori oferă soluții interesante și perspicace. De exemplu, una dintre prioritățile politice ale Lituaniei este independența energetică. Așa că analiza geo-energetică ajută Lituania să-şi înțeleagă mai bine poziția, oportunități și amenințări posibile.

Aderarea Lituaniei la Uniunea Europeană (UE) a însemnat punerea în aplicare a unuia dintre obiectivele sale de top, adică consolidarea statalității naționale. Integrarea europeană a Lituaniei, cu toate acestea, nu se termină aici – este un proces continuu. Stabilirea fermă a țării în societatea politică, instituțională, economică și culturală europeană este modul cel mai relevant și sigur de a consolida realizările perioadei de independență, garantând securitatea națională, extinderea influenței Lituaniei și consolidarea prestigiului național. Aceste obiective stabilite pot fi atinse numai printr-o implicare activă și de succes în activitățile UE.

Redescoperirea și consolidarea identității naționale datorită importanței sale a fost una dintre cele mai presante probleme în multe țări post-comuniste din Europa. Experiența Lituaniei și a altor națiuni europene de soartă similară arată că identitatea națională este un factor esențial în scopul de a supraviețui deceniilor de regim totalitar și anihilare națională.

Eu cred că cei mai mulți dintre noi își amintesc în mod clar activismul politic baltic la sfârşitul anilor ’80. Calea Baltică și alte activități fenomenale ale Mișcărilor Renașterii Naționale din Lituania, Letonia și Estonia au uimit multe țări ale lumii și au stabilit un exemplu perfect pentru alte națiuni europene care au năzuit la independență. Nu există nicio îndoială că un foarte important factor pentru succesul nostru și principala forță motrice pentru acea unitate și comportament persistent al națiunilor baltice a fost puternicul sentiment și necondiționat a cine suntem și ce calea de viitor vom alege. Acesta a contribuit în mod evident la a restabili statalitatea noastră și ne-a permis să se alăture comunității noi și democratice a națiunilor europene.

Vorbind despre rolul pe care identitatea națională îl joacă în procesul de democratizare și construirea de stat în țări post-comuniste, presupun că procesele naționale de consolidare și de construire a națiunii trebuie să meargă mai departe cu consolidarea politică și a proceselor formale de reglementare. Așa cum construirea națiunii merge mai întâi, direcționează, întărește și încadrează construcția statului. Face drumul spre statalitate efectivă mai consistent, mai sigur și simplu pentru fiecare stat. Mai mult decât atât, sprijinul oamenilor pentru idei și idealuri naționale creează condiții adecvate pentru dezvoltarea societății civile puternice, care să asigure schimbări socio-politice pozitive; de asemenea, consolidează și ancoreară acea schimbare în societățile care sunt supuse procesului de transformare. Acest lucru este valabil mai ales pentru unele țări din Europa de Est, care încă se confruntă cu pasivitate socială, perturbări grave în procesul de consolidare politică, lipsa legăturii necesară între elită și masă, și, prin urmare, nu pot depăși problemele profunde ale eficienței statului. Prin urmare, guvernarea democratică a acestor țări a devenit tulbure și chiar nu este posibilă.

Cu alte cuvinte, creșterea conștiinței naționale este un pas inevitabil în dezvoltarea nu numai a unei țări independente, dar, de asemenea, de regulă democratică.

Domnule  Ambasador,
Şcolile de geopolitică ale ţărilor mai mici au adus în centrul discuției ideea națională în locul ideii imperiale. Cum ați descrie situația geopolitică a Lituaniei în Europa de astăzi?

Ar fi fost mai potrivit pentru a întreba un om de știință politică. Dar … fiind un diplomat, voi încerca să răspund.

Din moment ce vorbim despre o relație între identitatea și democratizarea națională în spațiul post-comunist, un alt aspect foarte important ar trebui să fie luat în considerare în acest context, în special – modul în care o transformare post-comunistă afectează identitatea națională, modul în care intervine și tulbură procesul de construcție a naţiunii și subminează starea sau capacitatea națiunii de a funcționa de sine stătătoare, autonom și în mod democratic.

Vecinii noștri din Est sunt încă în căutarea identității lor și, în același timp, întâlnesc mari provocări în diverse dimensiuni ale procesului de consolidare a statului.

Pe de o parte, lipsa identității naționale puternice și consolidate sugerează lipsa de stimul pentru schimbări pozitive în societățile post-comuniste. Pe de altă parte, în stadiul în care identitatea națională este căutată și a format este acea etapă a transformării post-comuniste, care oferă spațiu pentru manevre și influența partenerilor occidentali de încredere. Așa că, în cazul majorității țărilor post-comuniste redescoperind identitatea lor națională, de asemenea, înseamnă redescoperirea identității europene, ceea ce este un motiv puternic să îmbrățișeze valorile democratice. Lituania în activitățile sale de cooperare pentru dezvoltare în vecinătatea Europei de Est caută să ajute aceste națiuni să se identifice cu spațiul social-politic și cultural european, construit pe tradiții democratice.

Lituania intenționează să continue și chiar să își intensifice relațiile cu țările vecine, cu scopul de a contribui la crearea unei zone de stabilitate și prosperitate în regiunea Mării Baltice și în Europa Centrală.

Excelenţa Voastră,
Un savant de relații internaționale de renume de tradiție constructivistă, cum ar fi Alexander Wendt, a afirmat odată că instituțiile internaționale pot transforma identități și interese de stat, cum integrarea Lituaniei în UE și NATO a contribuit la transformarea identităților și a intereselor lituaniene?

Lituania a stabilit relații diplomatice cu 156 țări și este membră a numeroase organizații internaționale. În 1991, Lituania a devenit membră a Organizației Națiunilor Unite și un stat participant al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). În 1992, a devenit membră a Băncii Mondiale și FMI, iar în 1993 s-a alăturat Consiliului Europei. Lituania a devenit membră a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), la 31 mai 2001 și a aplicat pentru a deveni membru al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în septembrie 2002. În 2005, țara mea a finalizat Programul Regional Baltic, care a fost creat de către OCDE ca să încurajeze cooperarea politică dintre Estonia, Letonia și Lituania și pentru a stimula creșterea pe termen lung în statele baltice. Este intenția Lituaniei de a deveni membru al OCDE, în viitor, la primirea unei invitaţii de aderare.

Țara mea este interesată de puternica și unanim ușor de abordat Uniune Europeană, capabilă să concureze la scară globală în lumea modernă și asigurând intereselor sale comune și individuale într-un mod eficient. Lituania sprijină aprofundarea în continuare a integrării în UE în domenii cum ar fi crearea pieței interne a UE, a energiei, precum și toate celelalte domenii relevante pentru Lituania, și va căuta în mod constant a ține pasul și în fața acestor procese. De asemenea, cu cât mai puternică este UE, interesele naționale lituaniene pot fi îndeplinite  mai mult succes.

Lituania pledează pentru coerență, eficiență și o mai mare vizibilitate a relațiilor externe ale UE. UE trebuie să vorbească cu o singură voce. Lituania este interesată de consolidarea competențelor UE pentru a asigura abordări comune către politica energetică externă. Lituania vorbește pentru o UE puternică, consolidată și influentă, deschisă pentru aderarea altor țări care îndeplinesc criteriile stabilite, dornică de mai multă cooperarea transatlantică și să promoveze principiile democrației, piața liberă și o mai bună reglementare.

În martie 2004, Lituania a fost invitată să adere la Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în calitate de membru cu drepturi depline și a intrat în mod activ în angajamentele colective de securitate, cum ar fi participarea la operațiuni internaționale în Kosovo, Afganistan (unde conduce una dintre echipele provinciale de reconstrucție) și Irak, precum și proiecte comune și diverse parteneriate.

În timpul unei mase rotunde care a avut loc la Tallinn, la 20 august 2011, cu ocazia celei de a 20-a aniversări a restaurării independenței Estoniei, ministrul lituanian de externe, Audronius Ažubalis a subliniat mai multe provocări care, potrivit lui, vor continua în viitoarele decenii. Una dintre provocările a fost valorile democratice și ale drepturilor omului: “Am văzut consolidarea propriilor noastre democrații, cu care se confruntă democrația și  provocările conexe drepturilor omului în vecinătatea noastră. Am asistat la faptul că nevoia de respectare a drepturilor omului este proeminentă nu numai în Europa, ci și în lumea arabă și în afara ei. Noi vedem democrația facând o semnificativă revenire la agenda internațională. Nu văd niciun fel cum valorile ar putea pierde importanța lor în politica națională, regională și globală în următorii 20 de ani. Trebuie să depășim propriile noastre tendințe de a aplica standarde duble pentru democrație și drepturile omului în ceea ce privește diferitele regimuri politice atât prezente, cât și istorice; trebuie să venim cu noi strategii eficiente de abordare a regimurilor nedemocratice actuale. Și trebuie să păstrăm memoria istorică despre cruzimea regimurilor totalitare în viață. Aceasta este singura modalitate de a susține solidaritatea în Europa și cu națiunile care astăzi suferă suprimarea de către liderii nedemocratici.”

Vorbind pe scurt – este “venitul și contribuția noastră”. Este angajamentul și responsabilitatea noastră pentru lumea modernă.

Excelenţa Voastră,
Care sunt priorităţile politicii externe şi de securitate a Lituaniei?

În dimensiunea europeană, Lituania are ca obiectiv pregătirea pentru negocierile privind noua perspectivă financiară a UE și asigurarea securității economice și energetice a Lituaniei.

Una dintre cele mai importante aspirații ale Lituaniei este câștigarea independenței energetice. Consiliul European a adoptat o decizie foarte importantă pentru noi, care se referă la crearea unei piețe europene unice de energie, care va integra insulele izolate de energie în prezent în sistemul energetic european până în 2015.

Cooperarea nordic-baltică este una dintre cele mai importante direcții ale politicii externe a Lituaniei. Integrarea politică, economică și de securitate în cadrul regional european și nordic-baltice au prioritate-cheie pentru țările baltice. Viitoarele decenii ar trebui să fie marcate de consolidarea avantajelor competitive regionale și integrarea în continuare a regiunii nordic-baltice din punct de vedere economic, social și politic.

Apărare națională și securitatea energetică sunt, de asemenea, obiectivele noastre de membru NATO. Se spune de obicei că politica de securitate lituaniană este euro-atlantică, bazată pe apartenența țării noastre în cadrul Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Aceasta este principala garanție a securității noastre; cu toate acestea, politica de securitate externă este mult mai largă. Lituania este, de asemenea, un membru activ al politicii europene  de securitate şi de apărare OSCE; suntem participanți la numeroase acorduri și convenții de promovare a securității și a stabilității.

Domnule  Ambasador,
Suntem cu toții în curs de turbulenţe economice mondiale severe. Cum se poziționează Lituania în acest sens? Cum contribuie la efortul european comun pentru a depăși criza și, probabil, pentru a crea noi instituții, ca un guvern economic al UE?

Din propria noastră experiență știm că disciplina fiscală este extrem de importantă în a face faţă la criza financiară. Pregătirea bugetului și punerea în aplicare a reformei, care este în prezent în curs de implementare în Lituania va ajuta țara noastră să fie mai bine pregătită pentru viitoarele recesiuni economice. Esența ei este de a acumula rezerve necesare, care ar funcționa ca un tampon de siguranță în timpul greutăților economice. Banii de rezervă vor fi investiţi pe piețele financiare, împiedicându-i astfel să fie cheltuiţi în scopuri politice. Pe de altă parte, nu ar trebui să uităm că cele mai multe dintre punctele slabe ale economiei europene sunt de natură structurală și au nevoie de soluții pe termen lung. Strategia UE 2020, precum și așa numitul Euro plus pact va contribui la o mai bună coordonare a politicilor noastre economice și la a evita dezechilibrele persistente dăunătoare în viitor.

Excelenţa Voastră,
Recent, lituanienii și polonezii au sărbătorit a douăzecea aniversare a re-stabilirii relațiilor diplomatice. Cum este aniversarea româno-lituaniană sărbătorită în acest an în România și în Lituania?

Relațiile oficiale diplomatice dintre Lituania și Polonia au fost restabilite la 5 septembrie 1991 și am început o nouă fază de cooperare intensivă.

În timpul unei mese rotunde, care a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe, ministrul lituanian al afacerilor externe Audronius Ažubalis a subliniat cooperarea de succes între Lituania și Polonia, după restabilirea relațiilor diplomatice în urmă cu 20 ani, parteneriatul țărilor la integrarea în structurile lumii occidentale și relațiile care sunt consolidate de valorile europene.

“În urmă cu douăzeci ani eram despărțiți de garduri de sârmă ghimpată reale, ne-am fi dus la Varșovia prin Moscova și cu trenul prin Grodno sau am sta într-o coadă care s-a extins pentru mai mult de o duzină de kilometri la granița lituaniană-poloneză. Cu toate acestea, după restabilirea relațiilor noastre diplomatice, am început o nouă fază de cooperare intensă” a spus A. Ažubalis.

La eveniment au participat primul ambasador al Poloniei în Lituania J. Widacki și primul director al Institutului Polonez din Vilnius, W. Wróblewski. Ministrul a conferit “Steaua Diplomației Lituaniei” – premiul de onoare al Ministerului Afacerilor Externe al Lituaniei – pe ele pentru contribuția lor la dezvoltarea relațiilor lituaniene-poloneze.

În ceea ce privește Lituania și România, ambele țări se bucură de parteneriat strategic, care durează deja de mai mult de un deceniu. El a ajutat cele două țări să adere la UE și NATO. Acest parteneriat strategic și-a dovedit eficiența de multe ori, mai ales în  probleme în materie de Uniune Europeană, de securitate și de apărare, politica de vecinătate estică.

Una dintre cele mai importante priorități ale parteneriatului strategic cu Polonia este punerea în aplicare consecventă a proiectelor de infrastructură energetică și de transport. Proiecte, cum ar fi rețeaua de energie electrică cu Polonia, noi centrale nucleare, Rail Baltica, Via Baltica, conexiunile dintre conductele de gaz sunt de o mare importanță nu numai pentru partenerii de proiect, ci și pentru întreaga regiune. Atunci când sunt implementate aceste proiecte vor contribui la abolirea dependenței Lituaniei privind sistemele energetice și de transport de Est. În același timp, vor permite să se integreze în sistemele europene.

Lituania și România au restabilit relațiile diplomatice la 13 septembrie 1991. Asociația Română pentru Studii Baltice și Nordice condusă de dl Silviu Miloiu, lector superior la Universitatea Valahia din Târgoviște, împreună cu Ambasada Lituaniei au organizat anul trecut prima ediție a conferinței internaționale privind studiile nordice și baltice din România intitulată “România și Lituania în relații internaționale interbelice: legături, intersecții și întâlniri”, dedicată relațiilor româno-lituaniene, ale căror rezultate au fost publicate în Revista Română de Studii Nordice  şi Baltice, Vol. 2, Nr 1 (2010). La cea de a doua ediție a conferinței care a avut loc în mai trecut și intitulată “Regiunile Mării Neagre și Mării Baltice: confluențe, influențe și tendințe conflictuale în epoca modernă și contemporană”, o expoziție dedicată relațiilor româno-lituaniene a fost deschis în Târgoviște, care va fi în curând itinerată la Galați la 30 septembrie și în alte locuri. Noi depunem toate eforturile în a lansa prima carte despre istoria Lituaniei în limba română. Această carte este o lucrare colectivă da 3 autori români Silviu Miloiu, Veniamin Ciobanu și Florin Anghel și a unui istoric lituanian dl Zigmantas Kiaupa. Noi sprijinim în mod similar publicarea unui volum de documente dedicate relațiilor româno-lituaniane intitulat “Relațiile româno – lituaniane. Documente diplomatice (1919-1944) “, editat de istoricii lituanieni Dalia Bukelevičiūtė și Ramojus Kraujelis și de către istoricii români Silviu Miloiu, Bogdan Schipor, Alexandru Ghişa şi Florin Anghel.

Excelenţă,
Cum aţi descrie starea relațiilor cu România și ce se poate face pentru a intensifica și mai mult aceste relații, în conformitate cu prezența ambelor state în aceeași “club” euro-atlantic?

Strategia UE pentru regiunea Dunării este cea de a doua strategie macro-regională a UE, după Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice, ale căror activități au rulat din iunie 2009. Importanța bazinului Dunării pentru UE nu poate fi subestimată. După părerea mea, modul nordic-baltic în abordarea strategiilor regionale în regiunea Mării Baltice ar putea fi un bun exemplu pentru România și aş putea să vă asigur că țara mea este dornică de a împărtăși această experiență cu România.