Saudi Arabia-Iran confrontation, while stressing a clear interest in maintaining and expanding territorial control over the huge oil resources, must at least consider the following other factors affecting their behavior:
a) a different religious creed (Sunni and Shiite), although within the Muslim dogma, laying down a conflict for a religious leadership over hundreds millions of believers;
b) a multiple ethnic composition, even within their respective spheres of influence;
c) a diversified inclination towards types of participation in the exercise of internal power, which suggests introducing knowledge elements with respect to the consensus building (i.e. legitimating from people) in the geo-political evaluation, as well.
As to the first point, a confessional affiliation does not necessarily determine the a critical alignment in favor of a contender.
Secondly, Saudi Arabia has frequently played and still plays the pan-Arabic ethnic card, but analysts are well aware that Arab nationalism has no longer the imperative appeal to mobilize Arab masses.
Thirdly, the weakening of national identities in the Middle East and North Africa is fully rooted into a matter of legitimacy. Hence, the problem of Saudi Arabia towards Iran: a possible contamination by an Islamic revolutionary model, i.e. originating from a popular legitimating, in a sharp ideal contrast to the top-down model of government provided by the Saudi system.
A similar problem of Islamic legitimacy placed by revolutionary Iran persists in the Saudi attitude towards the winning outcomes of the Muslim Brotherhood throughout the so-called Arab Spring.

Arabia Saudită vs. Iran: religie, identitate, legitimitate într-o confruntare geo-politică

Glauco D’AGOSTINO

Confruntarea Arabia Saudită-Iran, în vreme ce subliniază un interes clar în menținerea și extinderea controlului teritorial asupra resurselor de petrol uriașe, trebuie să ia în considerare următorii factori afectând comportamentul lor:

• a.) un crez diferit religios (Sunni și Shia), deși în cadrul dogmei musulmane, punând bazele unui conflict pentru o conducere religioasă asupra a sute de milioane de credincioși;
• b.) o compoziție multiplă etnic, chiar și în respectivele lor sfere de influență;
• c.) o înclinație diversificată către tipuri de participare în exercițiul puterii interne, care sugerează introducerea de elemente de cunoaștere referitor la consturcția de consens (adică legitimare de la oameni) și în evaluarea geo-politică.

În privința primului punct, o afiliere confesională nu determină necesar alinierea critică în favoarea unui concurent.

În al doilea rând, Arabia Saudită a jucat frecvent și încă joacă pe cartea etnică pan-arabă, dar analiștii sunt conștienți că naționalismul arab nu mai are chemarea imperativă pentru a mobiliza masele arabe.

În al treilea rând, slăbirea identităților naționale în Orientul Mijlociu și Africa de Nord este înrădăcinată într-o problemă de legitimitate. De aici, problema Arabiei Saudite față de Iran: o posibilă contaminare cu modelul islamic revoluționar, adică originar dintr-o legitimare populară, într-un contrast adând ideal față de modelul de guvernare sus-jos furnizat de sistemul saudit.

O problemă similară de legitimare islamică pusă de Iranul revoluționar persistă în atitudinea saudită față de rezultatele câștigătoare ale Frăției Musulmane în așa-numita Primăvară Arabă.