Vasile SIMILEANU, PhD

Abstract. Together with the danger of nuclear escalation, the hybrid war has returned to the forefront of the worst threats to the West after the „fail” of the Russia – NATO dialogue. NATO member states, in addition to the rights conferred by the Alliance, also have duties and, indirectly, are part of regional or global threats.
As a result of the study of the specialized literature in Romania, we have found that most of the studies on the hybrid war have a historical-descriptive character, without aiming, using scientific research techniques, the concrete identification of the way in which the Russia’s Hybrid Warfare and „all its hybrid aspects” is perceived in the civilian population and the effectiveness of the military strategies adopted by the institutional actors in order to counteract it.
Given the insufficient sociological and institutional approach of the new forms of developing a hybrid military conflict in the literature, we believe that it is necessary to explore the epistemological gap between the historical and descriptive approach of hybrid warfare and the involvement of specialized structures in the knowledge to combat its effects. Mutations occurring in the international security environment impose, as absolutely necessary, new approaches to the implementation of educational models in the field of national security appropriate to paradigm shifts. Therefore, the institutional analysis of international and national organizations empowered to counteract the hybrid war, it is necessary to identify that model that can function as a reference for Eastern European states.
It is important to identify the level of knowledge and understanding of the hybrid warfare mechanisms, on the coordinates: notions and concepts, institutions capable of counteracting it and security.

Rezumat. Alături de pericolul escaladării nucleare, războiul hibrid s-a reîntors în fruntea celor mai mari ameninţări la adresa Vestului după „eşecul” dialogului Rusia – NATO. Statele membre NATO, pe lângă drepturile conferite de Alianţă, au şi obligaţii şi, indirect, sunt parte din ameninţările regionale sau globale.
Ca un rezultat al studierii literaturii de specialitate din România, am găsit că cele mai multe dintre studiile asupra războiului hibrid au un caracter istoric-descriptiv, fără a ţinti, folosi tehnici de cercetare ştiinţifică, identificarea concretă a modului cum Războiul Hibrid al Rusiei şi „toate aspectele sale hibride” este perceput în populaţia civilă şi eficacitatea strategiilor militare adoptate de actori instituţionali pentru a-l contracara.
Dată fiind abordarea insuficientă sociologică şi instituţională a noi forme de dezvoltare a unui conflict militar hibrid în literatură, credem că este necesar de explorat lacuna epistemologică dintre abordarea istorică şi descriptivă a războiului hibrid şi implicarea structurilor specializate în cunoaşterea combaterii efectelor sale. Mutaţiile apărute în mediul internaţional de securitate impun, ca absolut necesare, noi abordări ale implementării modelelor educaţionale în domeniul securităţii naţionale potrivite schimbărilor de paradigmă. De aceea, analiza instituţională a organizaţiilor internaţionale şi naţional autorizate să contracareze războiul hibrid, este necesar de identificat acel model care poate funcţiona ca referinţă pentru statele est europene.
Este important de identificat nivelul cunoaşterii şi înţelegerii mecanismelor războiului hibrid, pe coordonatele: noţiuni şi concepte, instituţii capabile să îl contracareze şi securitate.