David L O HAYWARD
”The country that faced down the tyranny of fascism and communism is now called to challenged the tyranny of oil”
Barack Obama, Detroit Economic Club, May 2007
Strangulation of the ‘umbilical cord’, our essential global oil supply conduit from the Arabian Gulf to major oil-consuming nations in SE Asia, could gradually choke out our life on our vulnerable planet. Are we already doomed?
This paper undertakes a brief historical analysis as to how oil supply contingency was initially perceived, mentions the Oil Tanker War, and discusses the global oil supply chain. The paper focuses on the increasing militarism amongst those oil consumer nations dependent largely upon Middle East hydrocarbons supply. The oil consumer nations discussed include: India, Taiwan, Japan, and South Korea. The “Arab Spring” is highlighted together with an abbreviated analysis of the civil war in Syria. The paper reviews the missile and anti-missile shield arms race, and the geopolitical, economic and military implications for the West before the end of the 21st Century. Chinese perspectives are stated, analysed and broadly critiqued. Cursory findings and conclusions are advanced including suggested reforms to the United Nations Security Council (UNSC).
Recent history has portrayed the never ending struggle for oil supply. In earlier times, the battle for oil supply amongst competing oil-consumer nations was often backed up by intrusive gunboat diplomacy and naval blockade. Today, it is under a much greater threat from missile deployments, and from high speed offshore patrol vessels (OPV) armed with limited-theatre anti-ship missiles (ASBM) and other sophisticated weapons.
Anti-West, nationalistic political leaders, deliberately disrupted oil supply in the past. These included: Mohammad Mosaddegh (nationalised the Anglo-Iranian Oil Company: May 1951), Gamal Nasser (nationalised and closed the Suez Canal: July 1956), Saddam Hussein (seized international oil interests, later precipitating the ‘1973 energy crisis’: June 1972), and Muammer Gaddafi (nationalised Libya’s oil industry: September 1973). These despotic Islamic leaders were once linked by an often expressed common sentiment: “The imperialistic West is stealing our oil”.
Today, Mahmoud Ahmadinejad menaces the West with potential nuclear proliferation and threatens to block the Strait of Hormuz. North Korea threatens oil deliveries to Japan and South Korea with new SRBM missiles. China disputes newly discovered oil and gas reserves undersea in the Nan Hai and Dong Hai.
Oil diplomacy will continue into the future and beyond the end of the 21st Century.
In the Middle East, the Gulf littoral Arab oil-producing states, largely unencumbered by political intransigence in the past, include Bahrain, Kuwait (except for a brief Iraqi occupation period), Oman, Saudi Arabia, Qatar, and the UAE.
Oil supply from the Arabian Gulf to Europe and the North American continent is not discussed in this paper. These oil supply routes are relatively free from political transgression, terrorist, or military action; apart from sporadic piracy off Somalia in the northern Indian Ocean and from past closure of the Suez Canal. Nonetheless, if the Strait of Hormuz is blocked, then very little Middle East oil would get through to Europe and North America.
Nemesis: Petrol și rachete în secolul al XXI-lea
David L O HAYWARD
“Țara care a răsturnat tirania fascismului și a comunismului este acum chemată să someze tirania petrolului”
Barack Obama, Detroit Economic Club, mai 2007.
Strangularea ”cordonului ombilical”, conducta noastră esențială de alimentare globală din Golful Arab la națiunile consumatoare majore de petrol în Asia de SE, ar putea treptat sugruma viața noastră pe planeta noastră vulnerabilă. Suntem deja osândiți?
Această lucrare întreprinde o analiză istorică scurtă a cum a fost inițial percepută posibilitatea furnizării de petrol, menționează Războiul Tancurilor Petroliere și discută lanțul global de alimentare cu petrol. Acest articol se concentrează asupra militarismului în creștere în acele națiuni consumatoare de petrol dependente mult de furnizarea de hidrocarburi din Orientul Mijlociu. Națiunile consumatoare de petrol discutate includ: India, Taiwan, Japonia și Coreea de Sud. “Primăvara Arabă” este evidențiată împreună cu o analiză pe scurt a războiului civil din Siria. Articolul trece în revistă cursa înarmării rachete și scut anti-rachete și implicațiile geopolitice, economice și militare pentru Vest înainte de sfârșitul secolului al XXI-lea. Perspectivele chineze sunt afirmate, analizate și criticate în mare. Descoperiri sumare și concluzii sunt avansate incluzând reformele sugerate ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (CSNU).
Istoria recentă a portretizat zbaterea fără sfârșit pentru furnizarea de petrol. În vremuri mai de început, bătălia pentru supremația petrolieră între națiunile consumatoare de petrol competitoare a fost adesea sprijinită de diplomația intruzivă de tip gunboat și blocadă navală. Astăzi, este sub o amenințare mult mai mare de la desfășurările de rachete și de la vasele de patrulare de viteză mare (high speed offshore patrol vessels OPV) înarmate cu rachete anti-navă (limited-theatre anti-ship missiles ASBM) și alte arme sofisticate.
Liderii politici naționaliști anti-Vest deliberat au tulburat furnizarea de petrol în trecut. Aceștia i-au inclus pe: Mohammad Mosaddegh (a naționalizat Compania de Petrol Anglo-Iraniană Anglo-Iranian Oil Company: mai 1951), Gamal Nasser (a naționalizat și a închis Canalul Suez: iulie 1956), Saddam Hussein (a confiscat interesele de petrol internaționale, mai târziu precipitând ”criza energiei din 1973”: iunie 1972), și Muammer Gaddafi (a naționalizat industria petrolieră din Libia: septembrie 1973). Acești conducători islamici despotici au fost odată legați de un sentiment comun exprimat adesea: “Vestul imperialist ne fură petrolul”.
Astăzi, Mahmoud Ahmadinejad amenință Vestul cu potențiala proliferare nucleară și amenință să blocheze Strâmtoarea Hormuz. Coreea de Nord amenință livrările de petrol către Japonia și Coreea de Sud cu noi rachete SRBM. China dispută nou descoperitele rezerve submarine de petrol și gaz în Nan Hai și Dong Hai.
Diplomația petrolului va continua în viitor și dincolo de sfârșitul secolului al XXI-lea.
În Orientul Mijlociu, statele arabe producătoare de petrol de pe litoralul Golfului, în mare parte negrevate de intransigență politică în trecut, includ Bahrain, Kuwait (cu excepția unei scurte perioade de ocupație de către Irak), Oman, Arabia Saudită, Qatar și EAU.
Furnizarea de petrol din Golful Arabic în Europa și continentul nord American nu este discutată în această lucrare. Aceste rute de alimentare cu petrol sunt relative libere de transgresiuni politice, acțiuni teroriste sau militare; în afară de piraterie sporadică pe coastele Somaliei, în nordul Oceanului Indian sau de închiderea din trecut a Canalului de Suez. Cu toate acestea, dacă Strâmtoarea Hormuz e blocată, atunci foarte puțin petrol din Orientul Mijlociu va ajunge în Europa și America de Nord.
