Dimitrios DALAKLIS

The so-called “classical geopolitical theories” are still valid as explanatory tools of the Mediterranean’s eastern basin role in the wider context of international relations; they can also provide the necessary framework for examining the turbulent events which take place in the afore mentioned region today. The Greek (former general and historian) Thucydides was the first to conceive what geopolitical analysis really is, interpreting the political decisions of the protagonists of the Peloponnesian War – and in that particular period of time – in terms of power. However, the formation of concrete analytical tools for the comprehension and apparently the increase of power were considered indispensable only after the culmination of the industrial revolution and the rapid socio-political changes that the specific phenomenon created. Thus, geopolitics officially appeared as an academic discipline roughly two hundred years ago, in a politically unstable period of history, during which the exploration of the earth had been completed and the major (colonial) powers focused on searching for new methods of increasing their power and establishing their dominion. As a consequence, concepts such as war, secret diplomacy and imperialism, are interrelated with geopolitics. During the second half of the 19th century two important geopolitical theories were developed; these approaches appear to be contradictory at first sight, but in essence they are complementary to each other. The first influential idea was put forward by the British geographer Sir Halford Mackinder, who emphasized the control of “Heartland” (see map 1) as an interim step towards world dominance . The term was conceived in order to describe vast land masses of Europe and Asia (Eurasia), which are protected from the glaciers of the Arctic North. One of their most significant characteristic is that they have easy access to the sea and overlook canals and important straits (maritime traffic choke-points). Subsequently, he suggested that if a state (or a confederation / bloc of states) manages to control that specific area (continental power) the way to world domination is open. History testifies that two great powers have attempted to dominate over the aforementioned geographical area: Russia and Germany.

Resursele energetice în estul bazinului mediteranean: o soluţie pentru criza datoriilor UE sau un punct de fricţiune?

Dimitrios DALAKLIS

Aşa numitele “teorii geopolitice clasice” sunt încă valide ca instumente explicative ale rolului estului bazinului mediteranean în contextul mai larg al relaţiilor internaţionale, ele pot de asemenea furniza cadrul necesar pentru a examina evenimentele turbulente menţionate în regiunea mai înainte menţionată astăzi. Grecul (fost general şi istoric) Tucidide a fost primul care a conceput ceea ce este cu adevărat analiza geopolitică, interpretând deciziile politice ale protagoniştilor Războiului Peloponezian – şi în acea perioadă de timp particulară – în termeni de putere. În orice caz, formarea instrumentelor analitice concrete pentru înţelegerea şi aparent creşterea puterii au fost considerate indispensabile numai după culminarea revoluţiei industriale şi schimbările rapide socio-politice pe care fenomenul specific le-a creat. Astfel, geopolitica oficial a apărut ca o disciplină academică cam acum două sute de ani, într-o perioadă politic instabilă a istoriei, în care explorarea pământului s-a terminat şi puterile majore (coloniale) s-au concentrat asupra căutării de noi metode de a-şi creşte puterea şi a-şi crea dominionul. Ca o consecinţă, concepte precum războiul, diplomaţia secretă şi imperialismul sunt interţesute cu geopolitica. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea două importante teorii geopolitice au fost dezvoltate, aceste abordări par să fie contradictorii la prima vedere, dar în esenţă sunt complementare una alteia. Prima idee influentă a fost avansată de geograful britanic Sir Halford Mackinder, care a subliniat controlul “Heartland”-ului (a se vedea harta 1) ca un pas interimar către dominaţia globală. Termenul a fost conceput pentru a descrie vastele mase de pământ ale Europei şi Asiei (Eurasia), care sunt protejate de gheţarii de la Nordul Arctic. Una din cele mai semnificative caracteristici a lor este că ele au acces uşor la mare şi veghează canale şi strâmtori importante (puncte critice ale traficului maritim). Subsecvent, el a sugerat că dacă un stat (sau o confederaţie / bloc de state) se descurcă să controleze acea zonă specifică (putere continentală) calea către dominaţie globală este deschisă. Istoria stă mărturie că două mari puteri au încercat să domine peste zona mai înainte menţionată: Rusia şi Germania.