Cosmin PĂCURARU, PhD

Abstract. Europa depinde de gazele ruseşti în mare măsură. Face eforturi pentru a nu mai folosi aşa de mulţi combustibili fosili şi se orientează către energia regenerabilă. Creşterea tensiunilor dintre Federaţia Rusă şi ţările NATO şi Uniunii Europene măreşte gradul de insecuritate energetică. Ca urmare se încearcă orientarea industriei energetice către noi tehnologii de producţie. Problema este că instalaţiile şi materialele acestor tehnologii provin în special din importurile din China, ceea ce înseamnă că Uniunea Europeană susţine economia chinezească.

Cuvinte cheie: securitate energetică, energie securitară, energie regenerabilă, factor de capacitate

OFENSIVA ANTIRUSEASCĂ

După finalizarea cleştelui energetic rusesc şi cumpărarea de active şi pachete de acţiuni în multe firme occidentale de către companii coordonate de la Moscova, Occidentul reacţionează. În ultimele zile au apărut mai multe informaţii care să con-firme existenţa unei ofensive în câteva state aliate.

Astfel, chiar NATO va investi într-o conductă (militară)[1] care va transporta com-bustibil din portul Alexandropolis către Grecia, Bulgaria şi România, pentru a se feri de riscul ca navele de aprovizionare cu combustibil să nu mai poată trece prin Strâm-torile turceşti. Este un semnal dat Ankarei, dependentă din ce în ce mai mult de gazele ruseşti, prin Blue Stream şi Turk Stream şi de combustibilul nuclear necesar funcţionării centralei nucleare ce este construită de Rosatom.

Riposta Uniunii Europene este începută odată cu demararea Green Deal, care va obliga statele membre să renunţe treptat, prin decarbonificare, la folosirea gazelor ruseşti şi să adopte noi soluţii de producere a energiei renunţându-se treptat la com-bustibilii fosili, în special cei importaţi din Federaţia Rusă. Astfel, Uniunea Europeană[2] şi imediat Germania[3] au construit strategii ce se referă la hidrogen ca la un combus-tibil al viitorului şi ca la o posibilitate de stocare a energiei regenerabile. Deja Germania a început înlocuirea treptată a gazului natural, având peste 400 de kilometri de conducte ce transportă hidrogen. Zilele trecute compania austriacă Verbund, ce produce energie electrică prin hidrocentrale, a achiziţionat pachetul majoritar al Gas Connect Austria[4], echivalentul transportatorului de gaze românesc Transgaz. Motivaţia este că aceste conducte pot transporta hidrogenul verde ce ar putea fi produs prin electroliza energiei electrice provenite de la hidrocentrale.

Mai mult decât atât, Hydrogen for Climate Change a pus România pe harta Europei[5] ca producător de hidrogen (prin electroliza energiei electrice obţinută din eolian şi solar şi prin gazeificarea agrobiomasei), ce urmează a fi transportat pe Dunăre către ţările mari consumatoare de energie, Austria şi Germania.

Bulgaria se orientează către Statele Unite în programul nuclear[6] spre a căpăta o oarecare independenţă energetică faţă de Rusia, aceasta putând primi ajutor de la Washington.

Federaţia Rusa încearcă să contrabalanseze, dar este neputincioasă în a finaliza proiectul gazoductului (ce străbate Bulgaria, către Serbia) Balkan Stream[7]. Mai mult decât atât, North Stream II este oprit[8] de Gazprom la presiunile americane şi ale câtorva state UE.

Şi România dă semne că doreşte extinderea industriei sale energetice în regiune. Astfel, după terminarea gazoductului Iaşi – Ungheni – Chişinău şi achiziţionarea de către Transgaz a Vestmoldotransgaz, compania Electrica a decis deschiderea unei sucursale la Chişinău[9] pentru intrarea pe piaţa moldovenească de energie. Mai nou şi Transgaz doreşte extinderea în Republica Moldova prin construcţia unei conducte de la Ungheni spre Bălţi[10] şi legarea de conducta ce va face legatura cu Ucraina (Ananiev – Cernăuţi – Bogorodiceni). Aceasta va interconecta reţeaua de transport ucraineană, prin Moldova, cu sistemul românesc de transport de gaze naturale.

Şi toate acestea când Bulgaria a început să expulzeze pe bandă diplomaţi ruşi, Ucraina cumpără armament din Statele Unite şi Turcia, iar în România se construieşte o mare bază aeriană americană şi Uniunea Europeană pune bazele centrului războiului cyber la Bucureşti.

Ungaria îşi remodelează prieteneşte discursul (duplicitar) faţă de vecini, dar continuă planul rusesc al strangulării energetice a Europei. Aceasta îşi va mări capacitatea de transport dinspre ramura sudică a cleştelui energetic rusesc cu peste 6 miliarde de metri cubi, ceea ce arată că este consecventă în strategia sa de a deveni un mare hub energetic.

În tot acest timp decidenţii noştri nu înţeleg că situaţia internaţională este fluidă şi că există pericolul ca România să depindă şi de gazul rusesc şi de tehnologia occidentală a producţiei de hidrogen. Colac peste pupăză, militarii ai NATO şi ai Rusiei îşi încordează muşchii în Marea Neagră[11] cu fel de fel de exerciţii tactice care generează insecuritatea potenţialelor sonde de gaze off shore, în care România îşi pune atâta speranţă.

INDICATORI DE COMPETITIVITATE DOAR PENTRU ENERGIA SECURITARĂ

Spark Spread, Dark Spread, Clean Spark Spread, Clean Dark Spread sunt indi-catorii de competitivitate pentru industria energetică pe gaze şi cărbune analizaţi de economistul (şi inginerul) Laurenţiu Căpcănaru într-un articol de specialitate[12]. Are dreptate în două privinţe: în România nu se folosesc indicatori de competitivitate, ceea ce este absurd, şi dacă folosim indicatori pentru combustibilii fosili şi poluanţi, de ce nu folosim (noi, Uniunea Europeană) şi indicatori pentru regenerabile.

„Dacă vorbim de preţul energiei minus costul poluării, ar trebui să vorbim şi de costul energiei regenerabile fără costul de susţinere a ei. Aşa consider că ar fi politically corect. Pentru că altfel indicatorii de care am vorbit la început devin statistică mani-pulată” spune domnia sa.

Unul din indicatorii pe care l-aş implementa industriei energetice româneşti este factorul de capacitate care reprezintă raportul producţiei reale pentru, hai să zicem, un an, pe puterea maximă posibilă pentru acel an. Să zicem că ar fi echivalentul unui randament. Se poate calcula pentru o instalaţie sau pentru o industrie întreagă.

Să vedem care este factorul de capacitate al tuturor capacităţilor de producţie ale industriei energetice româneşti pentru anul 2020: s-au produs 56,57 TW, pe care îi împărţim la {capacitatea totală 20.227 MW x 365 zile x 24 ore} = 24,5%.

Vă propun să calculăm factorul de capacitate pentru fiecare tip de combustibil folosit:

Tabelul 1: Factorul de capacitate calculat pentru capacităţile de producţie româneşti

Sursa: pe baza datelor din site-ul Transelectrica[13]

Să facem o analiză pentru fiecare tip de producţie:

Cărbunele are factorul de capacitate 17,99%. Cunoaştem că aici ANRE are cele mai mari falsuri: raportează mult mai multe capacităţi în stare de funcţionare faţă de situaţia reală. Mai ştim: cei doi mari producători au mari probleme cu existenţa, CEH este în insolvenţă şi CEO poate oricând intra datorită datoriilor. Nici Veolia Iaşi sau CET Govora nu se simt prea bine. Restul nu contează, deoarece au capacităţi minuscule.

Gazul a mers mult mai bine, având factorul de capacitate 28,41%. Avem 45 de producători de energie electrică din gaz. Majoritatea sunt CET-uri, adică produc şi energie termică cu destinaţie industrie sau încălzirea locuinţelor (39).

Prima problemă: spark spread, coeficientul de randament al capacităţilor pe gaz, aşa cum este el definit şi folosit în UE, trebuie îmbunătăţit cu componenta dată de energia termică. Acest lucru îl lăsăm în seama oamenilor de ştiinţă.

A doua problemă: de ce este aşa de mic coeficientul de capacitate pentru gaz? Bănui că şi aici ANRE are câteva raportări false. Generarea de energie electrică prin cogenerare este dependentă de comanda de energie termică pe care CET-ul trebuie să o disipeze în SACET (sistemul de alimentare centralizată cu energie termică). Tehnologiile existente în România sunt destul de vechi: dacă nu este cerere de energie termică, CET-ul nu are unde să disipeze energia termică şi instalaţia funcţionează cu un randament mic sau nu poate funcţiona. Mai adăugăm şi faptul că randamentele cazanelor şi turbinelor în condensare pe electric existente în România sunt destul de mici. Singurele instalaţii în ciclu combinat existente cu randamente mai mari sunt la OMV Petrom – Brazi şi Elcen – CET Vest. Probabil că dacă toate CET-urile ar avea astfel de instalaţii factorul de capacitate ar trece de 50%.

Nuclearul a avut cel mai mare factor de capacitate. Funcţionează în bandă cu întreruperi pentru revizii şi reparaţii. Au fost ani când Nuclearelectrica a raportat un factor de capacitate de aproape 92%. Anul trecut un reactor a fost oprit câteva săptămâni pentru revizie, deci acesta este motivul celor 73%.

Aceasta este energia securitară. I-am calculat factorul de capacitate: 29,77%.

Să vedem cum stau lucrurile pe regenerabile.

Hidro are 20,72% factor de capacitate. Este normal: să nu uităm că anul trecut până în luna mai a fost secetă, că lacurile Hidroelectrica sunt nedecolmatate de 30 de ani, că instalaţiile sunt neretehnologizate, şi dacă au fost, au fost cu scandal (de aici vine sintagma „băieţii deştepţi din energie”). Este destul de puţin, ştiind că cea mai mare hidrocentrală din lume Three Gorges din China are 45% şi hidrocentrala de pe Barajul Hoover din SUA are 23%.

Eolianul are 20,46 factorul de capacitate. Ştim că este intermitentă şi variabilă puterea vântului şi turbinele nu produc nimic când condiţiile atmosferice sunt nefavorabile şi temperaturile extrem de joase. Teoria spune că pentru eolian limita admisă este 20%, dar nu poate trece de 40%. Ştim că România nu are o poziţie favorizantă circulaţiei vântului precum au ţările riverane Mării Baltice şi Oceanului Atlantic, adică ţările ce promovează asiduu energia eoliană în UE.

Fotovoltaicul are cel mai mic factor de capacitate: 8,64%. Normal, suntem pe paralela 45! Soarele nu are aceeaşi putere ca în ţările sudice UE, iar iarna are un timp limitat de strălucire. (nu discutăm de ţările dintre tropice)

Capacităţile de producţie de energie regenerabilă au factorul de capacitate de 19,33%.

Să recapitulăm:

Tabelul 2: Factorul de capacitate pentru energia securitară şi regenerabilă

Sursa: pe baza datelor din site-ul Transelectrica[14]

REGENERABILELE EUROPENE ŞI CREŞTEREA ECONOMICĂ CHINEZĂ

Ştiind că energia securitară este penalizată pentru poluare (necesitatea de a cumpăra certificate CO2 pentru cărbune şi gaze) şi că nu este admisă în proiectele de dezvoltare pentru care UE alocă bani, dar are un „randament” mai mare, ne întrebăm de ce suntem obligaţi sa subvenţionăm o energie necompetitivă din punctul de vedere al potenţialului slab de generare de energie electrică.

Privitor la poluare: ştim cât poluează energia securitară, dar nu s-a făcut niciodată un bilanţ de mediu sau un bilanţ energetic al capacităţilor regenerabile, adică nu ştim câtă energie se consumă pentru extracţia materialului necesar panourilor fotovoltaice sau unui generator eolian, cunoscând că intră foarte multe metale extrem de rare, care cer un efort energetic imens şi pentru care extracţia şi prelucrarea sunt foarte poluante.

Mai adăugăm că peste 80% din metalele şi pământurile rare ce intră în com-ponenţa acestora sunt monopolizate  de China, că cea mai mare parte din componentele instalaţiilor regenerabile sunt importate din China şi ne întrebăm: De ce cetăţenii Uniunii Europene trebuie să contribuie (direct sau indirect prin taxe, impozite şi subvenţii) la dezvoltarea economiei chineze prin adoptarea generării de energie electrică din solar şi eolian? Să reamintim că în acest moment nu avem informaţii şi indicatori din China privind mediul, că acest competitor mondial al Uniunii Europene şi Statelor Unite nu este semnatar al Convenţiei de mediu de la Paris şi că Partidul Comunist conduce cu o mână de fier această ţară unde drepturile omului nu sunt respectate.

Dar Uniunii Europene îi scapă ceva: ofensiva Chinei. Încurajarea şi subvenţio-narea producţiei de energie din regenerabile şi de acumulatori ce folosesc ansamble şi subansamble importate din China (în special cele bazate pe pământuri şi metale rare) nu fac altceva decât susţinerea economiei chineze din banii contribuabililor europeni.

Insecuritatea nu este dată numai de faptul că banii europeni sunt pompaţi în economia chineză. Un sistem energetic bazat pe energie regenerabilă îi preia carac-teristicile deoarece depinde de vreme. Un sistem energetic în care procentul din mixul energetic este în favoarea energiei regenerabile devine nesigur prin intermitenţă şi variabilitate. Şi dacă ne uităm cu atenţie la factorul de capacitate pentru fiecare tip de producţie, constatăm că energia regenerabilă este şi scumpă. Mai adăugăm că investiţia este mare şi că fără subvenţii energia regenerabilă nu este competitivă pe piaţa liberă.

Cu alte cuvinte Uniunea Europeană îşi vulnerabilizează sistemul energetic – electric şi se expune pericolelor economice generate de China, care oricând se pot transforma în ameninţări, după cum am mai văzut că s-a întâmplat în anii trecuţi cu importul de gaze din Federaţia Rusă. Şi ca să se demonstreze vulnerabilitatea unui sistem energetic naţional care se bazează prea mult pe energia regenerabilă, în ianuarie 2021 Germania a trecut pe lângă o pană naţională de curent[15]: a fost frig, nu a bătut vântul şi panourile solare au fost acoperite de zăpadă.

Bibliografie

1. site-ul Uniunii Europene europa.eu
2. site-ul Ministerului Afacerilor Economice şi Energiei din Germania bmwi.de
3. site-ul Transelectrica transelectrica.ro
4. publicaţia economică online financialintelligence.ro
5. publicaţia economică online economica.net
6. publicaţia economică online bursa.ro
7. publicaţia online Hotnews.ro
8. publicaţia online Evenimentul Zilei evz.ro
9. publicaţia online Adevarul adevarul.ro
10. publicaţia online mold-street.com
11. publicaţia online deschide.md

[1] https://financialintelligence.ro/protothema-gr-nato-vrea-sa-construiasca-din-bugetul-propriu-o-conducta-militara-de-combustibil-de-la-alexandroupolis-pana-in-romania/

[2] https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/hydrogen_strategy.pdf

[3] https://www.bmwi.de/Redaktion/EN/Publikationen/Energie/the-national-hydrogen-strategy.html

[4] https://financialintelligence.ro/verbund-una-dintre-cele-mai-verzi-companii-europene-de-utilitati-cumpara-gazoducte/

[5] https://static1.squarespace.com/static/5d3f0387728026000121b2a2/t/5dbfe6477d73c16ddb6d2c5e/1572 857419557/2019.10.09+H2+for+CA_Blue+Danube_final.pdf

[6] https://www.economica.net/statele-unite-i-au-cerut-bulgariei-sa-renun-e-sa-mai-construiasca-centrala-nucleara-de-la-belene_193672.html

[7] https://evz.ro/termenul-pentru-balkan-stream-expira-dar-inca-nu-exista-date-cum-ca-proiectul-ar-fi-finalizat.html

[8] https://www.mold-street.com/?go=news&n=11662

[9] https://economie.hotnews.ro/stiri-energie-24492791-electrica-vrea-devina-furnizor-energie-republica-moldova-isi-deschide-sucursala-chisinau.htm

[10] https://deschide.md/ro/stiri/economic/79315/Transgaz-Rom%C3%A2nia-planific%C4%83-s%C4%83-mai-construiasc%C4%83-o-conduct%C4%83-de-gaze-pentru-nordul-Republicii-Moldova.htm

[11] https://adevarul.ro/news/eveniment/nato-rusia-joaca-de-a-hotii-vardistii-marea-neagra-romania-linie-aparare-1_600ee57b5163ec42714f5212/index.html

[12] https://financialintelligence.ro/clean-spark-spread-si-clean-dark-spread-doi-indicatori-despre-care-nimeni-nu-vorbeste-in-energetica-din-romania/

[13] https://www.transelectrica.ro/widget/web/tel/sen-grafic/-/SENGrafic_WAR_SENGraficportlet

[14] https://www.transelectrica.ro/widget/web/tel/sen-grafic/-/SENGrafic_WAR_SENGraficportlet

[15] https://www.bursa.ro/mars-fortat-catre-o-noua-era-a-intunericului-27292246