Dr. NAZARE I. VASILE

Abstract: The unprecedented development of new information and communication technologies (IT), the increased dependence of our society’s functioning and development of information systems, all these have also generated a perverse effect: the increased vulnerability of the critical infrastructures of the society to terrorist attacks happening within the cyber environment – the space where we spend our daily lives in this “global village”, as McLuhan predICTsed in the ‘60s. ICTS become a real and worthy target for cyberterrorism, that is an advanced form of traditional terrorism, that threatens economic, political and geopolitical stability of the world or, at least, parts of it. There are already suggestions for apocalyptic ideas like a possible “cyber Pearl Harbor”; (L. Panetta) or a “digital hackmageddon” (C. Schumer). In support of these statements, we could invoke palpable arguments such as the fast pace of cyberattacks (a 48% increasement in 2014, if we compare it to the previous year; with a rate of 117,339 attacks per day) and the alarming proliferation of jihadist websites, from a few dozens before year 2000 to aprox. 4,800 in 2006. Furthermore, The Economist recently published its Report (2015), regarding the different scenarios that can destabilize world’s economy and change the course of our history, the escalation of jihadist terrorism being one of them. The fight against this new type of terrorism is based on two fundamental aspects: a) to ensure the safety of state’s informatic systems and their reliable operation; b) to promote confidence in the beneficial role of today’s information society.

Paraphrasing McLuhan’s answer from an interview back in 1978, terrorism will disappear from society’s life only when we will quit communicating, which is impossible. Still, it lies in our power to try to prevent and avoid catastrophic incidents.

Key words: cyberspace, information society, information system, cyberwar, terrorism, cyberterrorism, e-crime, IT security, critical infrastructure, hacker

Abstract: Dezvoltarea fără precedent a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicare (IT), accentuarea dependenţei funcţionarii şi dezvoltării societăţii contemporane de sistemele informaţionale au generat şi efectul pervers: sporirea vulnerabilităţii infrastructurilor critice ale societăţii la atacurile teroriste în spaţiul cyber, mediul cotidian de viaţă în “satul global”, anticipat de McLuhan încă din anii ’60. TIC devin o ţintă reală şi în creştere a cyberterrorismului, ipostaza evoluată a terorismului tradiţional, care ameninţă stabilitatea economică, politică şi geopolitică a lumii, sau a unor zone ale sale. Se sugerează scenarii apocaliptice: un posibil “cyber Pearl Harbor” (L. Panetta) sau un ” digital hackmageddon” (C. Schumer). În sprijinul acestor afirmaţii sunt invocate drept argumente aspecte palpabile în plină desfăşurare: ritmul accelerat al cyberattack-urilor (creşterea cu 48 % în 2014 faţă de anul precedent, cu un ritm de 117 339 atacuri pe zi) şi proliferarea alarmantă a website-urilor jihadist, de la câteva zeci înainte de 2000 la 4800 în 2006. Mai mult, The Economist, recent, publică Raportul (2015) privind scenariile care pot destabiliza economia mondială şi schimba evoluţia cursului lumii, escaladarea terorismului jihadist fiind unul dintre ele. Lupta împotriva noului tip de terorism vizează două aspecte fundamentale: a) garantarea securităţii sistemelor informatice ale statului, buna lor funcţionare şi protejare şi b) promovarea încrederii în caracterul benefic al societaţii informaţionale.

Parafrazând răspunsul lui McLuhan la un interviu din 1978, terorismul va dispărea din viaţa societăţii doar renunţând la comunicare. Ceea ce este imposibilitate. Stă în puterea noastră doar să prevenim şi evităm incidentele catastrofale.

Cuvinte cheie: spaţiu cyber, societate informaţională, sistem informaţional, război cyber, terorism, cyberterrorism, criminalitate informatică, securitate cyber, infrastructura critică, hacker