Interviu cu dr. BAHADOR AMINIAN,
Ambasadorul Republicii Islamice Iran la Bucureşti

Excelenţă,
În literatura de specialitate din România, zona Golfului este denumită generic Golful Persic. În literatura arabă acesta este specificat ca Golful Arabiei. Vă rugăm să ne explicaţi de ce o entitate geografică are două denumiri! Pe timpul conferinţelor dedicate acestei regiuni s-a ajuns la un compromis între Republica Islamică Iran şi blocul arab?

În numele lui Dumnezeu cel Atotputernic!
Numele de Golful Persic este un nume vechi, el este folosit de mii de ani. Există foarte multe hărţi şi documente în diferite regiuni ale lumii, în Iran şi în afara Iranului, documente care acum sute de ani vorbeau despre această zonă folosind numele ”Golful Persic”. Chiar ONU recunoaşte oficial denumirea acestei zone cu termenul ”Golful Persic”. Acesta este numele pe care îl folosesc toate ţările lumii, printre care şi România. Pe vechile hărţi greceşti, această regiune este numită ”Golful Persic”.
De vreo 40 – 45 ani de zile, în urma unor neînţelegeri între câteva ţări arabe şi Iran, câteva ţări arabe care erau duşmane cu regimul împăratului Iranului au început să folosească numele ”Golful Arab” în loc de ”Golful Persic”. Probabil pentru prima dată Nasser (fostul preşedinte al Egiptului) iar apoi Saddam Husein (fostul preşedinte al Irakului), din interese politice, au folosit termenul de ”Golful Arab”. Folosirea acestei denumiri a luat în timp o tentă naţionalistă şi şovinistă arabă. Astfel se încearcă modificarea unui termen acceptat şi folosit de întreaga lume datorită unor interese politice. Dar au apărut probleme legate de noua denumire.
Din păcate chiar în zilele noastre, atunci când apar neînţelegeri politice între Iran şi unele ţări, se reia această discuţie a numelui fals atribuit Golfului Persic. Iranul îşi dă toată silinţa ca situaţia aceasta a numelui fals să fie rezolvată.

Domnule Ambasador,
Schimbările geopolitice din a doua jumătate a secolului al XX-lea şi începutul secolului al XXI-lea au marcat şi marchează actorii statali din regiune. Care este locul şi ce rol are Republica Islamică Iran în jocurile geopolitice regionale?

Înainte de Revoluţia Islamică din Iran, Iranul a avut un rol activ în contextul şi politica puterilor coloniale. Şi atunci când zona era stăpânită de Marea Britanie, dar şi atunci când, după plecarea britanicilor din 1971, SUA au luat locul Marii Britanii şi au încercat să stăpânească această regiune Iranul a avut un rol de reprezentare. Iranul îndeplinea interesele, politica şi strategia SUA în regiune. Politica SUA faţă de regiune se baza pe două coloane principale Iranul şi Arabia Saudită.
După victoria Revoluţiei Islamice din 1979 Iranul a început să joace un rol de stat independent în regiune. De atunci înainte Iranul încearcă ca toate problemele regiunii să fie rezolvate de statele regiunii. Iranul este una dintre cele mai vechi, mari şi puternice ţări din regiune. Iranul joacă un rol decisiv în domeniul siguranţei şi chestiunilor politice din regiune.

Stimate Domnule Ambasador,
La Conferinţa Golfului Persic din anul 2010 Arabia Saudită nu a avut nici un reprezentant. Din discuţiile cu reprezentanţii statelor arabe din regiunea Golfului Persic şi Orientul Mijlociu a rezultat interesul acestui stat arab pentru regiunea menţionată. Strategiile statelor arabe “incomodează” strategiile iraniene?

Ţări diferite au interese diferite, este un lucru normal. Iranul doreşte încetarea prezenţei şi influenţei ţărilor străine în regiunea Golfului Persic. Regiunea Golfului Persic este cea mai importantă regiune a lumii din punct de vedere geostrategic, căci peste 60% din petrolul lumii tranzitează această regiune. Iranul doreşte şi activează pentru ca problemele acestei regiuni să fie rezolvate de ţările din această regiune.
Din păcate unele ţări din regiunea Golfului Persic doresc intervenţia unor ţări străine în această regiune. Aceste ţări sunt cele care într-o vreme îl sprijineau pe Saddam Husein când lupta împotriva Iranului şi toate eforturile lor le puneau împotriva Iranului şi în sprijinul lui Saddam Husein. Miliarde de dolari şi sprijin politic au fost oferite lui Saddam Husein de unele ţări din regiunea Golfului Persic. Aceste ţări l-au sprijinit şi din punct de vedere militar pe Saddam Husein, dar şi politic pe scena relaţiilor internaţionale. În acele vremuri între Republica Islamică Iran şi ţările arabe ale regiunii exista o problemă. După căderea regimului lui Saddam Husein şi venirea la putere a unui regim popular în Irak, tot au mai rămas unele ţări arabe din regiune care nu au recunoscut oficial noul regim democratic şi popular irakian. Aceste ţări încearcă să impună o presiune asupra acestui regim irakian. Dintre aceste ţări amintim Arabia Saudită, ţară ale cărei interese intră uneori în opoziţie cu interesele strategice ale Iranului. Există astfel şi neînţelegeri între ţările regiunii Golfului Persic.

Excelenţa Voastră,
Înainte de Revoluţia Islamică, Iranul avea legături foarte strânse cu Statul Israel. De ce asistăm astăzi la declaraţii fulminante de ambele părţi? Consideraţi că dialogul şi bunele relaţii pot fi reluate? Dacă da, în ce condiţii?

Republica Islamică Iran priveşte Problema Palestiniană cu foarte mare seriozitate. Noi considerăm că trebuie să ne gândim la nedreptatea la care este supus poporul palestinian. Din punct de vedere al Republicii Islamice Iran, regimul Israelului este un regim care a ocupat prin forţă pământul Palestinei şi a expulzat poporul palestinian de pe propriul pământ. Mulţi au fost ucişi. Acest regim a declanşat şi purtat mai multe războaie împotriva poporului palestinian şi a popoarelor vecine. Acest regim de ocupaţie îşi continuă politica de ocupaţie pe aceeaşi linie.
Iranul propune o soluţie democratică pentru rezolvarea Problemei Palestiniene. Noi considerăm că cea mai bună cale de rezolvare este votul democratic al populaţiei regiunii Palestinei. Acest popor să îşi stabilească soarta şi să îşi aleagă puterea politică. Toţi musulmanii, creştinii şi ebraicii să voteze într-un cadrul democratic şi să aleagă puterea de guvernare a acestei zone. Când spun poporul regiunii mă refer la toţi locuitorii Palestinei: evreii, creştinii şi palestinienii musulmani. Lor li se adaugă cetăţenii palestinieni care au fost alungaţi din regiune şi acum sunt refugiaţi în diferite ţări Liban, Siria, Iordania… căci şi ei sunt palestinieni şi trebuie să se întoarcă în ţara lor. Ei trebuie să aleagă tipul de stat care să îi reprezinte şi conducă. În acest cazul, Iranul poate avea o relaţie diplomatică cu un guvern ales de toţi cetăţenii palestinieni.

Domnule Ambasador,
Aveţi o vastă experienţă în studierea şi gestionarea crizelor politico-militare. Alături de mediul ştiinţific din Republica Islamică Iran aţi generat o strategie a Golfului Persic. Puteţi să detaliaţi strategia iraniană privind regiunea Golfului Persic? Ce tensiuni geopolitice se manifestă în această regiune?

În zona Golfului Persic există două tipuri de diferenţe şi conflicte geopolitice. Prima categorie are loc între ţările locale şi ţările externe spaţiului Golfului Persic. Sunt unele ţări din afara spaţiului Golfului Persic care, mai ales SUA, au o influenţă foarte mare în această regiune şi chiar au o prezenţă militară. Iranul nu acceptă această prezenţă. Această prezenţă militară şi politica acestor state străine regiunii Golfului Persic crează conflicte în zonă.
Din a doua categorie fac parte neînţelegerile dintre ţările regiunii. Unele ţări din această regiune sunt tinere, mai ales în sudul Golfului Persic. Acestea au luat fiinţă şi şi-au obţinut independenţa în urmă cu 40 ani. Alte ţări din regiune şi-au obţinut independenţa cu mai puţin de un secol în urmă. Republica Islamică Iran, Iranul funcţionează ca stat de mii de ani. Dar celelalte au fost colonii britanice şi sunt independente din 1971 sau ceva mai devreme. Între aceste ţări tinere existe neînţelegeri teritoriale. Între Qatar şi Arabia Saudită, între Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, între Quweit şi Arabia Saudită, între Iran şi Emiratele Arabe Unite există deasemenea neînţelegeri legate de frontiera exactă. Majoritatea ţărilor din regiune au nemulţumiri legate de trasarea graniţelor şi aceste nemulţumiri cauzează tensiuni între aceste ţări. În afara problemelor teritoriale, mai există şi probleme politice între statele zonei, care sunt adăugate tensiunilor geostrategice ale Golfului Persic. Pentru exemplificare luăm cazul Irakului. Iranul şi altă ţări ale regiunii privesc diferit această ţară. În timpul lui Saddam Husein multă ţări ale regiunii au sprijinit regimul politic al Irakului în timp ce Iranul era în război cu acest regim. Aceste diferenţe atrăgeau tensiuni asupra întregii regiuni a Golfului Persic. Acestea sunt tensiunile geostrategice ale regiunii Golfului Persic.
Strategia Iranului în zona Golfului Persic este bazată pe relaţii şi dialog politic între statele din regiune. Numai prin dialog se pot rezolva problemele regiunii. Cheia rezolvării problemelor este în mâna locuitorilor regiunii. În acest sens, preşedintele Iranului şi toţi oficialii ţării au subliniat acest punct de vedere. Mai mult decât atât, în anii 2007 şi 2008 s-a creat o stare de spirit care a făcut posibilă stabilirea unui canal de discuţie între Iran şi Adunarea Colaborării Golfului Persic. Preşedintele Iranului a participat la întâlnirea şefilor de state membre în Adunarea Colaborării Golfului Persic. Se părea că prin acţiuni diplomatice şi colaborare se diminuează gradul de tensiune din regiune. Din păcate starea de spirit s-a modificat.

Excelenţă,
Republica Islamică Iran se află în prezent în situaţia de neinvidiat de a avea două zone fierbinţi la frontierele de nord şi est. Consideraţi că Iranul poate genera securitate în Irak şi Afganistan? La ce se referă aprecierea că situaţia încordată din Golful Persic se va dezamorsa la Bagdad? Puteţi să ne acordaţi nişte detalii?

Noi credeam în Afganistan şi Irak dacă ar decide popoarele acestor ţări şi nu s-ar mai amesteca ţări din afara regiunii, criza şi tensiunea şi conflictele acestor ţări ar lua sfârşit. Observăm că după ce Irakul a fost ocupat de străini, clericii şi grupurile islamice şi întreg poporul au presat SUA şi au obţinut organizarea de alegeri. În urma presiunilor, SUA a fost obligată să accepte guvernul ales de poporul irakian. Continuarea acestor presiuni au determinat SUA să cedeze puterea clasei politice irakiene aleasă de voturile poporului. Acum situaţia s-a mai îmbunătăţit în Irak, confruntările s-au diminuat. Sperăm să se întâmple şi în Afganistan la fel.
Situaţia internă a zonelor irakiene şi afgane din vecinătatea graniţei cu Iranul este cea mai bună, mai stabilă şi mai liniştită din aceste ţări. Lângă graniţele Iranului oamenii sunt mai paşnici şi mai educaţi. Zona de graniţă a Irakului cu Iranul este cea mai ridicată regiune a acestei ţări din punct de vedere economic, politic şi de siguranţă. Ca exemplu: zilnic aproximativ trei mii pelerini iranieni merg în Irak, sprijinind astfel turismul acestei ţări. Între cele două ţări au loc schimburi comerciale de aproximativ opt miliarde dolari americani, schimburi comerciale aflate în creştere. Relaţiile acestea au dus la o dezvoltare şi o stare de calm în provincii irakiene aflate la graniţa cu Iranul.
În Afganistan provinciile aflate la graniţa cu Iranul sunt cele mai dezvoltate din ţară şi au relaţii bune cu ţara noastră. Acestea sunt motivele care ne fac să spunem că Iranul poate ajuta Afganistanul şi Irakul în domeniul securităţii. Popoarele irakian şi afgan ar putea termina criza în care se găsesc daca ar controla puterea ţării lor.
Această întrebare afirmă că ”Problemele zonei Golfului Persic se sfârşesc la Bagdad”. Această afirmaţie are două sensuri. Primul sens vine din propunerea Iranului ca întâlnirea 5+1, adică întâlnirea dintre Iran şi membrii Consiliului de Securitate al ONU + Germania, să se desfăşoare la Bagdad. Este stabilit ca această întâlnire să aibă loc pe data de 23 mai. În ultimele luni de zile s-au acumulat tensiuni în zona Golfului Persic şi problemele create de ele sperăm să fie rezolvate de întâlnirea de la Bagdad. Aceste probleme am să le discut ca răspuns la întrebarea următoare.

Domnule Ambasador,
După cum se cunoaşte, relaţiile Republicii Islamice Iran cu Rusia şi China sunt de invidiat. Presa internaţională comenta că Republica Populară Chineză va achita contractele în yuani, lucru fără precedent în schimburile internaţionale. Cele două state au sprijinit programul nuclear iranian. De curând, preşedintele Obama a specificat că SUA îşi arată disponibilitatea de a acorde nişte facilităţi în dezvoltarea acestui program de către ţara dumneavoastră. În acelaşi timp vorbim de încordarea relaţiilor diplomatice dintre Iran, pe de o parte, şi tandemul Israel – SUA, pe de altă parte. În acest context complex, care sunt adevărurile şi care sunt fabulaţiile? Cum sunt cotate relaţiile cu SUA, Israel şi UE de către conducerea politică de la Teheran? Dar de cea religioasă? Care vor fi poziţiile Chinei şi Rusiei faţă de strategiile SUA şi UE în regiune?

Tensiunile din anii trecuţi dintre cele două părţi sunt ”motivate” de programul atomic al Iranului. În ultimele luni de zile oficiali israelieni au anunţat de mai multe ori că există posibilitatea să întreprindă acţiuni împotriva programului atomic al Iranului, ba chiar să atace militar puncte din Iran şi să distrugă aceste ţinte. În timpul preşedintelui american G.W.Bush s-au mai discutat puncte de vedere referitoare la atacarea Iranului. Guvernul preşedintelui Obama a venit la putere cu mesajul schimbării şi cu promisiunea discuţiilor directe cu Republica Islamică Iran. Venind la putere în SUA, echipa preşedintelui Obama a continuat politica fostei administraţii fără nici un fel de modificări. De mai multe ori echipa preşedintelui Obama a declarat că analizează toate probabilităţile. Acest mesaj al administraţiei israeliene şi celei americane este unul de ameninţate, de forţă şi de război. Este o păcăleală prin care urmăreşte influenţarea celeilalte părţi.
Iranul a declarat în mod repetat că toate activităţile atomice pe care le desfăşoară respectă stipulaţiile IAEA (International Atomic Energy Agency). Iranul este semnatar al NPT (Treaty on the Non-Proliferation of Nuclear Weapons). IAEA supraveghează şi controlează toate activităţile atomice ale Iranului. Iranul nu iese din spiritul legii. Pe scena internaţională mai mulţi oficiali, din partea serviciilor de informaţii americane, din partea armatei americane, foşti oficiali IAEA…, cu toţii au afirmat că Iranul nu are nici un program atomic militar. Nu există nici un document care să arate că Iranul ar urmări prin programul său atomic vreun scop militar. Din păcate, oficiali israelieni încearcă în mod repetat folosind afirmaţii fără acoperire şi ameninţări militare să îşi atingă interesele politice proprii. Iranul vede aceste declaraţii drept vorbe goale, drept o păcăleală. Noi ştim că Israelul şi SUA nu au puterea şi nici curajul de a ataca militar Iranul. Israelul prin acţiuni militare extinse nu a reuşit să înfrângă gruparea libaneză Hezbollah, în vecinătatea imediată a graniţelor sale. Dimpotrivă, în acest conflict Israelul a suferit pagube serioase datorită acţiunilor sale militare. În mod sigur prin atacarea Iranului, Israelul nu îşi va atinge obiectivele ba mai mult decât atât, va pune sub semnul întrebării siguranţa naţională proprie. Înşişi israelienii înţeleg asta. Asta ne face să spunem că niciodată Israelul nu va întreprinde acţiuni militare. Prin acest discurs, israelienii încearcă să intimideze şi să obţină tribut de la ţările europene şi de la SUA. În parte ei chiar au reuşit acest lucru căci continuă să primească tribut şi de la ţările europene şi de la SUA. Noi suntem convinşi că posibilitatea războiului este foarte foarte redusă. Noi suntem pregătiţi să ne apărăm în orice fel de situaţie. Este greu de crezut că cineva va întreprinde o acţiune iresponsabilă şi va ataca militar Iranul. Discursul războinic nu este real. Iranul susţine principiul realităţii şi al corectitudinii.
Cum văd liderii politici de la Teheran relaţiile cu SUA, Israel şi Uniunea Europeană? Noi am urmărit întotdeauna să avem relaţii de prietenie cu Uniunea Europeană. Lăsând la o parte unele declaraţii nedrepte ale câtorva oficiali ai Uniunii Europene, noi avem relaţii economice foarte bune cu fiecare din ţările membre ale Uniunii Europene. Iranul are relaţii politice foarte bune cu unele ţări membre ale Uniunii Europene şi putem continua aceste relaţii.
Ce reacţie va avea China şi Rusia faţă de mesajul militar şi războinic legat de zona Golfului Persic? Aceste două ţări se opun acţiunilor militare şi războinice în regiune.

Stimate Domnule Ambasador,
Lumea a fost bulversată de “Primăvara arabă”. Republica Islamică Iran a avut un rol în declanşarea şi susţinerea acestor mişcări din Libia, Tunisia, Egipt, Yemen, şi Bahrain? Siria este un partener strategic al Iranului. Cum va evolua situaţia din acest stat? Care vor fi relaţiile cu statele arabe din regiune şi ce strategii veţi adopta pentru îmbunătăţirea acestora, în condiţiile în care Bahrainul este foarte important pentru strategiile din zona Golfului Persic?

Au întrebat dacă Republica Islamică Iran a jucat vreun rol în izbucnirea acţiunilor revoluţionare în aceste ţări. Noi de mulţi ani de zile aşteptam să auzim vocea popoarelor din regiune. În ultimii 30 ani, după victoria Revoluţiei Islamice din Iran, nu am auzit niciodată vocea şi voinţa popoarelor din regiune. Aceste popoare erau opresate de regimurile politice ale lui Mubarak (Egipt), Ben Ali (Tunisia), Ale Khalife (Bahrein), Saddam Husein (Irak). Acestea, dar şi alte regimuri politice nepopulare şi nedemocratice din regiune îşi opresau popoarele prin represiune militară şi prin sprijinul unor ţări din afara regiunii. Din păcate aceste popoare nu au fost sprijinite, nici chiar de ţările europene. Mai mult decât atât, ţările europene aveau relaţii foarte bune cu regimurile opresive nedemocratice, cum a fost cel al lui Saddam Husein. Acum ţările europene au relaţii bune cu regimul Ale Khalife din Bahrein, regim care în fiecare zi îşi opresează propriul popor. În timpul războiului dintre Irak şi Iran, SUA şi ţările europene aveau cele mai bune relaţii cu regimul lui Saddam şi l-au sprijinit chiar şi cu echipamente şi cu informaţii militare. Din fericire, încet încet începe să se audă vocea popoarelor regiunii. Poporul palestinian s-a făcut auzit, apoi a organizat alegeri şi palestinienii sunt acum conduşi de un guvern ales de ei. În Liban se aude vocea poporului, ca şi în Irak. Anul trecut s-a auzit vocea poporului tunisian, egiptean şi libian. Aceste popoare s-au eliberat de sub dictatura regimurilor lor politice. Astăzi procesul de eliberare continuă în Yemen, în Bahrein. Din păcate SUA şi unele ţări europene sprijină regimul opresiv al Bahreinului, regim care luptă împotriva propriilor cetăţeni.
Din punct de vedere spiritual, Iranul de la început a sprijinit revoluţiile democratice ale popoarelor regiunii împotriva dictatorilor. Din fericire vedem astăzi că unele popoare din regiune au reuşit să înlăture regimurile dictatoriale care le conduceau şi să îşi decidă singure viitorul.
Întrebarea face în mod special referire la Bahrein. Bahreinul este o ţară foarte importantă în zona Golfului Persic. Flota a cincea militară a SUA are baza în Bahrein şi asta face şi mai dură represiunea sălbatică a regimului dictatorial Ale Khalife împotriva propriilor cetăţeni. Atunci când acest regim dictatorial nu a mai putut face faţă poporului, trupe militare din Arabia Saudită au intrat în Bahrein şi continuă represiunea împotriva poporului bahreinian. Zilnic vedem câţi cetăţeni din Bahrein sunt expulzaţi, arestaţi, răniţi şi chiar ucişi. Din păcate aceste regimuri dictatoriale folosesc arme americane şi europene. Această chestiune a produs tensiuni între Iran şi unele ţări arabe din regiune. Noi dorim îmbunătăţirea relaţiilor cu ţările arabe din regiune, dar nu cu preţul sângelui, represiunii şi uciderii popoarelor lor. Drepturile omului trebuie respectate.

Excelenţă,
Relaţiile cu Europa se derulează pe două paliere. Unul este cel al relaţiilor cu Uniunea Europeană. Al doilea este cel al relaţiilor privilegiate cu Germania, Austria şi Franţa. Relaţiile cu România au fost de invidiat până în anul 1989. Am avut ocazia să port discuţii cu persoane importante din Iran, care au făcut specializările în România, şi care ar dori reluarea relaţiilor dintre statele noastre în toate domeniile. Ce a determinat fractura acestor relaţii? Este o strategie impusă de Teheran sau de comunitatea europeană? Vă întreb acest lucru deoarece, pe timpul vizitelor făcute în Iran, mediile politic şi ştiinţific iraniene au apreciat şi apreciază ceea ce au făcut specialiştii români în ţara dumneavoastră. Ce credeţi că este de făcut, pentru relansarea relaţiilor bilaterale?

Iranul are o relaţia tradiţională cu Uniunea Europeană. Noi considerăm că Europa are, ca şi Iranul, o cultură şi o civilizaţie veche. Europa are o istorie mândră şi noi dorim să avem relaţii culturale şi economice cu Europa.
Din păcate în ultima vreme observăm că influenţa israeliană în SUA şi chiar în Europa creează tensiuni între Iran şi ţările europene. Iranul face tot ce îi stă în putinţă pentru aplanarea acestor tensiuni. Avem speranţa ca în discuţiile pe care le avem cu ţările europene să rezolvăm aceste greutăţi. Întâlnirea de la Istanbul a avut rezultate foarte benefice şi sperăm ca pe 23 mai la Bagdad să îmbunătăţim şi mai mult aceste relaţii cu ţările europene.
Iranul a avut relaţii foarte bune cu România. Schimburile economice dintre ţările noastre depăşiseră un miliard de euro, dar în anii trecuţi cifra aceasta a scăzut foarte mult. Acum doi ani de zile schimburile dintre ţările noastre ajunseseră la 150 milioane de euro. O veste bună este însă aceea că anul trecut cifra s-a dublat, schimburile au ajuns în jurul sumei de 400 milioane de dolari. Relaţiile şi schimburile dintre ţările noastre pot fi mai bune decât nivelul la care se află astăzi. Ţările noastre pot juca rolul unui pod şi pot uni regiunile din care provin. Iranul priveşte România ca pe o ţară prietenă şi România poate beneficia de multe oportunităţi, în diferite domenii, de colaborare cu Iranul. Discuţia oportunităţilor de colaborare poate continua, dar nu este aici locul cel mai potrivit, o putem continua în alt context.

Excelenţa Voastră,
Urmărim cu viu interes situaţia din zona Golfului. La ce ar trebui să ne aşteptăm în viitorul apropiat? Este posibil să asistăm la derularea unui conflict militar în care să fie implicată ţara dumneavoastră sau vom asista la ameliorarea actualei crize diplomatice? Este posibil să asistăm la un conflict intern, în ce condiţii?

Eu nu cred că vor fi conflicte militare în zona Golfului Persic. Nicio ţară din afara acestui spaţiu, Israel sau SUA, nu are curaj să atace militar Iranul, căci Iranul este pregătit să se apere. Un proverb spune ”Dacă vrei să trăieşti în pace trebuie să fii pregătit de război!”. Aşadar, noi care suntem pregătiţi să ne apărăm, vom trăi în pace. Nu ne va ataca nimeni, nu va fi nici un război. Cea mai bună cale de rezolvare a tensiunilor şi problemelor ţărilor din regiune este dialogul şi pacea. Observăm că această cale este urmată pentru rezolvarea tensiunilor regiunii.
Iranul a declarat că dacă va fi supus unor presiuni extreme şi nu va putea folosi apele Golfului Persic nici alte ţări nu ar trebui să folosească această rută maritimă. Acesta este un drept al Iranului. Având în vedere evoluţiile scenei internaţionale eu sunt convins că viitorul Golfului Persic va fi unul liniştit şi paşnic, fără conflicte militare.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat, pentru că aţi propus întrebări foarte interesante. Situaţia şi evoluţia zonei Golfului Persic este foarte importantă nu numai pentru ţările regiunii, ea influenţează întreaga lume. Liniştea şi pacea acestei regiuni sunt apreciate de oamenii de pe întreaga noastră planetă, pentru cei din Europa şi România. Vă mulţumesc.

Excelenţă,
Vă mulţumim pentru sinceritatea şi transparenţa răspunsurilor, chiar la unele întrebări incomode. Vă dorim să vă îndepliniţi cu succes obiectivele misiunii Domniei Voastre la Bucureşti, în speranţa relansării relaţiilor bilaterale şi a rezolvării crizei diplomatice.

Interviu realizat de Vasile SIMILEANU