Excelenţă,
”Primăvara arabă” este un nou început pentru lumea arabă. Ce efecte în plan politic şi social a adus această revoltă a maselor în statele islamice?

Cred că este vorba despre un nou capitol sau un punct de cotitură în evoluţia lumii arabe. După decenii de dictatură sau regimuri autoritare, asistăm la o renaştere a popoarelor arabe, care se ridică pentru a-şi revendica drepturile într-un sistem politic care emană din voinţa lor sau, cel puţin, respectă această voinţă, demnitatea şi aspiraţiile celor guvernaţi.
Căderea sângeroasei dictaturi în Irak, urmată de instalarea unui regim democratic bazat pe un guvern ales, separarea puterilor, libertăţi publice şi individuale, toată această transformare radicală a avut impactul său după ani de ezitare, marcată de succese şi eşecuri, normală pentru orice proces de tranziţie similar, dar agravată de o adevărată invazie a terorismului practicat de persoane provenind din interior, cât şi din afară; aşadar, această schimbare a influenţat încet-încet popoarele arabe, care i-au văzut pe irakieni cu noile lor drepturi şi noua lor viaţă.
Ceea ce a început în Tunisia, am văzut, a influenţat destul de rapid Egiptul, Libia şi alte ţări. Prin urmare, există toate motivele să credem că acest eveniment, radical în ochii istoriei, va influenţa şi alte ţări arabe şi musulmane. Aceasta nu este nicidecum o anticipare a schimbării în sensul căderii unui regim în mod inevitabil, ci în sensul unei schimbări pozitive spre o participare populară mai largă în luarea deciziilor, spre eliberarea energiilor şi aspiraţiilor popoarelor. Ori de câte ori o ţară avansează în această direcţie, suntem de fiecare dată martorii unui progres spre mai multă coeziune şi mai multă prosperitate, ceea ce înseamnă o societate mai puternică.

Ce efecte se vor face simţite în plan cultural şi confesional?

Trebuie remarcat faptul că toate aceste ţări au simţit deja efectele globalizării; internetul, telefonul mobil şi canalele prin satelit au condus la o apropiere între popoarele occidentale şi celelalte (inclusiv lumea musulmană). Iniţial, lumea occidentală era cea care emitea mai puternic decât ceilalţi, dar, la numai douăzeci de ani, constatăm că popoarele occidentale, la rândul lor şi din fericire, sunt afectate de realitatea trăită în unele ţări din lumea musulmană. Şi, dat fiind faptul că Occidentul a trăit procesul evolutiv care a creat, în cele din urmă, ceea ce se numeşte Statul Postmodern, în care societatea civilă chestionează şi chiar interpelează şi accede la guvernare nu numai prin alegeri, o dată la patru-cinci ani, dar şi în timpul legislaturii. Ca efect al globarizării mai sus amintit, aceste ţări occidentale trăiesc în mod firesc o presiune populară pentru a corecta sau chiar a umaniza relaţiile dintre Vestul puternic şi prosper şi ţările din lumea musulmană. Acest proces la scară globală comportă, aşadar, o interacţiune constantă între cele două părţi, în pofida unor obstacole ridicate îndeosebi de moştenirea negativă a perioadei coloniale, naţionalismul extrem şi fanatismul, cu produsul său, terorismul.
Este o luptă acerbă în curs de desfăşurare, de unde şi nevoia tuturor statelor şi forţelor iubitoare de libertate de a acţiona în această direcţie, care reflectă, în opinia noastră, o reală schimbare istorică pentru ţările arabe şi musulmane şi, la o analiză finală, chiar pentru întreaga lume.

Excelenţă,
Care va fi rolul Irakului în Orientul Mijlociu? Dar în relaţiile cu Iranul?

De acum înainte, Irakul începe să joace un rol important în Orientul Mijlociu, fie în relaţiile bilaterale, fie în organizaţiile regionale (Liga Arabă). Acest lucru este valabil, în ciuda unor reale obstacole ridicate împotriva acestui proces de democratizare de către unele ţări şi forţe din regiune. Regretăm acest lucru şi acţionăm, cu ajutorul ONU şi al ţărilor prietene, pentru a aplana disputele şi neînţelegerile. Se cuvine să subliniem aici consolidarea relaţiilor diplomatice şi sporirea acordurilor de cooperare cu ţările arabe şi musulmane, precum şi cu toate celelalte ţări.
În ceea ce priveşte Iranul, această ţară deţine o profunzime istorică şi chiar socială a relaţiilor sale cu Irakul şi încercăm să beneficiem de acest fapt, în contextul relaţiilor noastre cu Iranul, în sensul în care nu dorim ingerinţa niciunei alte ţări în ţara noastră, întrucât, în cazul producerii unei ingerinţe, aceasta ar transforma un fapt pozitiv în sursa unei regretabile tensiuni.

Ce impact vor avea schimbările din Irak în relaţiile cu UE şi România?

Vedem deja marele impact al acestor schimbări, deoarece, înainte de 2003, aceste relaţii erau la cel mai scăzut nivel; după 2003, aceste relaţii şi îndeosebi cooperarea continuă să se dezvolte în toate domeniile, cu precădere în sectoare precum reabilitarea infrastructurilor, educaţia, sănătatea, industria, agricultura şi, fireşte, energia.
România, în ceea ce o priveşte, este o ţară care ne-a sprijinit împotriva dictaturii şi a contribuit la îmbunătăţirea calităţii vieţii, precum şi la refacerea instituţiilor.
Având în vedere relaţiile de prietenie care au legat întotdeauna ţările noastre, ne aşteptăm la consolidarea lor prin semnarea unor acorduri de cooperare, continuarea schimburilor de experienţă şi a formării profesionale organizate de către partea română, majorarea investiţiilor româneşti, precum şi întărirea rolului jucat de către companiile româneşti în reconstrucţia Irakului.
Ambasada Irakului este dispusă să furnizeze orice informaţie utilă şi să deschidă uşi, în calitate de misiune care reprezintă această ţară. În acest sens, pregătim, cu amabila şi majora participare a Camerei de Comerţ şi Industrie a Municipiului Bucureşti, un forum pe tema perspectivelor situaţiei economice din Irak, eveniment preconizat a avea loc în luna aprilie 2012, pentru a face joncţiunea între factorii responsabili din cele două ţări.

dr. Vasile SIMILEANU,

Bucureşti, 16 decembrie 2011