Saeid MIRZAKHANI
The Islamic Republic in Iran introduced a new political model named “religious democracy” which is of great importance for those who try to harmonize religion with modern institutions. This new model, in fact, has risen as a certain and independent political philosophy and governance method in the face of modern models. In fact, the idea of “religious democracy” challenges thesis like “End of History” and “End of Ideology” which regard western democratic systems as the greatest human work and his absolute fate in social-political arena and introduce the modern age as an end to the role of religion and ideology in public parts of human life. This writing tries to answer questions about the theoretical principals of this political model as well as characteristics of religious democracy in post-revolution Iran. To answer such issues we first explore different views about the relationship between religion and democracy as a theoretical debate.
Democrația și religia: experiența Republicii Islamice Iran
Republica Islamică Iran a introdus un nou model politic numit “democrație religioasă”, care este de o mare importanță pentru cei care încearcă să armonizeze religia cu instituțiile moderne. Acest nou model, de fapt, a crescut ca o anumită metodă de filozofie politică independentă și de guvernare în fața modelelor moderne. De fapt, ideea de “democrație religioasă” provoacă teze precum “Sfârșitul istoriei” și “Sfârșitul Ideologiei”, care privesc sistemele democratice occidentale ca cea mai mare lucrare umană și soarta sa absolută în arena social-politică și care introduc epoca modernă ca sfârşit al rolului religiei și al ideologiei în părțile publice ale vieții umane. Această scriere încearcă să răspundă la întrebări cu privire la principiile teoretice ale acestui model politic, precum și caracteristici ale democrației religioase în Iranul post-revoluționar. Pentru a răspunde la astfel de probleme, vom explora mai întâi puncte de vedere diferite cu privire la relația dintre religie și democrație ca o dezbatere teoretică.
