Sibel SAFI

According to Rosalyn Higgins the question that exactly is entitled to the right of self-determination cannot be answered without first understanding the relationship between self-determination and national unity. In recent years some old states like Soviet Union and Yugoslavia disintegrated. The component parts claimed independence as separate states, those constituting parts the majority within the new state borders were minorities within the old union or federal structure; and now they claim that as minorities they are entitled to self-determination. Is it right, as is commonly asserted by the various nationalist factions, that minorities entitled to self-determination, and that self-determination entails secession? The desire for secession from a state by certain groups in order to form their independent state will be at its most intense when their human rights are being violated, suppressed.
Turkish authorities in the south-eastern region of Turkey provide a violent struggle against PKK {Partiya Karkeran Kurdistan}.
Lord Avebury mentioned the necessity of establishment of appropriate institutions for realizing the language and cultural rights of Kurds in Turkey. More democratization may be another political remedy. In November 1990, OSCE promulgated a report which is prepared by American senator Dennis DeConcini on Turkey and Kurdish issue.
The Constitution does not have the definition of Kurdish minority entity but some rights have been given de facto by the state, there are private language courses opened in Kurdish but attendance has not been observed. These legal amendments are far to the expectations of Kurdish nationalists because Kurds do not want themselves to be determined as minority, they claim to be an establisher component as -people- in the Constitution.

O analiză critică a argumentelor legale privind autodeterminarea kurzilor din Turcia

Conform lui Rosalyn Higgings, la întrebarea cine exact este îndreptățit la dreptul la autodeterminare nu se poate răspunde fără a înțelege mai întâi relația între auto-determinare și unitate națională. Recent, unele state precum Uniunea Sovietică și Iugoslavia s-au dezintegrat. Părțile component și-au proclamat independența ca state separate, ale căror majorități între noile granițe de stat au fost minorități în vechea uniune sau structură federală, și acum afirmă că în calitate de minorități sunt îndreptățiți la auto-determinare. Este corect, cum este în mod obișnuit afirmat de diverse facțiuni naționaliste, că minoritățile sunt îndreptățite la auto-determinare și că auto-determinarea implică secesiune? Dorința de secesiune față de un stat de către un anume grup pentru a-și forma statul lor independent va fi cea mai intensă când drepturile omului sunt violate, suprimate.

Autoritățile turce din regiunea sud-estică a Turciei furnizează o luptă violentă împotriva PKK {Partiya Karkeran Kurdistan}.

Lordul Avebury a menționat necesitatea fondării instituțiilor potrivite pentru realizarea drepturilor culturale și limbii kurzilor în Turcia. Mai multă democratizare poate fi un alt remediu politic. În noiembrie 1990, OSCE a promulgat un raport pregătit de senatorul american Dennis DeConcini despre Turcia și problema kurdă.

Constituția nu are definiția entității minoritatea kurdă, dar unele drepturi au fost de facto acordate de stat, există cursuri de limbă private deschise în kurdă, dar participarea nu a fost observată. Aceste amendamente legale sunt departe de așteptările naționaliștilor kurzi, deoarece kurzii nu doresc să fie determinați ca minoritate, ei cer să fie o componentă fondatoare ca popor în Constituție.