Mădălina Virginia ANTONESCU
În cadrul acestui articol încercăm să analizăm actualele strategii ale UE în ceea ce privește așa-numita “regiune a Caucazului de Sud” (ca regiune geopolitică compusă din statele Armenia, Azerbaidjan, Georgia), în calitate de PEV, Sinergia Mării Negre sau Parteneriatul estic (inițiativa UE cea mai recentă, în 2009). Regiunea Caucazului de Sud, în calitate de concept geopolitic, a rămas mai degrabă o viziune geopolitică învechită, puternic criticată în UE, datorită exclusivismului său interior și rigidităţii. În schimb, se propune să includă cele trei state într-o strategie mai cuprinzătoare a UE și cooperarea regională extinsă a Mării Negre, capabilă să pună în aplicare legăturile subregionale și regionale, precum și pentru a asigura extinderea frontierelor externe a UE. Între timp, trebuie să observăm rolul sau lipsa rolului geopolitic acordat de către UE, în cadrul strategiilor sale față de diferite stări ale spațiului ex-sovietic, a unor actori regionali majori cum ar fi Turcia, Rusia sau Iran. Este esențial, în opinia noastră, să descoperim implicațiile geopolitice pentru viitorul regiunii, prin analiza corectă a ce atitudine are UE în ceea ce privește acești actori majori, care sunt, în mod implicit, centrele concurente ale puterii (din punct de vedere geopolitic).
Within this article we are trying to analyze the present EU strategies regarding the so-called “region of South Caucasus” (as geopolitical region composed by states as Armenia, Azerbaijan, Georgia) as the ENP, the Black Sea Synergy or the Eastern Partnership (the most recent EU initiative, in 2009). The South Caucasus region, as geopolitical concept, remained rather an obsolete geopolitical vision, strongly criticized in EU due to its inner exclusivism and rigidity. Instead, it is proposed to include the three states in a most comprehensive EU strategy as the Wider Black Sea regional cooperation, capable to enforce the sub-regional and regional links and to secure the EU enlarged external borders. Meantime, we must to note the role or the lack of geopolitical role accorded by EU, within its strategies towards various states of the ex-soviet space, to some major regional actors like Turkey, Russia or Iran. It is essential, in our view, to discover the geopolitical implications for the future of the region, by correctly analyze what attitude has EU with regard to these major actors, that are, implicitly, competitor centers of power (from geopolitical perspective).
