Dragoș BĂNESCU

Resursele energetice reprezintă centrul tendinţelor de schimbare a politicii externe a Rusiei, tendinţe înregistrate începând cu sfârşitul anilor 2000. După prăbuşirea imperiului sovietic, noua Rusie a avut de confruntat serioase crize economice cauzate de corupţia endemică, dificultăţile rezultate din încercarea de adaptare a economiei centralizate la noile cerinţe ale unei economii capitaliste, de piaţă.
După ani de încercări mai mult sau mai puţin reuşite de redresare economică, odată cu preluarea mandatului prezidenţial de către Vladimir Putin în decembrie 1999, Rusia se relansează din nou în cursa mondială pentru resurse economice şi politice, alături de ceilalţi mari actori internaţionali: Statele Unite, China, Uniunea Europeană, India, Japonia ş.a.
Unul din principalele aspecte în privinţa securităţii energetice este aceea că Rusia are o concepţie diferită de cea a statelor europene asupra politicii energetice în general şi, mai ales, asupra naturii sale: stricto sensu, majoritatea statelor europene percep politica energetică a Rusiei ca pe un instrument de forţă, uneori chiar de şantaj (cum a fost cazul Ucrainei sau al Moldovei), utilizat în scopul obţinerii influenţei politice sau a altor avantaje de natură economică.