Gheorghe VĂDUVA

Timpurile moderne au adus o nouă dimensiune, atât în ceea ce priveşte relaţiile politice condiţionate geografic, cât şi realităţile geografice interpretate politic sau traduse în termeni politici. Epocile anterioare au adus în atenţia lumii, în general prin modelele, instrumentele şi condiţionările determinismului mecanicist, o geopolitică a pivoţilor continentali (Heartland) şi marginilor (Rimland), a zonelor off shore, a spaţiului vital şi a resurselor. Toate acestea se prezintă ca relaţii sau evoluţii secvenţiale, în general, bine conturate, cu elemente distincte, aflate într-o mişcare discontinuă, calculabilă şi, deci, previzibilă. Această geopolitică avea câteva funcţii bine conturate şi se bucura (se bucură şi acum) de o atenţie specială. Funcţiile respective se manifestau în trei planuri: interpretativ (analitic), justificativ şi anticipativ (sintetic).
Pentru „acoperirea“, supravegherea şi controlul regiunilor şi zonelor tensionate, producătoare de crize şi de falii şi gestionarea noului mediu de securitate, se apelează, azi, îndeosebi la strategia parteneriatelor. Centrele de putere, ţările continentale şi cele off shore nu se mai „bat“, deocamdată (cel puţin; aparent), prin mijloacele trecutului şi prezentului, pentru supremaţia mondială, ci cooperează pentru controlul şi gestionarea faliilor. De aici nu rezultă că politicile şi strategiile de confruntare în vederea controlului şi supremaţiei mondiale au dispărut, ci doar percepţia că ele sunt modificate faţă de cele anterioare. Politica şi, corespunzător acesteia, strategia de globalizare, de o parte, şi politicile şi strategiile identitare, pe de alta, par a fi noile expresii ale unor vechi confruntări.
Geopolitica actuală, ca metodă şi mijloc de analiză complexă, interdisciplinară, a spaţiului geografic (care este şi trebuie înţeles ca un spaţiu umanizat, deci, ca un spaţiu al oamenilor şi căruia îi aparţin oamenii), în folosul politicii, îndeosebi al marii politici, îşi propune, între altele, să investigheze cauzele şi izvoarele acestor noi falii, fără a neglija nici o clipă pe cele tradiţionale şi nici pe cele produse sau reproduse de fantasmele istoriei.