colonel (rtr) Andrei COVRIG
Cei care nu au o strategie nu ştiu unde se îndreaptă…
Abstract. Textul propus examinează unele aspecte ce vizează Strategia de Securitate Naţională a Republicii Moldova aprobată pe 15.12.23 de Parlamentul Republicii Moldova prin Hotărârea nr. HP391/2023. Sunt câteva consideraţii, ce ţin de noua Strategie în contextul noilor realităţi asociate provocărilor şi riscurilor apărute după 2011, când a fost adoptată Strategia anterioară. S-a încercat să se ajungă la unele constatări, concluzii şi recomandări.
PUŢINĂ ISTORIE
De la declararea independenţei Republicii Moldova, au fost adoptate peste două sute de reglementări în domeniul securităţii şi apărării. Activând destul de mult timp în Ministerul Apărării al Republicii Moldova (ultimul post – adjunct al şefului Marelui Stat Major), am lucrat în diverse grupuri pentru elaborarea unor documente în domeniul de apărare şi securitate.
Din 2011, când a fost adoptată Strategia anterioară, s-au produs schimbări fatidice în regiune şi în întreaga lume. Ele afectează fără îndoială şi Republica Moldova. Lumea a revenit la vremurile Războiului Rece, au loc transformări profunde în domeniul securităţii regionale şi naţionale, care pentru următoarele decenii vor determina viitorul statelor regiunii Mării Negre, Republicii Moldova şi fiecăruia dintre noi.
Începând în 2014 agresiunea militară împotriva Ucrainei a declanşat, în esenţă, cel mai mare conflict armat de după Al Doilea Război Mondial şi a provocat lumea civilizată. Dorinţa dictatorului rus Vladimir Putin de a distruge statalitatea Ucrainei şi, în consecinţă, de a-şi extinde posesiunile teritoriale nu se va limita la aceasta. Ambiţiile imperiale ale lui Putin au valenţe regionale puternice, legate de spaţiul post-sovietic şi de Republica Moldova.
Fostele autorităţi centrale moldoveneşti, loiale Kremlinului, au încercat să aibă un document corelat cu liniile directoare ale partidului. Este clar că nu au putut permite apariţia unui document, în care Chişinăul oficial este „pentru intensificarea cooperării cu UE şi NATO şi intenţionează să promoveze o politică externă activă ca instrument de consolidare a securităţii statului”. Conducerea PSRM, aflată la putere, dorea să aibă nu doar un instrument de partid oportunist, ci şi o pârghie internă importantă pentru promovarea intereselor unui stat străin, şi anume Rusia.
În iunie 2017, preşedintele Igor Dodon a retras proiectul de strategie din parlament1. Socialiştii au pregătit un nou proiect, unul dintre autori era ex-ministrul Educaţiei Valentin Beniuc, la acea vreme rectorul Institutului de Relaţii Internaţionale din Moldova. Pe peste cincizeci de pagini era identificată în mod previzibil Rusia drept principalul partener strategic, iar accent era pus pe vechile naraţiuni sovietice, în special pe moldovenismul primitiv.
PUŢIN DESPRE STRATEGIA ADOPTATĂ…
Iniţiativa adoptării unei noi versiuni a Strategiei îi aparţine preşedintelui Republicii Moldova, Maia Sandu.
Proiectul a fost elaborat în Consiliul Suprem de Securitate, discutat în ministere şi societatea civilă, fiind îmbunătăţit semnificativ prin propuneri din partea autorităţilor centrale şi locale, a partenerilor de dezvoltare şi a organizaţiilor societăţii civile.
La pensionare, fiind deja preşedinte al Asociaţiei absolvenţilor din Moldova a Centrului European Marshall pentru Studii de Apărare, am avut la acest subiect două conferinţe cu absolvenţii moldoveni, care activează în diferite ministere şi departamente, instituţii de învăţământ şi organizaţii nonguvernamentale.
La o şedinţă a Consiliului Suprem de Securitate din octombrie anul trecut, Maia Sandu a subliniat pentru prima dată trei obiective cheie ale documentului – protejarea independenţei statului şi garantarea securităţii cetăţenilor, crearea unui stat puternic şi aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană ca garanţia păcii.
Este clar că la un deceniu şi ceva de la adoptarea vechii strategii s-au sesizat consecinţele acţiunilor Kremlinului în această regiune, războiul hibrid provocat de Putin în Ucraina şi Republica Moldova, acesta afectând politica având efecte nocive în relaţiile diplomatice, economice, financiare, energetice şi ordinea publică. După unii analişti noua Strategie pare să fi ajuns târziu, ar fi trebuit să apară la începutul ascensiunii la putere a susţinătorilor integrării europene.
Necesitatea unui noi strategii a fost cauzată de apariţia unui număr de factori globali şi regionali. Primele includ creşterea concurenţei între marile puteri, încetinirea globalizării economice şi accelerarea schimbărilor climatice. Al doilea grup de probleme se referă la apariţia în Europa a unui conflict armat ruso-ucrainean extrem de intens, întărirea influenţei ruse dăunătoare în statele occidentale, regiune şi Republica Moldova, distanţierea economică a UE faţă de Moscova, tendinţa unor ţări de a abandona neutralitatea şi lipsa de securitate nu doar în zona bazinul Mării Negre.
În condiţii de modificare semnificativă a contextului geopolitic modern oricine poate fi convins că instabilitatea în relaţiile internaţionale este cauzată de comportamentul unui jucător agresiv şi inadecvat, căruia nu îi pasă de legislaţia şi normele internaţionale. Europa trece prin transformări politice, economice şi de securitate profunde, care pentru deceniile următoare vor modela viitorul atât al continentului, cât şi al Republicii Moldova.
Prin voturile a 59 de deputaţi ai majorităţii parlamentare la 15 decembrie 2023 noua Strategie fost adoptată. Documentul includea Viziunea şefului statului, care este parte integrantă a documentului, care constată că „cetăţenii Republicii Moldova şi-au exprimat în repetate rânduri dorinţa fermă de a trăi într-o societate democratică bazată pe pluralism, în care statul acţionează în interesul întregului popor”. Conceptul este o confirmare a dorinţei naţionale de a crea un stat european democratic şi prosper, favorabil ca oamenii să trăiască într-un mediu sigur şi paşnic şi doar prin eforturile comune şi constante ale instituţiilor guvernamentale, societăţii civile, sectorului privat, tuturor cetăţenilor ţării şi diasporei se pot asigura securitatea durabilă, pacea şi prosperitatea în Republica Moldova.
Strategia abordează securitatea naţională într-o manieră holistică şi multifaţetă, ţinând cont atât de natura diversă a provocărilor de securitate, cu care se confruntă Republica Moldova, cât şi de varietatea acţiunilor coordonate la mai multe niveluri necesare combaterii sau prevenirii acestora.
Republica Moldova este stat candidat la aderarea la UE, iar Strategia urmăreşte să alinieze treptat Republica Moldova la prevederile „Busolei strategice pentru consolidarea securităţii şi apărării UE în următorul deceniu” adoptată în 2022.
Obiectivele securităţii naţionale a Republicii Moldova sunt: apărarea independenţei, suveranităţii, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale; garantarea drepturilor fundamentale ale omului, a siguranţei cetăţenilor şi a proprietăţii acestora; dezvoltarea socio-economică a ţării; menţinerea păcii; eradicarea corupţiei; aderarea la Uniunea Europeană; reintegrarea paşnică a regiunii transnistrene; contribuţia la restabilirea păcii şi stabilităţii în bazinul Mării Negre şi la protecţia mediului.
Obiectivele sunt determinate de a spori capacitatea statului de a preveni şi de a contracara materializarea riscurilor de securitate naţională, precum şi de a asigura procesul de integrare europeană şi de cooperare cu ţările partenere.
Principiile politicii de securitate naţională sunt linii directoare, care ghidează eforturile autorităţilor competente în domeniul securităţii statului din ţară, precum şi în relaţiile cu partenerii externi: Previzibilitate (a fi un jucător previzibil şi responsabil), adaptabilitate (măsuri pentru a răspunde la schimbările curente). Modelul 3C (comunicare, coordonare şi cooperare), parteneriat public-privat sustenabil, spirit de cooperare şi coordonare cu diverse organizaţii neguvernamentale (cum ar fi societatea civilă, mediul academic, mass-media), sectorul privat şi diaspora pentru a dezvolta o cultură de securitate pe scară largă, la nivel social şi să întărească coeziunea comunităţii.
Sunt conturate câteva obiective specifice: consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemului naţional de apărare pentru a garanta suveranitatea şi integritatea ţării; sporirea rezistenţei naţionale la ameninţările hibride şi consolidarea culturii de securitate; consolidarea instituţiilor şi mecanismelor de combatere a corupţiei; extinderea parteneriatelor strategice cu UE, România, SUA, NATO şi cooperarea internaţională pentru securitate şi stabilitate.
Adoptat pentru o perioadă de şase ani, sperăm ca documentul să devină baza pentru elaborarea, recorelarea sau modificarea legilor şi a altor reglementări din domeniul securităţii şi apărării naţionale. Acest document este considerat un pas important pentru Republica Moldova.
Strategia oferă un cadru clar pentru consolidarea securităţii naţionale a ţării şi va contribui la asigurarea procesului de integrare europeană.
UNELE CONSTATĂRI
Reforma justiţiei şi eradicarea corupţiei sunt un element cheie
al transformării
În ciuda faptului că există dorinţa politică şi publică de a crea un sistem de justiţie veritabil şi de a crea instituţii puternice pentru combaterea corupţiei, reforma este blocată şi schimbarea are loc prea lent. Succesul acestei reforme va determina cât de repede vom deveni un stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene. Succesul acestei reforme va determina cât de repede putem construi o economie puternică şi favorabilă incluziunii. Miza pentru această reformă este încă extrem de mare2.
Kremlinul şi situaţia din Republica Moldova
Statutul de nealiniere şi neutralitate nu a salvat Ucraina de agresiunea rusă. Strategia conţine teza că „prin agresiunea totală împotriva Ucrainei, Federaţia Rusă urmăreşte să distrugă statalitatea ucraineană şi naţiunea şi, în consecinţă, extinderea posesiunilor sale teritoriale”. Dar ambiţiile Moscovei nu se limitează la Ucraina. Politica agresivă a Federaţiei Ruse are consecinţe regionale grave. Apropo, îmbrăţişarea teribilă al ursului noi am avut de a o şti în anul 1992.
Republica Moldova a simţit din plin consecinţele invaziei provocate de invazia militară rusă în Ucraina. Vorbim despre ameninţări, un flux fără precedent de refugiaţi. Rutele tradiţionale de marfă au fost afectate semnificativ. La acestea se adaugă acţiunile deliberate ale Federaţiei Ruse de a slăbi Republica Moldova pentru a prelua ulterior controlul politic şi economic asupra ţării.
Federaţia Rusă prin agresiunea nereuşită în Ucraina a urmărit crearea unui coridor militar terestru de acces în Republica Moldova. Pentru lume, ca şi pentru Republica Moldova, data 24.02.2022 devine un punct critic în înţelegerea noilor realităţi. Cortina de Fier a căzut, situaţia s-a înrăutăţit mai mult decât în timpul Războiului Rece şi cu toţii va trebui să trăim şi să supravieţuim. Rusia imperială şi sovietică nu s-au distins niciodată prin comportamentul lor angelic.
Nu este vorba doar despre Putin. Există ceva mai mult decât dorinţele dictatorului rus, fie el Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Vladimir Lenin sau Iosif Stalin. Întreaga istorie a acestei entităţi, fie ea imperială, fie că este Rusia sovietică sau modernă, este plină de exemple de intenţii agresivo-imperiale şi dispreţ faţă de alţii.
După ce am făcut serviciul în Afganistan – operaţiunea s-a numit „împlinirea datoriei internaţionale” – a trebuit să continui să slujesc în diferite garnizoane ale Uniunii Sovietice. Într-una dintre ele, în calitate de ofiţer de stat major a trebuit să particip la o serie de exerciţii de amploare, pe care cei din actuala apărare nici nu le visează.
La sfârşitul anilor optzeci ai secolului trecut, pe hărţile diviziei 28 de tancuri Slonim staţionate în centrul regional din garnizoana belarusă din Slonim – o formaţiune militară încă păstrată sub preşedintele Lukaşenko – conform planului exerciţii, trebuia să fim în eşalonul doi al atacului asupra Vestului european. Săgeţile roşii de pe hărţi erau „aruncate” tocmai pe ţărmurile Atlanticului. „Inamicul” nostru virtual a fost un corp de armată belgian. Înainte de aceasta, a trebuit să fac zece ani de serviciu – de la locotenent la maior – în Turkmenia, garnizoana Kushka, extrema sudică a fostei Uniuni Sovietice. Aşadar, aceste săgeţi roşii ale Diviziei 88 de puşcaşi motorizate pătrundeau adânc în teritoriul iranian de la oraşul turkmen Seraks prin Mashhad, ocolind capitala iraniană Teheran, până la mările calde până la Bandar Abass de pe Golful Persic, adică, până la care mulţi dictatori se străduiau real să ajungă.
S-a creat chiar şi un întreg echipament operaţional-strategic cu conducere la Baku, care a ţinut sub privirile de gheaţă situaţia la sudul URSS-ului. De altfel, o asemenea structură a existat cu centrul şi la Chişinău, care la momentul potrivit era gata să treacă Balcanii cu forţe militare.
Neutralitate şi cooperare cu NATO
Pe 24 februarie 2024 a început cea de-a doua etapă a agresiunii ruseşti pe scară largă împotriva Ucrainei şi mulţi şi-au dat seama că „trebuie făcut ceva”. Vorba e de o povară grea a neutralităţii, de care ar trebui să scăpăm şi să ne alăturăm unei comunităţi, care să ne asigure pe cât posibil securitatea. Se pare că Republica Moldova are nevoie de o astfel de viziune.
Anul acesta, în martie, a fost cea de-a treizecea aniversare de la aderarea Republicii Moldova la programul Parteneriatul NATO pentru Pace. Îmi amintesc de o serie de evenimente semnificative organizate de autorităţi şi societatea civilă. În ciuda faptului că o parte semnificativă a populaţiei rămâne captivă a propagandei ruseşti, potrivit sondajelor de opinie publică, de la 26,5 la 33,4% dintre respondenţi s-au declarat în favoarea aderării ţării la NATO. Este mult sau puţin şi care sunt şansele ca Chişinăul să devină membru al alianţei – s-a discutat în cadrul acestor evenimente aniversare.
Există o viziune greşită că Strategia spune puţin despre rolul NATO. Nu este aşa, să ne referim la document. Partea referitoare la mediul de securitate regională vorbeşte despre creşterea rolului UE şi NATO. Aceste două instituţii sunt în pragul unei transformări serioase şi îşi continuă politica de „uşi deschise”.
Statele vecine cu Rusia lui Putin, care au o tradiţie îndelungată de neutralitate, renunţă la acest statut şi se alătură unei alianţe militaro-politice, care garantează securitatea naţională în format colectiv. Agresiunea lui Putin în Ucraina şi intervenţia hibridă a Kremlinului în străinătate sunt principalul imbold pentru acest proces.
NATO este şi va rămâne unul dintre principalii piloni ai securităţii în Europa şi „vom căuta să intensificăm cooperarea cu această alianţă de apărare colectivă pentru a consolida capacităţile armatei naţionale”, se arată în Strategie.
Cred că poziţia este exprimată destul de clar.
Despre intenţiile lui Putin
Intenţiile şi acţiunile ulterioare ale lui Putin ar fi trebuit să devină clare lumii după discursul său de la Munchen în 2007, când a fost exprimată ideea de a împinge Rusia cu orice preţ în pachetul primelor state ale lumii multipolare, care va veni după lumea unipolară. SUA au dominat. Le ajunge!
Acest lucru poate fi realizat prin forţă militară, instrumente hibride şi şantaj nuclear. Senatorul american Lindsey Graham a remarcat: „Cu un singur discurs, a făcut mai mult pentru a uni Statele Unite şi Europa decât am fi putut face noi singuri într-un deceniu”.3
Încercările de reformare a sectorului de securitate al Federaţiei Ruse, susţinute de caricaturi şi eşecuri pe frontul ucrainean, forţează guvernul rus în anul 2024, pentru prima dată în istoria Rusiei moderne, ca cheltuielile bugetului militar să ajungă la 6% din PIB şi depăşesc cheltuielile în sfera socială. 4
Războiul cu Ucraina şi, mai larg, cu Occidentul colectiv, după înţelegerea lui Vladimir Putin, devine în sfârşit nu doar principala prioritate a Kremlinului, ci şi un motor al creşterii economice. Cheltuielile pentru apărare în 2024 vor creşte de 1,7 ori. Acesta este încă mai puţin decât 12-17% din PIB, pe care URSS l-a cheltuit pentru apărare, dar este deja comparabil cu cheltuielile militare americane din anii 1980. Reţineţi că aceasta a fost la invazia sovietică a Afganistanului şi războiul Iran – Irak. 5
Cu privire la o frază a unui deputat moldovean
Recent, un anume deputat Odnostalco a afirmat că noua Strategie de Securitate Naţională a Moldovei tratează Federaţia Rusă ca pe un inamic. Desigur, aceasta este o manipulare tendenţioasă. Nu veţi găsi o astfel de formulă „Rusia duşmană” în Strategie.
Vorbim despre riscurile pentru tânăra statalitate moldovenească, pe care ni le oferă în prezent Kremlinul. Este clar că Rusia lui Putin, de astăzi, este departe de a fi prietena Moldovei, ca şi a restului lumii.
Alături de prezenţă militară ilegală în Transnistria şi controlul asupra entităţii separatiste, Federaţia Rusă şi împuterniciţii săi în Republica Moldova devin cea mai periculoasă şi mai persistentă sursă de ameninţare, care, dacă nu este contracarată, ar putea avea consecinţe grave asupra statului, democraţiei şi prosperitatății ţării.
Agresiunea militară a Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei dezvăluie ambiţiile guvernului rus de a crea prin mijloace militare un coridor terestru către Republica Moldova, astfel încât să creeze condiţii pentru schimbarea violentă a ordinii şi să contribuie la eliminarea statalităţii noastre.
Federaţia Rusă a recurs la şantaj energetic, reducând semnificativ livrările de gaze către ţara noastră, pentru a pune presiune asupra Guvernului şi întregii societăţi. Kremlinul a întreprins acţiuni de destabilizare prin atacuri cibernetice şi campanii de dezinformare, precum şi prin acţiuni de perturbare a ordinii publice.
De asemenea, Federaţia Rusă intervine permanent în procesele electorale din Republica Moldova pentru a influenţa sau denatura ulterior. În realizarea acestor acţiuni ostile, Federaţia Rusă s-a bucurat adesea de sprijinul şi asistenţa colaboraţioniştilor locali – politicieni corupţi, oligarhi fugari şi reprezentanţi ai lumii criminale. Republica Moldova a rezistat acestor provocări şi va rezista în continuare.
De prea mult timp sunt îndurate o serie de vulnerabilităţi, pe care Federaţia Rusă le-a folosit împotriva noastră: finanţare ilegală a partidelor, (cvasi)monopoluri în economie şi pe piaţa mass-media, corupţie în sistemul de justiţie, infrastructură limitată de transport, conexiune insuficientă cu Europa, piaţa de energie electrică, dependenţa semnificativă a sectorului agricol de piaţă rusă, lipsa unei politici consistente faţă de minorităţi naţionale, slăbiciunea instituţiilor statului.
Un accent relevant se referă la apariţia unui coridor terestru militar rus către Republica Moldova. În urmă cu câteva zile, într-o conferinţă de presă, Putin a spus că aşa-zisa „operaţiune militară specială” va continua şi a propus înaintarea frontului spre sud-vest, cucerirea oraşului Odesa şi Nikolaev, ajungând la Gurile Dunării şi entitatea separatistă transnistreană.
Să recunoaştem, o astfel de întorsătură ar schimba radical situaţia pentru Republica Moldova şi România. Cineva din coloana a cincea aşteaptă – „Ai noştri sunt aproape!”, deoarece unii politicieni de pe malul drept al Prutului nu sunt împotriva unui astfel de scenariu, care să creeze precondiţii imediat pentru schimbarea violentă a sistemului constituţional şi lichidarea statalităţii Moldovei şi o nouă situaţie din regiune.
Este evident că Federaţia Rusă nu va abandona imediat acţiunile sale ostile împotriva Republicii Moldova. Prin urmare, trebuie să învăţăm să supravieţuim în războiul hibrid de mare intensitate, pe care Federaţia Rusă îl duce de mult timp. Republica Moldova trebuie să-şi dezvolte şi să-şi consolideze constant imunitate împotriva ameninţărilor hibride de securitate.
Transnistria şi Găgăuzia ca pârghii de destabilizare
Recent, acesta devine mai ales cazul ATO Găgăuziei, care, prin oligarhul fugar şi condamnat Ilan Shor, a devenit un generator de tensiune în societatea moldovenească. Şi este vorba despre aşa-numitul „fenomen Shor”.
Kremlinul a început să se concentreze mai puţin pe situaţia cu ruşii în Moldova şi pe încălcarea drepturilor acestora. Accentul crescut al Kremlinului pe relaţiile cu Găgăuzia şi interesul sporit pentru autoproclamata republică a Transnistriei indică faptul că Moscova speră să folosească ambele regiuni pentru a justifica operaţiuni hibride.
Apărare şi armata…
Agresiunea Federaţiei Ruse împotriva Ucrainei evidenţiază necesitatea urgentă de a creşte investiţiile în sectorul de apărare şi securitate naţională. De prea mult timp, acest sector a fost prost gestionat, neglijat şi subfinanţat.
Pentru a descuraja agresiunile externe şi pentru a-şi asigura securitatea naţională, Republica Moldova are nevoie de o armată modernă, suficient de echipată, bine pregătită şi capabilă să interacţioneze cu partenerii externi.
Pentru a apăra în mod adecvat ţara, armata trebuie să fie finanţată proporţional cu intensitatea ameninţărilor, cu care ne confruntăm. Trebuie să învăţăm lecţiile militare ale războiului din Ucraina, astfel încât, dacă este necesar, să putem îmbunătăţi pregătirea armatei de a acţiona pentru apărarea ţării. Forţele armate trebuie să crească frecvenţa exerciţiilor militare cu parteneri strategici.
Bugetul Ministerului Apărării al Moldovei a fost majorat în 2023 şi a crescut şi în 2024. Potrivit ministrului moldovean al apărării, Anatolie Nosatîi, creşterea cheltuielilor pentru apărare în 2023 a arătat că Moldova poate „investi în securitate” mai multe fonduri. Potrivit ministrului, bugetul Regiunii Moscova pentru 2023 s-a dublat şi a ajuns la 0,55% din PIB-ul ţării. Bugetul pentru acest an s-a ridicat la circa două miliarde de lei şi va creşte până la aproape 0,6% din PIB.
Se vorbeşte şi se dezbate mult despre construirea unei baze militare „de la zero” în Bachoi, o suburbie a Chişinăului. Opoziţia pro-Kremlin încearcă să manipuleze că, spun ei, acest orăşel este construit pentru unităţile NATO, ceea ce este o minciună. Oraşul este necesar pentru retragerea unităţilor militare din sectorul rezidenţial al capitalei. Retragerea unităţilor din oraş ar permite, în primul rând, creşterea mobilităţii. Şi în al doilea rând, nu vor exista interferenţe cu populaţia civilă, echipamentele militare nu vor crea obstacole în traficul în oraş.
Problema radarului
Achiziţionarea de către autorităţi a unui radar pentru monitorizarea spaţiului aerian al Republicii Moldova şi construirea unei baze militare în apropierea capitalei au devenit sursa unor speculaţii în spaţiul public că prin aceste acţiuni Republica Moldova se pregăteşte de război.
Speculaţiile au ieşit în stradă. Veţi găsi cunoscuţi şi străini, care susţin că „Nu trebuie să ne înarmăm, deoarece suntem o ţară neutră”, „Suntem un stat mic şi nu ar trebui să provocăm Rusia la acţiuni militare”, „Avem conflict în Transnistria şi pot apărea probleme serioase” etc.
Totuşi, acest lucru nu este adevărat, deoarece chiar şi ţările, care sunt foarte bine echipate din punct de vedere militar, refuză statutul neutru.
Sunt sigur că construirea unei baze militare şi achiziţionarea unui radar pentru monitorizarea spaţiului aerian al ţării nu este pregătire pentru război, ci acţiuni fireşti din partea oricărui stat. Suedia, cu o armată puternică şi modernă şi un complex militar-industrial puternic, care a rămas neutru în Primul şi Al Doilea Război Mondial – şi era foarte bine echipată din punct de vedere militar, a devenit membră a Alianţei. Totuşi, ca şi Finlanda.
Radarul electronic de supraveghere aeriană este o necesitate absolută pentru orice ţară. Am satisfăcut serviciul în brigada de rachete antiaeriene. Echipamentul de acolo datează din vremea Uniunii Sovietice şi este depăşit. Îmi amintesc încă vechile radare şi electronice radio, care erau depăşite din punct de vedere moral şi tehnic. Radarul, care provine din Franţa, are capacităţi mult mai bune, iar specialiştii vor fi instruiţi să lucreze cu el.
Pentru un stat neutru a avea un radar este normal şi absolut inofensiv, este o oportunitate de monitorizare continuă a spaţiului aerian. Vezi ce se întâmplă? În urmă cu ceva timp, trei rachete lansate de ruşi din Marea Neagră asupra ţintelor din vestul Ucrainei au zburat deasupra teritoriului Moldovei, „Shahed”-uri iraniene cad în sudul Moldovei.
În general, vorbim despre controlul spaţiului aerian. Nu veţi putea doborî tancuri şi avioane cu acest radar, dar cel puţin ştim că spaţiul aerian (luaţi în considerare – graniţa de stat) este încălcat. Monitorizarea şi informarea le permit politicienilor şi diplomaţilor să lucreze şi să fie mai atenţi. Deşi, vezi că Kremlinul este indiferent la toate avertismentele.
De asemenea, este extrem de important ca Republica Moldova să aibă echipamente pentru a angaja ţinte aeriene. Avem capacităţi absolut limitate de a distruge ţinte aeriene: Shahed-uri, orice avion sau elicopter rusesc „rătăcit” lansat din Crimeea, de pe nave ruseşti şi rachete de la submarine în Marea Neagră. Republica Moldova trebuie să aibă o armată dotată cu tehnică militară modernă. Există multe exemple de ţări cu statut neutru şi cu un nivel foarte ridicat de echipament militar. Finlanda a avut o tradiţie de neutralitate de secole. Suedia nu a fost în război de vreo două sute de ani. Dar au depăşit parametrii neutralităţii.
Ideologie şi societate. Două aspecte
Primul. În probleme de apărare şi securitate, societatea trebuie să fie rezilientă faţă de dezinformare şi manipulare. Recent, pe unul dintre site-urile pro-Putin, am găsit bocitori că armata moldovenească, vedeţi Dvs, „a primit o duzină de blindate străine, mitraliere şi alte arme!”, iar aceasta „încă nu le ajunge, cheltuielile militare sunt în creştere”, iar anul acesta bugetul militar al apărării va ajunge la aproape două miliarde de lei. Totuşi, pentru a transfera integral Armata Naţională la standardele NATO, Ministerul Apărării va necesita suma de miliarde de lei anual.
Ei spun că „banii pentru toate aceste dotări sunt luate la dobânzi indecent de ridicate. Autorităţile preferă să tacă în acest sens”. Cum să nu ne amintim de fraza că o ţară, care nu vrea să aibă grijă de armata sa, va hrăni pe o alta, de ocupaţie.
Până de curând, Republica Moldova a cheltuit zero lei pentru achiziţionarea de echipamente militare, cu atenţie concentrată pe întreţinerea echipamentelor, din care 90% datează din vremea sovietică. Cei mai mulţi bani alocaţi armatei sunt destinaţi nevoilor speciale ale forţelor armate şi salarizării. Nu avem avioane de luptă, elicoptere, tancuri. Din anul 2022 armata îşi consolidează infrastructura şi a achiziţionat drone folosind economiile.
Al doilea. Pentru liderii ruşi educaţia patriotică „corectă” a populaţiei a fost întotdeauna importantă. Naraţiuni şovine au fost inventate pentru cristalizarea societăţii ruseşti. Chipurile, scopul este de a preveni „renaşterea fascismului şi a nazismului” şi a nu „aduce atingere memoriei bunicilor noştri care au luptat”. Guvernul rus îşi monitorizează vigilent cetăţenii, ca şi pe sateliţii săi şi alte ţări, inclusiv Republica Moldova. Ce tam-tam s-a produs la noi de 9 mai. Să ne amintim că la întâlnirile de dinainte de Anul Nou ale lui Putin cu liderii ţărilor CSI, acesta vine cu prelegerea sa tradiţională despre Marea victorie şi istoria Marelui război pentru apărarea patriei. Care „patrie”, pentru noi basarabenii?
Orice negare a ideologiei sovietice, încercare de a înţelege istoria sau îndepărtare de trecutul sovietic te transformă automat în „fascist” şi „nazist”. Dacă astfel de idei sunt împărtăşite de conducerea oricărei ţări (de exemplu, ţările baltice, Moldova şi Ucraina), atunci toţi cetăţenii săi se transformă instantaneu în „fascişti”, „nazişti” şi „junta”, care „trebuie să fie bătuţi, aşa cum o făceau bunicii noştri”…
CÂTEVA CONCLUZII
Putem considera că noua Strategie de Securitate Naţională reprezintă o resetare serioasă în viziunea problemelor de securitate naţională? Poate da…
-
Războiul de la Kremlin în Ucraina are consecinţe grave pentru securitatea naţională a Republicii Moldova, inclusiv în sfera economică, financiară, energetică şi de ordine publică. Toate acestea şi alte aspecte sunt notate în document, care ar trebui să devină un document-cadru pentru autorităţile centrale şi locale şi să ofere management strategic şi îndrumări pentru consolidarea securităţii şi sustenabilităţii Republicii Moldova în diverse domenii.
-
Adoptarea noii Strategii de Securitate Naţională sugerează că, poate, pentru prima dată de la obţinerea independenţei, statul s-a gândit cu adevărat la modernizarea armatei şi a numit Rusia drept principalul risc pentru securitatea şi existenţa sa.
-
Creşterile semnificative ale cheltuielilor pentru apărare şi securitate indică faptul că Kremlinul nu se pregăteşte doar pentru scenariul unui război lung în Ucraina. Să nu ne amăgim, Putin, în aspiraţiile sale maniacale, va merge până la capăt, până când Cartagina (înţelegi, Ucraina) va fi distrusă. Apoi se va merge mai departe, intenţionând să continue să controleze nu numai Europa de Est. Republica Moldova şi România nu sunt sortite să fie observatori simpli.
-
Nu vă faceţi iluzii cu privire la ceea ce Putin a spus anul trecut în Kârgâzstan în drum spre colegul său chinez: „Dacă moldovenii vor să fie români şi să vorbească româneşte sau în CSI este treaba lor…”. Toate cuvintele lui sunt doar minciuni şi manipulare, pe care nu le acceptăm. Am auzit deja de la el că, de exemplu, cu referire la Crimeea, că „nu suntem acolo” sau „în estul Ucrainei luptă doar tractoriştii şi minerii de acolo”… Românii, că sunt de pe malul drept al Prutului, ori moldovenii din stânga sunt simple piese într-un joc, iar „Cel din buncăr” ne tratează ca nişte zerouri… Indiferent pe ce mal suntem…
-
Trebuie să învăţăm lecţiile din războiul din Ucraina pentru a creşte disponibilitatea armatei de a ne apăra, dacă va fi necesar. Forţele armate trebuie să crească frecvenţa exerciţiilor militare cu parteneri strategici.
-
Figura principală în mecanismul armatei este ofiţerul. Să ne amintim doar că ministrul israelian al Apărării Moshe Dayan, care şi-a pierdut un ochi în Al Doilea Război Mondial, a spus că „un ofiţer nu trimite soldaţii la luptă, el îi conduce în luptă… Un ofiţer nu comandă soldaţi. „Înainte”, dar îi conduce în luptă „După mine – înainte!”
Implementarea cerinţelor Strategiei necesită cunoştinţe, abilităţi, multă muncă, eforturi de sus în jos de la „vlădică la opincă”, o cultură a securităţii, coordonarea acţiunilor tuturor entităţilor guvernamentale şi societăţii în ansamblu.
Preşedintele Asociaţiei de Drept Umanitar (Dreptul Conflictelor Armate)
1 Sursa – „Dodon a retras NATO din cercul interior al Moldovei” versiunea internet
2 Sursa: Discursul Preşedintelui Republicii Moldova Maia Sandu la Forumul Reforma Justiţiei şi Anticorupţie, 15 septembrie 2022:
3 Sursa: „Va fi un război între NATO şi Rusia dacă aceasta din urmă nu este oprită în Ucraina.” Senatorul republican Lindsey Graham – despre asistenţă pentru Ucraina, mobilizare, graniţa cu Mexic şi Podul Crimeei;
4 Sursă: „Totul pentru front”: care va fi bugetul Rusiei pentru al treilea an de la începutul „operaţiunii speciale”;
5 Sursa: „Pistoalele sunt cele mai importante. Ce spune proiectul de buget 2024 despre priorităţile Kremlinului,” 09/29/2023;
https://carnegieendowment.org/politika/90666#:~:text=Expenditures