Cosmin Gabriel PĂCURARU, PhD
Abstract. Dezechilibrul între cerere şi ofertă creează presiune pe infrastructurile de aprovizionare. Sancţiunile aplicate Federaţiei Ruse ca urmare a agresiunii asupra Ucrainei au generat dezechilibre în raportul dintre cerere şi ofertă. Acestea s-au egalizat în câteva luni, după o rearanjare a traseelor de aprovizionare. China a devenit hegemonul zonei, abordând tehnici de război hibrid.
ENERGIA SECURITARĂ ŞI TRANSPORTURILE SUNT CELE MAI IMPORTANTE
Presiunea este centripetă dacă analizăm importul şi centrifugă în analiza exportului. Daca ar fi să „adaptăm” Legea Boyle-Mariotte pentru situaţia geopolitică, aceasta ar suna: „în tendinţa de egalizare a presiunilor, volumul de gaz (natural) variază invers proporţional cu modificarea presiunii (geopolitice)”.
Problema trebuie analizată pentru mai mulţi combustibili. Gazele naturale şi cărbunele se folosesc în industrie şi în obţinerea de energie electrică, petrolul are utilizare preponderentă în industrie şi în transporturi, iar pentru producerea de energie electrică importanţi sunt şi combustibilii nucleari.
Să plecăm de la consumul de energie primară:
Fig. 1. Consumul de energie primară
Sursa: ourworldindata.org1
Se observă o creştere substanţială a consumului de energie în Asia, unde trendul este dat de China şi mai puţin India. Pentru 2022 China a consumat 25% din consumul mondial primar de energie2. De asemenea constatăm un trend uşor descrescător în Europa şi America de Nord, inclusiv în Statele Unite.
Fig. 2. Harta consumului de energie primară
Sursa: ourworldindata.org3
Fig. 3. Mixul energetic primar mondial
Sursa: forbes.com4
Fig. 4. Topul ţărilor consumatoare de energie
Sursa: worldometers.info5
Cea mai importantă resursă este petrolul (31%), după care se clasează cărbunele (26%), gazele naturale (24,4%) şi la distanţă nuclearul (4,3%).
Concluzionăm că producerea de energie securitată, obţinută din cărbune, gaze şi nuclear este mult mai importantă decât producţia de energie regenerabilă intermitentă care totalizează doar 13,5%.
Analizăm consumul de cărbune şi observăm că avem creşteri substanţiale în China şi India, în Europa înregistrându-se scăderi ale consumului de cărbune. Şi pe continentul nord american se înregistrează scăderi, dar consumul rămâne totuşi ridicat.
CĂRBUNELE RĂMÂNE CEA MAI IMPORTANTĂ RESURSĂ
Fig. 5. Consumul de cărbune
Sursa: ourworldindata.org6
Fig. 6. Harta consumului de cărbune
Sursa: ourworldindata.org7
Fig. 7. Harta rezervelor de cărbune
Sursa: ourworldindata.org8
UE şi Statele Unite şi Canada renunţă treptat la cărbune. De asemenea şi Australia are această tendinţă. Cunoscând că India şi China au o cerere din ce în ce mai mare de energie şi că aceste două ţări nu respectă tratatele privitoare la mediu, fiind cei mai mari poluatori mondiali, este puţin probabil ca tendinţa de acoperire a cererii de energie să ţină seama de orice normă de poluare, prin urmare vor importa cărbune din toate ţările care sunt dispuse să exporte. De asemenea China, cel mai mare consumator mondial de energie, a renunţat la importurile de cărbune australian9 în urma cererii Australiei de a investiga declanşarea pandemiei Covid 19.
Fig. 8. Harta noilor trasee (echilibrării presiunii cerere – ofertă) pentru cărbune
Sursa: Cosmin Păcuraru
Exporturile de cărbune ale Federaţiei Ruse sunt îndreptate către China şi Australia s-a concentrat către India.
EUROPA A SCHIMBAT RUTELE DE TRANSPORT ALE GAZELOR NATURALE
Gazele naturale, precum cărbunele, folosindu-se în industrie şi în generarea de energie electrica şi termică, au alte trasee.
Fig. 9. Consumul de gaze naturale
Sursa: ourworldindata.org10
Până în 2021 Europa se aproviziona cu gaze naturale preponderent din Federaţia Rusă. Cu toate că nu este cel mai mare consumator de gaze, Uniunea Europeană a renunţat la aprovizionarea prin conductele importante care o încorsetau şi care s-a dovedit a fi folosite ca armă energetică: Nord Stream pe partea de nord şi Turk Stream şi Blue Stream pe partea de sud, Europa asimilând în câteva luni tehnologia gazelor naturale lichefiate (LNG).
Fig. 10. Harta consumului de gaze naturale
Sursa: ourworldindata.org11
Este evident că ţările care deţin rezerve de gaze îşi bazează mixul energetic primar intern pe acestea şi excedentul îl exportă.
Fig. 11. Harta rezervelor de gaze naturale
Sursa: ourworldindata.org12
Fig. 12. Harta noilor trasee (echilibrării de presiune cerere – ofertă) pentru gaze
Sursa: Cosmin Păcuraru
Astfel Federaţia Rusă începând cu anii ’80 a început să construiască conducte de gaz care să aprovizioneze Europa, în 2021 acestea aveau o capacitate de transport de 355 miliarde metri cubi pe an (mil.mc / an). În 2021, UE a înregistrat un import de gaze din Federaţia Rusă de 155 mil.mc / an.
Fig. 13. Traseele marilor magistrale de gaz din Federaţia Rusă
Sursa: Cosmin Păcuraru
Totodată UE importa prin conducte gaze din alte surse, altele decât Federaţia Rusă, capacităţile de transport ajungând în nord la 58 mil.mc / an din Norvegia şi în sud la 51,5 mil.mc / an din nordul Africii, cu intrare prin Italia şi Spania.
Fig. 14. Traseele de aprovizionare cu gaze ale Europei
Sursa: brugel.org13
De asemenea, în 2021 în UE existau facilităţi de import de gaze naturale liche-fiate (LNG), acestea însumând o capacitate de peste 100 mil.mc / an.
Uniunea Europeana a acţionat pe următoarele direcţii începând cu februarie 2022 pentru a se extrage de sub „cleştele energetic rusesc”:
• Reducerea voluntară a consumului,
• Eficientizarea energetică în industrie şi în consumul casnic,
• Mărirea importurilor prin traseele existente cu gaze non-ruseşti,
• Crearea de noi trasee de aprovizionare prin conducte, concretizată prin inter-conectarea TANAP cu BRUA şi terminarea interconectorului Grecia – Bulgaria.
Astfel, datorită unui sezon rece 2022-2023 mai cald, ţările comunitare au reuşit o reducerea a consumului de gaze cu 19%14.
Norvegia a devenit cel mai mare exportator în UE15, având în 2022 120 mil.mc export prin conducte şi prin NLG cu un procent aproximativ 50% din fiecare.
Fig. 15. Terminalele LNG în 2021 şi proiectele finalizate până în 2023
Sursa: biznesalert.pl16
După începerea războiului, UE a făcut un efort în a termina investiţii începute sau a începe noi investiţii în facilităţi de andocare a tancurilor LNG şi de delichefiere a NLG, în 2023 ajungându-se la o capacitate de 196 mil.mc / an.
În 2022 importul de LNG a crescut cu peste 200%.
Fig. 16. Importul de LNG în UE
Sursa: brugel.org17
Importul de gaze ruseşti în UE a scăzut de şase ori faţă de 2020.
Fig. 17. Importul de gaz rusesc
Sursa: brugel.org18
În acest moment, din cele patru rute majore mai funcţionează doar două. Nord Stream şi conducta ce vine dinspre Yamal sunt închise. Import se mai face prin traseele ucrainene şi Turk Stream la debite de cinci ori mai mici.
În 2023 Uniunea importa cantităţi aproximativ egale de gaze comparativ cu anii precedenţi, cu toate că sezonul rece 2022-2023 a fost foarte blând şi au fost adoptate măsuri de eficientizare a tuturor consumurilor de energie.
Fig. 18. Importurile de gaze în UE
Sursa: brugel.org19
Motivaţia importurilor destul de mari ale Uniunii este că acesta este momentul prielnic (preţuri de patru ori mai mici, de la un maxim de 180 euro / MW)20 pentru umplerea depozitelor de gaze pentru viitorul sezon rece.
PETROLUL – MOTORUL ECONOMIEI ASIATICE
Şi în privinţa consumului de petrol, Asia înregistrează cel mai mare consum pentru 2022 şi cea mai mare creştere din ultimii ani.
Fig. 19. Consumul de petrol
Sursa: ourworldindata.org21
Este clar că această creştere din Asia a consumului se datorează în special Chinei şi Indiei.
Fig. 20. Harta consumului de petrol
Sursa: ourworldindata.org22
Fig. 21. Harta rezervelor de petrol
Sursa: ourworldindata.org23
Uniunea Europeană şi-a redus importurile de petrol rusesc, dar încă a rămas principalul client în 2022.
Fig. 22. Căile de transport de petrol din Rusia către UE
Sursa: brugel.org24
Spre sfârşitul anului, Kremlinul schimbând rutele către China şi India, s-a inversat trendul exportului.
Fig. 23. Exporturile de petrol ale Federaţiei Ruse 2022
Sursa: brugel.org25
Fig. 24. Topul ţărilor cu rezerve de petrol
Sursa: worldmeters.org26
Fig. 25. Harta noilor trasee (echilibrării presiunii cerere – ofertă) pentru petrol
Sursa: Cosmin Păcuraru
Creşterea consumului de petrol înseamnă creştere industrială, în special datorită petrochimiei şi o creştere a transporturilor grele.
Energia nucleară – posibile dependenţe
Energia electrică obţinută din energie nucleară este cea mai puţin poluantă energie şi este cea mai rentabilă, având un factor de capacitate de peste 90%.
Fiind energie securitară, tehnologiile folosite nu permit intermitenţa la cerere, ciclurile de pornire şi de oprire a instalaţiilor necesitând perioade mari de peste o săptămână. Sunt puţine ţări care deţin tehnologia, dar acest lucru nu înseamnă că deţin şi resursele şi tehnologiile de obţinere a combustibilului nuclear.
Fig. 26. Consumul de energie provenită din nuclear
Sursa: ourworldindata.org27
Fig. 27. Harta consumului de energie provenită din nuclear
Sursa: ourworldindata.org28
Fig. 28. Harta rezervelor de uraniu
Sursa: wsgs.wyo.gov29
De la resursele de uraniu până la obţinerea de energie electrică este cale lungă. Resursele sunt distribuite neuniform şi sunt exploatate de cei care deţin teh-nologia de rafinare / prelucrare / îmbogăţire a uraniului în vederea obţinerii com-bustibilului nuclear. De asemenea mai intervin şi statele / companiile care deţin tehnologia de transformare a combustibilului nuclear în energie electrică, care deţin tehnologia de construcţie a centralelor atomo-electrice şi de recuperare, depozitare şi distrugere sau refolosire a deşeurilor nucleare. Cu alte cuvinte o întreagă industrie scumpă organizată pe orizontală şi verticală.
Fig. 29. Resursele de uraniu
Sursa: world-nuclear.org30
Rusia şi China sunt jucători importanţi în lanţurile de aprovizionare cu combustibili nucleari, deţinând peste 57% din piaţă.
Fig. 30. Capacitatea mondială de îmbogăţire a uranului
Sursa: rferl.org31
Astăzi există 11 ţări care au importat tehnologia rusească, între care se află Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria şi Finlanda. Sunt ţări care au în construcţie centrale nucleare precum Egipt, Turcia şi Argentina.
Din cele 439 de reactoare aflate în funcţiune, 38 se află în Federaţia Rusă, 42 în afara Rusiei, exportate cu tehnologie rusească, la care adăugăm 15 în construcţie32.
Fig. 31. Ţările ce se află în contract cu Rosatom
Sursa: rferl.org33
Trebuie tras semnalul de alarmă, deoarece în acest moment Rusia şi China deţin controlul asupra a 57% din lanţurile de distribuţie a combustibilului nuclear.
Mai trebuie să menţionăm că în acest moment Ucraina se pregăteşte de a suplini Rosatom-ul în conversia şi îmbogăţirea uraniului34.
Riscurile deţinerii acestor tehnologii sunt că se poate trece oricând de la industria de pace la industria de război, putându-se construi fără mari dificultăţi arme nucleare.
Fig. 32. Ţările care deţin focoase nucleare – anul 2022
Sursa: ourworldindata.org35
Fig. 33. Harta ţărilor deţinătoare de focoase nucleare – anul 2022
Sursa: ourworldindata.org36
Rezultă că uraniul este o resursă minerală cu o componentă geopolitică, iar tehnologia de obţinere a combustibililor nucleari şi a transformării acestora în energie electrică are de asemenea componenta geopolitică, prin care se creează dependenţe.
Aceste dependenţe sunt dictate de alegerea blocului economic din care face parte o ţară. Dacă, până acum câţiva ani, cele două mari blocuri economice, cel nord-atlantic şi cel sovietic erau bine delimitate, având ca lideri Statele Unite şi Uniunea Sovietică, astăzi, după mai bine de 30 de ani de la dezintegrarea blocului comunist, avem în formare o nouă alianţă de interese economice, alianţă în care China se evidenţiază ca un posibil lider economic peste ţările BRICS şi peste ţările membre ale Tratatului de la Shanghai. În industria nucleară, China nu s-a evidenţiat printr-o tehnologie proprie, dar a construit centrale folosind şi tehnologiile occidentale şi tehnologia rusească.
ENERGIA EOLIANĂ ŞI SOLARĂ – MARI RISCURI GEOPOLITICE
Energia regenerabilă (RES) nu se referă exclusiv la energia produsă din eolian şi solar, lucru neînţeles de decidenţii ţărilor dezvoltate, acestea punând accent numai pe aceste două tipuri de RES. Trebuie specificat din început că energia solară şi eoliană este intermitentă şi impredictibilă, depinzând de condiţiile meteo de vânt şi nori. De asemenea aceste tehnologii au randamente destul de mici dacă generatorul eolian nu este aşezat într-o regiune cu potenţial de vânt sau panoul solar nu este aşezat într-o regiune însorită.
Este cunoscut faptul că aproape 100% din tehnologia panourilor fotovoltaice şi peste 50% din tehnologia obţinerii energiei din eolian folosesc pământuri rare.
China deţine monopol asupra a peste 90% din rafinarea pământurilor şi metalelor rare şi a peste 80% din zăcăminte, acestea aflându-se pe teritoriul său sau în alte regiuni ale globului, în special în Africa, zăcăminte ce au fost concesionate. Astfel şi-a dezvoltat capacităţi de extracţie şi rafinare a acestor elemente la nişte preţuri mici, ţărilor deţinătoare de resurse fiindu-le mai ieftin să transporte minereul extras în China, unde acesta este prelucrat şi din care se extrag şi se prelucrează metalele şi pământurile rare. Trebuie specificat: China a concesionat majoritatea minelor de pe continentul african, asigurându-şi monopolul.
De asemenea China a început să fabrice de la componente până la capacităţi de producţie mari, livrate la cheie, asigurând peste 90% din cererea de pe piaţa mondială de panouri fotovoltaice şi turbine eoliene.
Fig. 34. Creşterea producţiei mondiale de energie electrică regenerabilă
Sursa: ourworldindata.org37
Astfel a crescut producţia de energie regenerabilă produsă din solar şi eolian.
Fig. 35. Ţările cu producţie mare de energie electrică regenerabilă
Sursa: ourworldindata.org38
Specificăm că această energie este considerată nepoluantă, dar fără a se face bilanţuri energetice şi de mediu asupra produselor finite. De asemenea singura posibilitate de a se produce energie termică este doar transformarea energiei electrice în termică.
Specificăm că, pentru România, în ultimii 5 ani, „randamentele” (factorii de capacitate) sunt pentru solar 11% şi pentru eolian 27%.
De asemenea folosirea acestor instalaţii de producere de energie electrică pune în pericol sistemele energetice în care sunt integrate dacă acestea nu sunt adaptate la intermitenţa generării. Astfel sistemele de management ale sistemelor electro-energetice nu sunt încă competitive, acest fapt făcând capacităţile de producţie de energie securitară să fie uzate la maxim prin porniri şi opriri extrem de dese necesare intrării în funcţiune a acestora atunci când capacităţile intermitente nu sunt disponibile. Menţionăm că nu s-au făcut calcule economice pentru perioadele de viaţă şi de funcţionare ale capacităţilor securitare, acestea fiind mult mai mici decât cele proiectate din cauza uzurii accelerate a acestora. Singurul calcul economic făcut este cel al factorului de capacitate: o instalaţie proiectată cu factor de capacitate de peste 90% ajungând să aibă un factor de capacitate de sub 50%.
Capacităţile de producţie de energie intermitentă nu îşi au sensul dacă în sistemul electro-energetic în care au fost integrate nu există capacităţi de stocare care să preia supraproducţia de energie electrică, să o stocheze şi pentru cazurile de subproducţie să o elibereze. Singura tehnologie testată şi folosită pentru stocarea de mari capacităţi electrice este hidrocentrala cu pompaj (CHEAP), adică hidrocentralele ce au două lacuri de acumulare la altitudini diferite, când este supraproducţie se pompează apa în lacul superior, iar când este subproducţie se turbinează apa pentru producţia de energie electrică.
BALANŢA GEOPOLITICĂ SE SCHIMBĂ SPRE UN NOU POL ENERGETIC MONDIAL CHINA – FEDERAŢIA RUSĂ ET COMP.
Odată cu închiderea coridoarelor de transport de gaze prin conducte dinspre Federaţia Rusă spre Uniunea Europeană, rămânând funcţionale doar două şi acestea la o cincime din capacitatea proiectată, Turk Stream şi conductele ce trec prin Ucraina, Kremlinul s-a orientat către exporturile către ţările asiatice, în special China şi India. Aceste exporturi de gaze se fac prin singura conductă care leagă Federaţia Rusă de China, Power of Siberia Pipeline, şi prin rute maritime de LNG.
Power of Siberia a fost dată în exploatare în 2019 şi în 2022 a livrat Chinei 15 mil.mc de gaz natural. De asemenea în 2022 China a mai importat din Rusia încă 100 mil.mc de gaze cu tancuri LNG. În acest moment se află în stadiu de construcţie o linie paralelă care va creşte capacitatea de transport la 38 mil.mc a Power of Siberia 1. Fina-lizarea se doreşte a fi în 2025. În stadiu de studii de fezabilitate se află Power of Siberia 2 (traseul altaic, prin Mongolia), care se doreşte a avea o capacitate de 50 mil.mc / an.
China se mai aprovizionează cu gaze prin conducta Central Asia – China Gas Pipeline. Aceasta este formată din trei ramuri şi are o capacitate de transport de 55 mil.mc / an, urmând a fi mărită la 85 mil.mc / an39.
Fig. 36. Reţeaua de conducte Power of Siberia
Sursa: cnbc.com40
În aprovizionarea cu gaze, China are o capacitate mai mare de aprovizionare din Turkmenistan – Uzbekistan – Kazahstan decât din Federaţia Rusă, dar capacitatea totală de consum nu este acoperită.
Fig. 37. Central Asia – China Gas Pipeline
Sursa: scmp.com41
Sancţiunile economice asupra Federaţiei Ruse au mai vizat cărbunele, petrolul şi combustibilul nuclear. Acest fapt a făcut ca surplusul de rezerve energetice rezultat să fie îndreptat tot spre China şi India. În 2022 China şi-a dublat importurile de cărbune, gaze şi petrol din Rusia42, acestea trecând de 88 miliarde de dolari. Rusia reprezintă al doilea furnizor de petrol (35%), după Arabia Saudită43.
Fig. 38. Componenţa Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai
Sursa: insightonimdia.com44
Fig. 39. Ţările componente BRICS
Sursa: pmlive.com45
Astfel în jurul alianţelor Organizaţiei de Cooperare de la Shanghai şi BRICS se în-cheagă un nou pol de putere energetică, care coincide în mare măsură cu ţările care nu s-au opus condamnării agresiunii asupra Ucrainei. În acest nou pol de putere energetică se află de fapt o mare parte din ţările ce se declară împotriva NATO şi Statele Unite.
În acest nou pol energetic se evidenţiază cei doi mari consumatori de energie: China şi India, ceilalţi fiind producători de materii prime energetice.
RĂZBOIUL HIBRID AL REPUBLICII POPULARE CHINEZE
Republica Populară Chineză vrea să fie noul hegemon. Avem trei piloni în noua geopolitică chineză: cum se vede China pe planiglob, cum se vede în istorie şi cum îşi proiectează puterea economică.
Fig. 40. Planiglobul centrat pe Oceanul Pacific
Sursa: studycli.org46
În această reprezentare a planiglobului, China este aşezată în centru. Istoric, China este cea mai veche civilizaţie. Astăzi, puterea economică este comparabilă cu cea a Statelor Unite şi a Uniunii Europene, China vizând să devină cea mai mare putere economică, după ce şi-a instruit elitele în Occident.
Ieşind din „experimentul” economiei planificate comuniste, care a fragilizat China, în ultimii 30 de ani, aceasta a devenit din ce în ce mai puternică, trecând de la „manufactura lumii” la lider economic regional şi în ultimii ani la challenger al puterii economice mondiale. Pandemia din 2020 şi războiul din Ucraina au întărit-o, prin retrasarea liniilor comerciale maritime şi după februarie 2022 prin retrasarea liniilor de aprovizionare cu energie.
Fig. 41. Diverse cifre comparative China – Rusia
Sursa: countryeconomy.com47
Să urmărim liniile de acţiune din ultimii ani ale noului bloc economic format, condus de Republica Populară Chineză:
• În economia mondială şi-a format reţele proprii de distribuţie, a impus blocaje sectoriale de aprovizionare, a impus preţuri ce au afectat sectoarele industriale ale multor ţări,
• În energie a ocupat pieţele, asimilând procente importante, ajungând în unele domenii la monopol, impunând preţuri (de aprovizionare) favorizante în schimbul unor avantaje geopolitice, forţând chiar practici ilegale şi creând dificultăţi majore în lanţurile de aprovizionare a „inamicilor economici”,
• În domeniul financiar, China şi-a impus moneda şi cursul monetar în schim-burile economice, putând afecta instituţii bancare şi chiar întregi economii naţionale,
• În domeniul diplomatic a blocat rezoluţii ONU şi ale Consiliului de Securitate. Unele ţări ale blocului au boicotat relaţii şi contacte internaţionale, ajungându-se la izolare.48
Fig. 42. Presiunea demografica a Chinei asupra Federaţiei Ruse
Sursa: countryeconomy.com49
Fig. 43. Presiunea economica a Chinei asupra Federaţiei Ruse – diferenţele de PIB
Sursa: countryeconomy.com50
Toate aceste linii ne duc în tipologia războiului hibrid.
Aducem câteva exemple numai din domeniul energiei:
• campania „pro-regenerabile” s-a asemănat izbitor de mult cu campania „anti arme nucleare – anti energie nucleară”, iniţiată şi susţinută de Uniunea Sovietică în anii ’80 în toate ţările occidentale. Această campanie „pro-regenerabile” a creat dependenţe majore în Uniunea Europeană în aprovizionarea cu subansambluri şi capacităţi întregi de producţie de energie electrică din fotovoltaic şi eolian, impunând preţuri şi/sau blocaje de aprovizionare.
• Dependenţa de monopolul chinez al metalelor şi pământurilor rare creează o dependenţă a Occidentului51 în industria semiconductorilor şi electronicelor52, în comunicaţii, în optică, în stocarea energiei şi electro-mobilitate şi în industria chimică53,54,55.
• China deţine monopolul din eoliene şi fotovoltaice şi ajungând ca pieţe mondiale să fie ocupate în proporţii semnificative în cărbune şi petrol. China deţine mo-nopolul exportului de gaze din Turkmenistan.
• Dacă Rusia a impus rubla în tranzacţiile cu produsele energetice, monedă neconvertibila, şi China a impus ca schimburile sale economice să se raporteze la yuan, impunându-şi moneda în schimburile economice cu ţările din Tratatul de Cooperare de la Shanghai.
Chinei îi trebuie aliaţi slabi, dar nu foarte slabi, aşa cum va ieşi Federaţia Rusă din războiul cu Ucraina dacă va fi obligată la plata compensaţiilor de război. Chinei îi este momentan îndeajuns dependenţa Rusiei în exportul de produse energetice, Chinei trebuindu-i tehnologia spaţială rusească şi unele tehnologii militare pe care nu le are dezvoltate.
China încă se află în avânt economic şi asta o demonstrează consumul de energie şi procentul mondial al poluării.
Fig. 44. Poluarea pe mapamond
50 de state cu cele mai mari emisii de carbon în 2020 (în tone)
Sursa: visualcapitalist.com
Bibliografie
1. Mihalcea, Cătălin-Viorel – Război hibrid – Psihotactica şi evenimente beligene în spaţiul operaţional discret, Editura Centrului Tehnic – Editorial al Armatei, Bucureşti, 2021
Universităţi
2. University of Tennessee Knoxville – utk.edu
Instituţii
3. Consiliul Europei – consilium.europa.eu
4. Foreign Policy Research Institute – fpri.org
5. Global Change Data Lab – ourworldindata.org
6. Chinese language and cultural studies – studycli.org
7. World Nuclear Association – world-nuclear.org
8. Wyoming State Geological Survey – wsgs.gov
Agenţii de presă
9. Agerpres – agerpres.ro
10. Reuters – reuters.com
Publicaţii on-line specializate
11. Brugel.org
12. Visualcapitalist.com
13. Countryeconomy.com
14. Eurasiantimes.com
15. Rare-earts.com
16. Pharmaceutical Market Europe – pmlive.com
17. biznesalert.pl
18. worldometers.info
Publicaţii on-line
19. Radio Free Europe – Radio Liberty – rferl.org
20. CNBC.com
21. InsideonIndia.com
22. South China Morning Post -scmp.com
23. G4media.ro
Companii
24. Inner Mongolia HEFA Rare Earth Science & Technology Development Co., Ltd – baotou-rareearth.com
25. Enerdata – Energy intelligence and consulting company – enerdata.net