prof. univ. dr. Nicolas DIMA

Abstract. Intermarium (Latin for In between Seas) is a well-researched and well-written book; a balanced combination of theoretical insights with good narratives; an objective study of an area full of subjectivities; and, a thorough summary of important historical events. The book also offers an exhaustive bibliography full of valuable quotations and a much needed alphabetical index. Although it took a team to accomplish this exhaustive study and two decades of research, as well as many field trips, personal interviews, translations and interpretations, all these do not diminish the great personal contribution of the author.

În ultima vreme a reapărut noţiunea de Intermarium, cuvânt latin însemnând ‘spaţiul dintre mări’ în acest caz spaţiul dintre Marea Baltică şi Marea Neagră. Ideea e reluată din cartea cu acelaşi nume şi cu subtitlul The Land between the Black and Baltic Seas de Jan Marek Chodakiewicz. La scurt timp după apariţia cărţii în 2012 mi s-a cerut o recenzie critică pe care am postat-o pe internet şi ulterior am publicat-o în volumul meu de articole The United States vs. Russia, 2009-2019, editura Academica Press, Washington-London, 2020.

În principiu, Intermarium se referă la spaţiul est eu-ropean de la Marea Baltică până la Marea Neagră, disputat în ultimele două secole de Rusia şi Germania şi locuit în prezent de Polonia, ţările baltice, Belarus, Ucraina şi tan-genţial de provinciile româneşti Basarabia şi Bucovina. Timp de câteva sute de ani o bună parte a acestui teritoriu a fost controlată de marele ducat lituano-polon şi de aici interesul Poloniei pentru spaţiul respectiv.

De-a lungul istoriei, regiunea respectivă a fost însă obiectul multor expansiuni străine. Partea sudică a regiunii, de exemplu, a fost controlată un timp de tătari şi de turci.

Primul Război Mondial a dus la formarea statelor naţionale moderne, dar Moscova nu a renunţat la regiune şi a reocupat Ucraina şi a încercat să reocupe chiar şi Polonia. În consecinţă, în perioada interbelică Varşovia a lansat ideea organizării teritoriului într-o zonă specială (Intermarium) care să separe Germania de Rusia şi să asigure stabilitatea Europei de Est. Al Doilea Război Mondial a dus la ocuparea întregii regiuni de către sovietici. Apoi, prăbuşirea Uniunii Sovietice în 1991 a creat o nouă ordine europeană. Moscova nu a renunţat totuşi la teritoriul pierdut şi a lansat ideea ‘străinătaţii apropiate’ vizând fostele republici sovietice care şi-au declarat independenţa şi pe care urmăreşte din nou să le controleze. Intenţia Kievului de a se alătura Uniunii Europene şi alianţei NATO a determinat Rusia să invadeze Ucraina. Este interesant că în 2012 când a apărut cartea Intermarium nimeni nu mai vorbea de acest subiect.

Acum mă întreb dacă autorul ştia cumva ceva confidenţial despre teritoriul dintre Marea Baltică şi Marea Neagră!? Se readuce oare în discuţie regiunea respectivă?

Autorul cărţii este profesor universitar de istorie şi e titular al catedrei de studii poloneze a institutului World Politics din Washington. Studiul echipei sale de cercetători reprezintă în mare măsură un punct de vedere polonez, dar angajează în mod evident şi interesele Americii în regiune. Ca român preocupat de soarta ţării noastre mă gândesc la Basarabia şi Bucovina. În ce măsură consolidarea unui spaţiu Intermarium ar afecta România? Cartea face doar referiri marginale la fostele provincii româneşti, dar faptul că acestea sunt menţionate în contextul reorganizării regiunii îmi dă de gândit.

Intermarium e un studiu obiectiv şi bine documentat. Autorul scoate în evidenţă atât slăbiciunile ţării sale de origine, cât şi greşelile ţărilor care au influenţat istoria recentă a Europei. El critică Washingtonul pentru abandonarea întregii regiuni şi pentru acceptarea post-belică a expansiunii sovietice. În plus, el scrie că în cei mai grei ani ai secolului 20 Polonia a fost ‘trădată’ de aliaţii ei occidentali. Despre comu-nism autorul scrie că până şi în prezent istoriografia occidentală acceptă propaganda stalinistă potrivit căreia URSS-ul ar fi ‘eliberat’ ţările Europei de est. În acest sens, studiul afirmă şi, citez: Decenii întregi America a promovat minciunile oficiale Sovietice…

Cu multă demnitate şi curaj autorul pune semnul egalităţii între atrocităţile comise în regiune atât de nazişti, cât şi de comunişti. El susţine de asemenea că deşi naţionalismul a fost esenţial în lupta împotriva comunismului, noile regimuri post-sovietice au exclus naţionaliştii de la… celebrarea victoriei. Să revenim însă la realitatea de azi. Nu ştim ce au discutat Washingtonul şi Moscova la întrunirea din insula Malta, dar e clar că s-a decis transformarea întregii regiuni dintre Marea Baltică şi Marea Neagră.

A promis Washingtonul că nu va extinde alianţa NATO? Că nu va schimba statutul Ucrainei? Probabil că nu vom afla curând răspunsul, dar cert este că Moscova s-a opus categoric cooptării Ucrainei într-un pact militar occidental. Între timp, alianţa a fost extinsă şi, iniţial, Polonia şi România au devenit noii piloni ai Americii în Europa de Est. Războiul actual din Ucraina a schimbat însă din nou echilibrul de forţe şi a antrenat noi interese internaţionale. Drept rezultat, au ieşit la lumină câteva curiozităţi…

Ucraina a ‘redescoperit’ importanţa naţionaliştilor şi i-a organizat în forţe para–militare ca să lupte împotriva Rusiei. Când ai nevoie de naţionalişti gata să se sacrifice pentru o mare cauză te foloseşti de naţionalişti. Când nu mai ai nevoie de ei, le întorci spatele! S-a întâmplat în trecut şi se întâmplă şi azi! Se pare că manipulatorii conflictelor nu cunosc proverbul românesc potrivit căruia ‘ulciorul nu merge de multe ori la apă.’ Rămâne de văzut cât timp se vor lăsa naţionaliştii folosiţi de alţii.

Pe de altă parte, în pofida presei occidentale ‘îndrăgostite’ subit de ‘democraţia’ regimului de la Kiev, oamenii au început să înţeleagă că… Crimeea fusese făcută cadou Ucrainei de către Hruşciov; că regiunile din estul ţării sunt locuite prepon-derent de ruşi; că partea de vest a Ucrainei făcuse parte din Polonia; că Basarabia şi Bucovina de nord fuseseră anexate abuziv de Stalin; şi că practic Ucraina e în mare măsură un construct sovietic. Şi poate cel mai bizar element nou: polonezii şi ucrainenii, cunoscuţi inamici de sute de ani, devin spontan prieteni şi deodată reapare noţiunea de spaţiu intermarium care să cuprindă ambele ţări. În consecinţă, în mintea unor analişti începe să prindă contur un fel de super-stat polono-ucrainean care să blocheze Rusia şi să apere interesele Vestului. Într-un asemenea scenariu, România îşi pierde importanţa.

Trădare, trădare, dar să o ştim şi noi!

Cine şi cum va trasa noile graniţe şi zonele de influenţă?

Ce se întâmplă cu Basarabia şi Bucovina de nord?

La începutul unui nou secol, studiul Intermarium susţinea că Statele Unite nu au o viziune geopolitică clară cu privire la fostul spaţiu sovietic din Europa de est. Studiul atrăgea atenţia că încurajând populaţia locală şi oferind oamenilor doar spe-ranţe de viitor nu mai e suficient în zilele noastre. Pentru a contracara atmosfera crescândă anti-americană din Europa occidentală, Washingtonul trebuie să acţioneze foarte judicios şi să-şi consolideze prezenţa în estul continentului. E vorba evident de spaţiul dintre mări, de Intermarium.

Nu se ştie ce turnură va lua războiul din Ucraina, dar deocamdată ruşii au suferit un şoc neaşteptat, iar globaliştii au primit o palmă usturătoare. Unii analişti se aşteaptă la o nouă escaladare în următoarele luni, dar judecând după aparenţe ostilităţile ar putea fi suspendate. Ruşii păstrează Crimeea şi sud-estul Ucrainei şi conflictul îngheaţă până la următoarea rundă de violenţe care ar putea duce la o nouă realiniere mondială. Ca român, eu mă gândesc la pământurile noastre de dincolo de Prut…