Mohammed AL-NASSERY^

Abstract. The root of the idea of using flying objects (balloons, Zeppelins, airplanes, drones etc) to hit enemy targets is an old idea that came from some wars in past times, then it developed over time. Also, military drones are used in special military missions, where a single attack can make a big impact at the international level. Currently, arming with UAVs and intelligent artificial weapons become a strategic part of ensuring the security and power of states globally. Development of research and project technologies used in the manufacture of artificial intelligent AI weapons, such as nanotechnologies, will develop the future of intelligent weapons. The next generation of drones will be lighter, smaller, more complex drones capable of performing multiple tasks, depending on the customer’s needs, in both civil and military environments. (Ex: drone-pigeon, or drone-fly “invisible“).

Keywords: military drones, GeoIntelligence, artificial intelligence

Criza este o situaţie manifestată la nivel naţional sau internaţional, ce este caracterizată de existenţa unei ameninţări la adresa valorilor, intereselor sau scopurilor principale ale părţilor implicate¹.

Conflictele recente au demonstrat că dronele şi armele cu tehnologii A.I. sunt uzitate din ce în ce mai mult în conflicte militare şi teatrele de război.

Pentru a aprecia pe deplin modul în care dronele moderne au apărut, trebuie să privim evenimentele din istorie în care aeronavele erau sub forma baloanelor fără pilot.

Dacă folosim termenul „dronă” pentru orice vehicul aerian fără pilot, s-ar putea argumenta ca exemple timpurii de utilizare a dronei şi atacul asupra Veneţiei de către armata austriacă în 1849. Austriecii au folosit baloane pentru a arunca bombe mici asupra oraşului. Un alt exemplu, cu mult mai devreme, de utilizare a vehiculelor aeriene fără pilot, ar putea include utilizarea rachetelor de către chinezi în timpul secolului al XIII-lea. Cu toate acestea, pare destul de dificil ca rachetele să fie utilizate în acelaşi mod ca şi dronele. Acest domeniu al aviaţiei a prevăzut folosirea aeronavelor cu pilot, de la începutul anilor 1900, majoritatea fiind folosite ca arme puternice de-a lungul războaielor care s-au petrecut. În mod clar, totuşi, vehiculele zburătoare într-o anumită formă au fost folosite în toate secolele. ²

Dronele se definesc ca fiind vehicule aeriene fără pilot uman la bord. UAV-urile sunt o componentă a unui UAS (Unmanned Aerial System), care includ un UAV, o staţie de control, poziţionată fie la sol, fie pe o aeronavă, în aer, şi un sistem de comunicaţii între cele două.

Însă, dronele pot zbura cu diferite grade de autonomie, fie sub control efectuat de la distanţă de către un operator uman, fie în mod autonom prin intermediul calculatoarelor aflate la bord.

Potrivit Grigore Eduard Jeler „UAV militare au schimbat pentru totdeauna conduita războiului, oferind supraveghere aeriană permanentă, capabilităţi crescute de comandă şi control şi capacitate de lovire de mare precizie, fără posibilitatea de pierdere a echipajului uman”³.

DRONELE IN RĂZBOI

Bazele sistemelor fără pilot au fost puse de mai bine de un secol în urmă. În anul 1898, inventatorul american Nicolas Tesla a testat cu succes o ambarcaţiune controlată prin radio şi în 1907 primul “ Quadcopter⁴” din lume a fost creat de fraţii Jacques şi Louis Bréguet.

Ca urmare, Statele Unite ale Americii şi Marea Britanie au continuat să dezvolte acest domeniu pe durata parcursului Primului Război Mondial. În perioada aceasta, armata britanică, folosind sistemul radio de control al A.M. Low1, a dezvoltat Ruston Proctor Aerial Target (AT), un avion controlat prin radio, fără echipaj, conceput atât pentru apărarea împotriva zeppelinelor⁵, unde ar fi controlat de la sol, cât şi ca o bombă zburătoare, controlat de pe o aeronavă cu pilot.

Zeppelinurile au prezentat o mare ameninţare, deoarece au fost folosite de armata germană pentru misiuni de cercetare şi bombardament, ucigând peste 500 de persoane în bombardamente în Marea Britanie.

În anul 1918, în SUA, aeronava fără pilot, sub numele de Kettering Bug, efectuează primul zbor. Acest UAV (mai precis – o bombă zburătoare) era un mic biplan, amenajat pentru a transporta o bombă egală cu propria greutate (300 de livre). În ultimele luni ale Primului Război Mondial, armata americană a ordonat să se fabrice cât mai multe aeronave din acest model, însă încheierea războiului a dus la anularea acestor comenzi. În acest timp, ideea de avioane fără pilot, comandate prin radio, a început să prindă contur tot mai mult. O echipă de ingineri porneşte lucrul la un proiect similar: avionul Hewitt-Sperry Automatic.

În Franţa, la anul 1917, căpitanul Max Boucher a reuşit să ridice în zbor un avion Voisin „fără pilot la bord” şi, în anul 1918, George Clémenceau, preşedinte al comisiei senatoriale pentru apărare, a lansat un concurs pentru un avion fără pilot, deoarece considera că un pilot este preţios, pentru că necesită o pregătire îndelungată, în timp ce avionul putea fi produs rapid, în serii foarte mari. La sfârşitul războiului, între anii 1917-1918, au fost realizate primele vehicule fără pilot. Modelele erau lansate cu ajutorul unei catapulte sau erau operate prin control radio. Potenţialul în lupte a devenit ridicat, deoarece acest vehicul radiocomandat, capabil să acţioneze ca o bombă zburătoare, putea fi ghidat spre inamic.

În perioada interbelică a continuat dezvoltarea aeronavelor fără pilot. În anul 1935, britanicii au produs un număr considerabil de aeronave radiocomandate, care puteau fi folosite ca ţinte pentru instruirea militarilor. Prima armă radiocomandată de la distanţă, care a fost utilizată în operaţiuni militare reale, a apărut în 1943. Fritz X, pseudonimul dat modelului FX-1400, a fost o armă creată pentru armata germană, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aceasta era o bombă de o tonă, folosită pentru a scufunda navele în timpul luptelor, astfel că nu a fost doar prima dronă mili-tară utilizată într-un conflict, ci şi strămoşul rachetelor moderne anti-nave şi al altor arme ghidate cu precizie.

În secolul al XX-lea, dronele au început să fie folosite în diverse misiuni militare. În anii ’60, au fost folosite pentru recunoaştere, la scară largă, în războiul din Vietnam. Astfel, în anul 1982, forţele aeriene israeliene au folosit dronele militare, alături de avioane cu echipaj uman la bord, pentru a distruge flota Siriei, prin reconstituirea poziţiei armatei siriene şi blocarea comunicaţiilor, şi ca ţinte false, fapt care ar fi prevenit pierderea de echipaje umane.

Acest lucru a demonstrat importanţa dronelor ca să fie utilizate în teatru de război, în multe funcţii şi scopuri, printre care utilizarea ca ţinte false în luptă, lansarea de rachete împotriva ţintelor fixe şi lansarea de pliante pentru operaţiuni psihologice.

În Statele Unite, după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, CIA a început să utilizeze drone militare echipate cu muniţii de război UCAV⁶ pe teritoriul Afgani-stanului, ca parte a războiului împotriva talibanilor.

Astăzi, specialiştii spun că UAV-urile au schimbat mersul războaielor şi este foarte clar că se redefinesc cele două concepte extrem de importante: GeoIntelligence şi puterea aeriană, deoarece un UAV poate înregistra peste 2.000 de ore de funcţionare pe an, în timp ce un avion de vânătoare cu echipaj uman la bord înregistrează maxim 400 de ore de funcţionare, iar diferenţa este în creştere.

Dronele folosite în diverse războaie, cum ar fi în Golf, Irak, Bosnia şi altele, au furnizat aproape în timp real informaţii vitale comandanţilor militari. Astfel, rezultatele rachetelor Hellfire, care au fost folosite de NATO, împotriva unor ţinte din Afganistan, au demonstrat că acest sistem s-a maturizat suficient pentru ca vehiculele aeriene fără pilot să poată fi convertite în vehicule aeriene de luptă fără pilot.

Dronele militare sunt folosite şi în misiuni speciale foarte sensibile, în care un singur atac este capabil să aibă un mare impact la nivel internaţional. În anul 2019, instalaţiile petroliere saudite, cea mai mare rafinărie din lume, precum şi un câmp petrolier au fost atacate de rebelii yemeniţi Houthi, cu drone militare iraniene. Acolo se realizează aproape 6% din producţia mondială de petrol. În urma atacului, Regatul Saudit a fost nevoit să-şi reducă la jumătate producţia de ţiţei, ceea ce înseamnă 5,7 milioane de barili pe zi, circa 50% din producţia totală a Aramco. În anul 2021, Houthi atacau cu o dronă iraniană unul dintre cele mai mari porturi de transport petrolier din lume, în estul Arabiei Saudite.

La 31 iulie 2022, Washingtonul a declarat că armata americană l-a ucis pe Ayman Al-Zawahiri, liderul reţelei teroriste Al-Qaida, într-un raid aerian efectuat pe teritoriul Afganistanului. Doi oficiali din cadrul serviciilor secrete americane au afirmat că a fost efectuat un atac cu o dronă care a avut ca efect uciderea acestuia, cu rachete Hellfire-R9X, cunoscute şi sub numele de „bomba ninja” – dezvoltate sub administraţia Obama – şi despre care se spune că nu au încărcătură explozivă. Echipate cu şase lame care se declanşează înainte de impact, îşi distrug ţinta fără niciun efect de explozie.

Pe parcursul războiului din Ucraina, Preşedintele Volodimir Zelenski a declarat că dronele iraniene „Kamikaze – Shahed 136” au fost utilizate masiv de Moscova pentru a lovi infrastructura energetică ucraineană.

Forţele aeriene ucrainene au afirmat că au distrus 223 de drone iraniene de la jumăta-tea lui septembrie 2022. Astfel, aliaţii săi occiden-tali au acuzat Rusia că a folosit drone de fabrica-ţie iraniană în atacurile pe scară largă în Ucraina şi UE au impus noi sec-ţiuni Iranului.

În timp ce Iranul refuza acuzaţiile occi-dentale, potrivit servi-ciilor de informaţii ame–ricane citate de New York Times, Iranul a trimis militari iranieni în Crimeea ocupată, pentru a-i ajuta pe militarii ruşi să opereze dronele.

Pe de altă parte, statele occi-dentale au furnizat nano-drona Black Hornet armatei ucrainene pentru a lupta cu trupele Rusiei. Acestă dronă este un sistem de recunoaştere indivi-dual, greutatea totală fiind de aproxi-mativ 1,3 kg. În afară de culegerea de informaţii, această dronă poate fi uti-lizată pentru inducerea stării de con-fuzie în sistemele defensive inamice, precum şi în blocarea semnalelor radar⁷. 

DRONE CIVILE – COMERCIALE

Dezvoltarea şi folosirea dronelor a continuat în domeniul militar, cât şi în domeniul civil. Descoperirea tehnologiei tranzistorilor a pus la dispoziţia clienţilor, la preţuri rezonabile, componente miniaturizate controlate prin radio.

A urmat un boom al popularităţii avioanelor radiocomandate în SUA, care a cheltuit zeci de milioane de dolari pe noi contracte pentru drone, începând cu anul 1984.

În anul 2006, Administraţia Aeronautică Federală a SUA a emis primele permise comerciale pentru drone civile şi, în 2010, compania franceză Parrot a lansat prima dronă care putea fi controlată în complet prin Wi-Fi, folosind un smartphone, „Parrot AR Drone”.

În 2016, lanţul de magazine de proximitate „7-Eleven” a transportat o livrare cu dronă, un sandwich şi o cafea în regiunea Reno (Nevada) din SUA.

  Nu era un vis imposibil de a deveni real când compania americană de comerţ online Amazon a anunţat că a efectuat prima livrare a unui colet prin intermediul unei drone şi, într-un mesaj pe Twitter, directorul general al companiei, Jeff Bezos, a precizat că livrarea a durat 13 minute şi a constat într-un modul de recepţie de televiziune în sistem streaming „Fire TV” şi o pungă de floricele de porumb. Amazon a precizat că această primă livrare experimentală a avut loc în regiunea Cambridge, din Marea Britanie. Serviciul, denumit „Amazon Prime Air”, ar urma să fie operaţional după acest prim test.

Însă Amazon nu este singura companie care lucrează la o astfel de tehnologie. Google a lucrat la proiectul denumit Wing, un sistem de livrare bazat pe drone, care este asemănător programului com-paniei Amazon.

De asemenea, Walmart, cea mai mare com-panie americană de distribuţie clasică, a anunţat că intenţionează să livreze anumite produse prin in-termediul dronelor.

Cu toate acestea, în 2016, unul dintre cei mai cunoscuţi producători de drone de pe piaţă a lansat modelul DJI Phantom 4, care încorpora tehnologii de ultimă ge-neraţie, cum ar fi algoritmi de supraveghere inteligentă şi machine learning. Aparatul de zbor putea să evite obstacolele, să urmărească inteligent şi să fotografieze persoane, animale sau obiecte.

TIPURILE ŞI TEHNOLOGIILE DRONELOR

Operarea unei drone în zbor se realizează fie autonom, cu ajutorul echipa-mentelor de navigaţie şi aparaturii instalate la bordul acesteia, fie prin intermediul unui operator aflat la sol, care transmite comenzile prin satelit sau prin radiofrecvenţă.

Progresele înregistrate în acest domeniu, mai ales, la tehnologiile utilizate în dezvoltarea dronelor, au demonstrat mare potenţial de a transforma UAV-ul într-o armă extrem de puternică, capabilă să realizeze ţinte în mod decisiv.

Potrivit articolului „Drone – o nouă eră a sistemelor de navigaţie aeriană fără pilot”, Mihai Alin Stamate spunea „tehnologiile stealth (permite avionului să nu fie detectat de sistemele radar), sistemele de propulsie, sarcinile utile (senzori optici, senzori radar, mijloace de bruiaj, etc.), resursele de navigaţie GIS⁸ şi sistemele de armament la bord, au fost coroborate cu progresele în domeniul calculatoarelor, al conexiunilor de date, sistemelor de control şi al mijloacelor optice”.

O nouă etapă, considerată extrem de importantă, ne arată viitorul noii generaţii de drone, datorită progreselor în micro-electronică şi în domeniul senzorilor optici şi de proximitate, împreună cu disponibilitatea de cartografiere detaliată GIS, care au condus la dezvoltarea de micro-vehicule aeriene fără pilot, ce pot funcţiona autonom la altitudini foarte mici într-un mediu urban dens, oferind informaţii preţioase. Funcţiile de teledetecţie ale dronelor includ senzori din spectrul electromagnetic, senzori de raze gamma, senzori biologici şi senzori chimici.

Senzorii electromagnetici includ spectrul vizual, infraroşu sau camere în infra-roşu-apropiat, precum şi sisteme radar. Alte detectoare de unde electromagnetice, cum ar fi senzorii de microunde şi spectru ultraviolet, pot fi de asemenea utilizate. Progresele în tehnologii ale senzorilor utilizate în fabricaţia UAV-urilor au dezvoltat funcţiile dronelor în timpul acţiunii, cum ar fi senzorii biologici, care pot detecta prezenţa în aer a diferitelor microorganisme şi a altor factori biologici. De asemenea, senzorii chimici utilizează spectroscopia cu laser pentru a analiza concentraţia fiecărui element din aer⁹.

UAV-urile sunt utilizate, de obicei, în diverse operaţiuni militare şi activităţi civile, de exemplu: misiuni de supraveghere executate de forţele militare, securizare a graniţelor, asistenţă la stingerea incendiilor, inspectare a instalaţiilor industriale şi de interes strategic, a clădirilor şi construcţiilor, a conductelor de petrol şi gaze, depistării fisurilor, crăpăturilor, ale instalaţiilor din petrochimie etc. Putem clasifica în cinci tipuri principale dronele aeriene¹⁰:

1. Tipuri în funcţie de dimensiuni

   • drone foarte mici (nano)

   • drone mici

   • drone medii

   • drone mari

2. Tipuri bazate pe platforma aeriană

   • multi motor

   • aripi fixe

   • un singur motor

3. Tipuri în funcţie de distanţă

   • distanţa foarte apropiată

   • distanţa apropiată

   • distanţa scurtă

   • distanţa medie

4. Tipuri în funcţie de abilităţi

   • quadcoptere

   • dronele GPS

   • dronele RTF

   • dronele pentru trucuri

   • dronele elicopter

   • dronele pentru livrare

   • drone pentru fotografii

   • drone pentru curse

   • drone pentru anduranţă

5. Tipuri în funcţie de preţ

   • drone ieftine

   • drone cu un cost mediu (150-500 $)

   • drone scumpe (600-2.000 $)

   • drone foarte scumpe (+3.000 $)

CURSA INTERNAŢIONALĂ A ÎNARMĂRII DRONELOR

În prezent, înarmarea cu UAV-uri şi arme artificiale inteligente a devenit o parte strategică pentru asigurarea securităţii şi puterii statelor la nivel global.

În anul 2017, preşedintele Rusiei Vladimir Putin spunea „Inteligenţa artificială este viitorul, nu numai pentru Rusia, ci pentru toată omenirea, cine va fi lider în această sferă va deveni conducătorul lumii”.

În acelaşi an, comandantul şef al forţelor aeriene ruse, gl. V. Bondarev, a declarat că Rusia lucrează la rachete ghidate de IA, care pot hotărî schimbarea ţintelor în timpul zborului.

Potrivit articolului parapsihologului Aliodor Manolea, „Pregătiri pentru cyber warfare, Cursa înarmării cu arme dotate cu inteligenţă artificială”, „Rusia a testat mai multe sisteme de luptă autonome şi semi-autonome. Unul dintre modele de luptă, „netul neuronal” Kalashnikov ce poate lua propriile hotărâri de direcţionare fără intervenţie umană. Un alt model, un tanc robot de tip stealth numit Nerekhta, această dronă este construită pentru a traversa nereperată câmpul de luptă şi a se apropia de ţintă, ca apoi să explodeze pentru a distruge fortificaţiile sau tancurile inamice. La teatrul de război din Siria, a fost testat tancul autonom Uran-9, este acţionat fie prin telecomandă sau acţionează independent pentru a identifica, detecta, urmări şi în mod automat ţintele inamice şi poate folosi trasee ocolitoare pentru a evita obstacolele de pe direcţia de acţiune”.

În China, conducerea statului consideră că a fi în fruntea tehnologiei IA este esenţial pentru viitorul concurenţei globale a puterii militare şi economice. În acelaşi timp, oficialii chinezi din domeniul militar au ca obiectiv incorporarea tehnologiei IA comerciale în armată pentru reducerea decalajului dintre puterile militare chineze şi puterile avansate global. Beijing, până în anul 2030, să aibă o industrie IA de 150 de miliarde de dolari.

În SUA, investiţiile în inteligenţa artificială au crescut de la 5,6 miliarde de dolari în 2011 la 7,4 miliarde de dolari în 2016. De altfel, Chuck Hagel, fost Secretar pentru Apărare, a afirmat încă din anul 2014 că următoarea generaţie de război va fi definită de inteligenţa artificială (IA). Conform Japan Times, în 2018 investiţiile private în IA sunt în jur de 70 de miliarde de dolari/an, SUA având multe programe militare de luptă IA.

În anul 2015, guvernul britanic s-a opus interzicerii armelor autonome letale, dar toate armele folosite de forţele armate britanice ar fi sub supraveghere şi control uman. Potrivit The Guardian şi Drone Wars UK, Ministerul britanic al Apărării susţine financiar zeci de programe de cercetare pentru crearea „roboţilor ucigaşi” (Killbots), utilizarea inteligenţei artificiale în sistemele de armament strategic, în tehnologia dronelor autonome şi îmbinarea lor într-o maşinărie de luptă performantă.

  În Israel, au dezvoltat „Harpy”: este o dronă anti-radar, ca o armă autonomă „Fire And Forget”, care lansată dintr-un vehicul aflat la sol în spatele frontului detectează, atacă şi distruge staţiile radar inamice. Dro-nele zboară pe timp de zi sau de noapte peste o zonă predefinită pentru a găsi şi distruge radarul care se potriveşte unor criterii pre-stabilite.

În Coreea de Sud, drone militare „ invizibile” este un proiect de a dezvolta un nou sistem, în care un avion cu pilot este susţinut de trei sau patru UAV-uri invizibile pentru a îndeplini împreună diverse misiuni, inclusiv luptă aeriană, atacuri aer-sol şi supraveghere¹¹.

În anii 1980, în timpul războiului între Iran şi Irak, Teheranul a început să dezvolte drone pentru supraveghere, cât şi pentru atacuri militare. Dronele iraniene se împart în trei categorii:

• Talash-1 – zburând la altitudine joasă, deoarece sunt făcute pentru a exercita piloţii de drone.

• Mohajer 2 şi Mohajer 3 – zbor la altitudine medie, sunt făcute pentru supra-veghere.

• Shahed 129 – zboară la altitudine înaltă, este o dronă militară, cu capacitate de zbor 24 ore¹².

CONCLUZII

Impactul este suficient de periculos când vorbim despre drone şi arme artificiale inteligente. Acest tip de arme nu este dificil de obţinut, de state sau organizaţii non-statale, grupuri teroriste, etc.

Statul nu trebuie să fie neapărat puternic şi foarte dezvoltat pentru a putea fabrica drone, însă impactul foarte mare al acestor arme nu este prezent doar la nivel militar într-un teatru de război, ci şi în balanţa puterii actorului, care caută anumite schimbări ca să câştige un conflict / război.

Astfel, consider: continuitatea dezvoltării proiectelor de drone militare şi utilizarea inteligenţei artificiale IA reprezintă o ameninţare la adresa securităţii şi stabilităţii statelor care se află în regiune de conflicte, cât şi la nivel internaţional.

Cu alte cuvinte, această situaţie reprezintă o criză în ascensiune. Cu toate acestea, este necesar pentru ţările democratice (la nivel de stat şi investiţii private) să continue dezvoltarea cercetărilor şi proiectelor cu drone şi produse cu tehnologii artificiale inteligente IA, în toate domeniile: civil – comercial – militar – Intelligence, deoarece, în prezent, dronele posedă aproape toate punctele forte caracteristice unei aeronave cu echipaj uman, la care se adaugă depăşirea unor limite fiziologice şi fizice ale piloţilor.

De asemenea, riscurile la care este supus omul sunt complet evitate. Absenţa pilotului din cabina de pilotaj permite dronelor să atingă cel mai înalt nivel al per-formanţei, sporind mărimea sarcinii utile transportate la bordul acestora (cameră, senzori, armament), plafonul de zbor, timp în zbor, consum redus de carburant şi mare manevrabilitate.

Pe de altă parte, ţări ca Rusia, China, Iran vor continua dezvoltarea dronelor militare folosite pentru spionaj şi supraveghere, în prezent asistăm la o cursă a teh-nologiilor IA în procesele de fabricaţie militară (rachete, drone, artiliere, armamente, etc.).

În acelaşi timp, se vor extinde pieţele globale ale produselor menţionate, în mod legal şi ilegal, vor creşte vânzările către alte state, grupuri teroriste, naţionaliste etc., toate acestea ducând în viitor către o ameninţare în creştere, mai ales că ţările menţionate îşi vor alege clienţii după interese strategice, pentru a atinge anumite scopuri internaţionale, regionale, ex: Rusia să folosească dronele sale în teatre de război (Ucraina, Siria etc.), dar şi ca arme de ameninţare asupra statelor vecine, caz care aduce instabilitate regională, dar şi escaladarea confruntării între Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană.

Moscova va vinde produsele sale de drone ţărilor prietenoase, considerate de Occident regimuri dictatoriale.

Iranul furnizează dronele sale Hezbollah-ului libanez, Hamas-ului şi Jihadului Islamic palestiniene, dar şi la alte organizaţii teroriste.

China consideră că este foarte important să deţină supremaţia în ceea ce priveşte tehnologia artificială inteligentă, aceasta având un rol foarte important în securitatea naţională a Chinei.

Dronele sunt disponibile tuturor (state, organizaţii, grupe militare, etc.), deoarece costurile sunt mici, materialele şi tehnologiile sunt accesibile şi variate pentru fabricarea dronelor.

Această situaţie motivează actorii implicaţi să genereze mai multe războaie, atacuri militare, pătrunderea în spaţiul aerian teritorial, în diverse operaţiuni de asasinare, de spionaj – drone spion etc.

Accelerarea dezvoltării cercetărilor şi tehnologiilor proiectelor folosite în fabricarea armelor artificiale inteligente IA (ex: nano tehnologii) dezvoltă anumite imaginaţii despre viitorul armei inteligente. De exemplu, următoarea generaţie de UAV-uri poate fi aceea a dronelor mai uşoare, mai mici, mai complexe, capabile să îndeplinească sarcini multiple, în funcţie de nevoile clientului, atât în mediul civil, cât şi în cel militar (ex: dronă-porumbel sau dronă-muscă „invizibilă”).

„Musca invizibilă’’ va fi ca orice muscă normală, pe care nu o băgăm în seamă, însă aceasta va fi o dronă fabricată venind cu misiunea de a ucide, fie prin muşcătură fatală sau prin cultivarea unor boli într-un corp atacat de ea, aceste boli putând fi răspândite de persoana atacată chiar şi într-o regiune, dar poate avea şi rolul de a spiona într-un spaţiu limitat.

Bibliografie

1. Teoria crizelor, dr. Cristian Ichimescu, curs universitar.

2. Revista GeoPolitica, Aliodor Manolea, PhD, Pregătiri pentru cyber warfare. Cursa înarmării cu arme dotate cu inteligenţă artificială, Ediţia anul XIX nr. 87-88 (2/2021).

3. Lt. col. dr. ing. Grigore Eduard Jeler, „Scurte repere istorice privind evoluţia sistemelor UAV: 1914-1939”, Buletinul Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, sep. 2020.

Surse Web

4. https://www.smart-products.ro/blog/diferite-tipuri-drone-functie-dimensiune-platforma-abilitati

5. https://www.defenseromania.ro/o-noua-inovatie-ruseasca-de-criza-lansarea-dronelor-cu-ajutorul-sistemelor-de-artilerie-reactiva-tornado-s_618000.html O nouă inovaţie rusească „de criză”: Lansarea dronelor cu ajutorul sistemelor de artilerie reactivă Tornado-S

6. https://intelligence.sri.ro/drone-o-noua-era-sistemelor-de-navigatie-aeriana-fara-pilot/

7. https://www.flitetest.com/articles/a-brief-history-of-drones

8. https://www.economica.net/amazon-a-facut-prima-sa-livrare-cu-o-drona_130215.html

9. https://www.defenseromania.ro/ucraina-drone-black-hornet_619608.html

10. https://www.rador.ro/2019/09/16/atacul-cu-drone-asupra-instalatiilor-petroliere-din-arabia-saudita-este-periculos-pentru-stabilitatea-politica-a-regiunii/