prof. univ. dr. Constantin ANECHITOAE
prof. univ. dr. Florica BRAŞOVEANU
Problematica marină a preocupat omenirea încă din cele mai vechi timpuri. Pe măsură ce oamenii au înţeles semnificaţia deosebită a mărilor şi oceanelor pentru satisfacerea exigenţelor progresului, dezvoltării şi propăşirii lor economico-sociale, această problematică a căpătat dimensiuni tot mai mari1.
De asemenea, umanitatea a manifestat un interes constant faţă de problematica maritimă. În măsura în care oamenii au înţeles semnificaţia deosebită a mărilor şi oceanelor pentru satisfacerea nevoilor de comerţ şi pescuit, a exigenţelor progresului, dezvoltării şi propăşirii lor economico-sociale, această problematică a căpătat di-mensiuni tot mai mari.
Definirea mării teritoriale din punct de vedere juridic a cunoscut o evoluţie destul de confuză, până când statele lumii, la sfârşitul mileniului II, au convenit printr-o abordare uniformă şi clară cu prevederi în norme de drept internaţional, cu aplica-bilitate generală2.
Aşadar, marea teritorială, cu solul, subsolul şi spaţiul aerian de deasupra sa se află sub suveranitatea statului riveran. Fiind o componentă a teritoriului naţional, marea teritorială este supusă reglementărilor statului riveran, reglementări completate cu norme ale dreptului maritim internaţional3, care stabilesc raporturile dintre state în legătură cu marea în timp de pace sau de război4.
1 Constantin Anechitoae, Dreptul mării, Craiova: Ed. Sitech, 2019, pp. 33-34.
2 Încă din cele mai vechi timpuri, puterea legii putea fi caracterizată ca fiind poruncă având menirea să oprească, să permită, să pedepsească. De aici şi până la definirea dreptului internaţional, respectiv a dreptului maritim internaţional nu este decât un mic pas. Principiile şi normele dreptului interna-ţional reglementează, printre altele, activitatea statelor privind spaţiile terestre. Aceste spaţii se grupează în două categorii: Apariţii terestre aflate sub suveranitatea statelor şi al căror regim juridic este stabilit de dreptul intern, iar normele dreptului internaţional au un caracter complementar; Spaţii cu regim internaţional nesupuse suveranităţii statelor.
3 Anton Beziris, Constantin Popa, Gheorghe Scurtu, Gheorghe Baboi, Dicţionar maritim român-englez. Bucureşti: Ed. Tehnică, 1985, p. 175 (international maritime law, international law of the sea).
4 Anechitoae Constantin. Aspecte juridice privind marea teritorială. Publicat în: Buletinul Direcţiei Hidrografice Maritime, vol. IV – Aniversar, dedicat „Zilei Direcţiei Hidrografice Maritime”. Constanţa: Ed. Direcţiei Hidrografice Maritime, 2011, pp. 155-164.