Cosmin Gabriel PĂCURARU, PhD^

Abstract. Infrastructurile critice energetice sunt în extracţie, producţie, depozitare, transport şi distribuţie de cărbune, petrol şi toate derivatele, gaze naturale, energie electrică şi energie termică. Acestea sunt interdependente, infrastructurile de transport de gaze şi energie electrică fiind inter-conectate cu ţările vecine, România este responsabilă de buna funcţionare a acestora pentru a nu crea disfuncţionalităţi regionale în sistemul regional de transport de energie.

România a devenit o ţară net importatoare de energie electrică şi gaze. Cel mai mare risc la care este supusă este de a nu mai avea de unde să importe. Lipsa de energie pe piaţa externă în vederea importului s-ar datora începerii unui conflict la graniţa dintre Ucraina si Federaţia Rusă, care ar reseta toate relaţiile internaţionale politice şi economice din regiune, inclusiv dintre ţările membre ale Uniunii Europene. Urmarea ar fi ca marii consumatori industriali să fie deconectaţi, ceea ce ar duce la o stagnare a economiei cu repercusiuni în situaţia financiară a ţării.

Cuvinte cheie: criză energetică, infrastructuri critice interconectate, Ucraina, Federaţia Rusă

CÂTEVA NOŢIUNI TEORETICE

O infrastructură este critică deoarece este unică şi de neînlocuit, de ea depinde un proces esenţial de importanţă vitală în stabilitatea, fiabilitatea, funcţionalitatea, securitatea sistemelor economice, sociale, politice, informaţionale sau militare. Infrastructura critică este supusă riscurilor, vulnerabilităţilor şi ameninţărilor, având sensibilităţi la schimbări şi la variaţia condiţiilor.

Securitatea unei infrastructuri critice poate fi definită drept capacitatea sa, într-un interval de timp considerat, de a funcţiona în condiţii de calitate bine precizate¹.

Distrugerea sau întreruperea funcţionării unui sistem de infrastructuri care asigură servicii importante duce la pierderea de vieţi omeneşti, pierderea bunurilor personale sau chiar scăderea dramatică a moralului populaţiei şi pierderea încrederii în capacitatea de guvernare a statelor.

Fiecare stat al Uniunii Europene deţine astfel de infrastructuri, care sunt inter-conectate. Ca urmare a importanţei unor astfel de infrastructuri naţionale pentru întreaga regiune, în 2008 Comisia Europeană a adoptat Directiva 2008/114/CE care defineşte la nivel european „protecţia infrastructurii critice de tip european”, în care se specifică că responsabilitatea pentru buna funcţionare a acestora revine statelor membre pe teritoriul cărora se află.

În OUG 98/2010 privind desemnarea şi protecţia infrastructurilor critice, industria energetica românească este desemnată ca fiind infrastructură critică.

De pe site-ul Ministerului de Interne aflăm că există un Centru de Coordonare a Protecţiei Infrastructurilor Critice², care se ocupă şi de industria energetică. Subiectul nu este tratat cu seriozitate de Ministerul Energiei, deoarece nu am întâlnit nicio structură din componenţa sa care să se ocupe cu analiza şi măsurile de apărare a acestora.

more…