prof. dr. Ionuţ PURICĂ
De cele mai multe ori resursele şi infrastructurile critice au determinat comportamentul statelor şi structurilor economice atât pe plan local, cât şi la nivel internaţional. Pe măsură ce au evoluat tehnologic, statele şi-au dezvoltat mijloacele de cele mai multe ori militare, dar şi economice de acces la resurse şi de creare de infrastructuri critice din punct de vedere al accesării resurselor. Tipurile de resurse luate în considerare s-au schimbat în timp, dar comportamentul privind controlul şi folosirea lor a rămas cu un anumit nivel de invariabilitate.
Câteva exemple sunt relevante:
Cuba are un mare zăcământ de Zinc, evident atâta timp cât Zinc-ul este exportat e de preferat ca regimul politic să fie stabil (indiferent de tipul regimului respectiv).
Vietnam are zăcăminte de Uraniu şi Titan, atâta timp cât beneficiul a ce se extrăgea era mai mare decât costul războiului a continuat războiul. Când s-a epuizat extragerea la costuri scăzute s-a oprit războiul. Acum se foloseşte o altă resursă i.e. forţa de muncă ieftină obţinută prin reţele comerciale.
Kosovo are zăcăminte de Crom, iar laminorul de Crom este în Albania. Este deci de dorit ca să existe un stat independent care să poată exporta Crom.
Afganistan, pe lângă zăcămintele proprii, este şi o cale de acces pentru tran-sportul gazului din Uzbekistan către porturi care să treacă dincolo de Strâmtoarea Ormuz, posibil controlată de Iran. Dacă regimul talibanilor acceptă transferul, atunci nu mai este necesar să se menţină trupe în Afganistan. Aceasta putând fi o explicaţie parţială pentru recenta retragere a trupelor SUA.
Norvegia are zăcăminte importante de gaz în Marea Nordului, situaţie care o ţine în afara UE pentru a-şi menţine controlul asupra acestor zăcăminte. Când se vor termina posibil să apară aderarea la UE.