Cristian ISTRATE^

Abstract:. The new specific transformations of the international security environment of the 21st century oblige not only the international community, but also the academic environment to redefine certain concepts in such a way that their contents are compatible with the current needs of the international society. The last three decades have shown that it is necessary to rethink and partially reconceptualize humanitarian intervention, but also state sovereignty, as it was established through the Peace of Westphalia in 1648. This gives rise to the question of the accountability of the state actors in relations with other states, but also with their own citizens. The humanitarian inter-ventions specific to the 1990s, as well as the accompanying failures, paved the way for the formulation of a new norm: that of the responsibility to protect (R2P).

This article aims to critically, but constructively analyze this norm, in an applied way, by studying the humanitarian crisis in Libya, and to determine whether or not there are real reasons for states to doubt the correct application of this principle.

Keywords: humanitarian crisis, responsibility to protect, R2P, humanitarian intervention, military intervention.

INTRODUCERE

Mediul internaţional de securitate specific perioadei post Război Rece şi, cu precădere, ultimilor ani, are drept principală caracteristică instabilitatea. Diversificarea riscurilor şi ameninţărilor la adresa securităţii naţionale şi internaţionale este o consecinţă firească a evoluţiei umane şi a inovaţiilor tehnologice. Problema este mult mai complicată întrucât discutăm despre ameninţări neconvenţionale, care sunt din ce în ce mai dificil de identificat şi, prin urmare, mai dificil de gestionat.

Actorii internaţionali sunt într-o perpetuă căutare a modalităţilor prin care să se repoziţioneze în lupta pentru putere „de aşa manieră încât să poată extrage suficiente beneficii în raport cu mediul geopolitic şi geostrategic, aşa cum poate fi observat momentan, în condiţiile luptei pentru resurse, problemelor de natură eco-nomică, precum şi a altor provocări de actualitate”¹, în funcţie de spaţiul geografic pe care îl avem în vedere.

Cu toate că sfârşitul Războiului Rece părea să însemne o lungă perioadă de pace, în scurt timp, comunitatea internaţională a constatat că acest aspect era doar o iluzie.