US President-elect Joe Biden delivers remarks at The Queen in Wilmington, Delaware, on November 10, 2020. President-elect Joe Biden said November 10, 2020 he had told several world leaders that “America is back” after his defeat of Donald Trump in last week’s bitterly contested US election.,Image: 568354771, License: Rights-managed, Restrictions: , Model Release: no

Ovidiu BOUREANU^*

Abstract. În studiul de faţă ne-am propus să evidenţiem rolul Statelor Unite în actuala configuraţie geopolitică. Noua administraţie de la Washington prezintă o altă viziune cu privire la noua ordine globală. Este o abordare care se afirmă prin mesajul că „Statele Unite revin în ecuaţia globală”. Materialul propus se bazează pe o abordare factologică a discursului instituţional american şi pe o perspectivă pentru lumea viitorului.

Keywords: geopolitică, relaţii internaţionale, studii de securitate, Statele Unite ale Americii, Joe Biden

PRELIMINARII

Statele Unite îşi propun un nou angajament politic global. Fiecare preşedinte american, atunci când este ales, promite o nouă viziune de politică externă a Statelor Unite.

George W. Bush a promis că va renunţa la scopul de a construi o naţiune. Barack Obama a promis să modeleze o lume şi, în mod special, lumea musulmană ca aparţinând Americii. Mai mult, Donald Trump a promis o politică externă de care să beneficieze prioritar Statele Unite. Joe Biden promite o politică de revizuire a problemelor şi defecţiunilor care au fost provocate în cazul politicii externe şi relaţiilor internaţionale ale Americii. Principiul constă în faptul că în trecut a fost rău, iar în viitor va fi bine. Şi pentru a fi bine, răul trebuie să fie revizuit, ori politica reprezintă nu doar doleanţă, dorinţele liderilor, ci însăşi realitatea. Bush şi-a petrecut două mandate încercând să construiască o naţiune în Afganistan, Irak sau în altă parte.^[2]

Jihadismul nu a fost învins de stilul atractiv al preşedintelui Obama. Trump a enunţat interese pe care le are SUA, dar rareori a definit care ar fi acele interese. Intenţiile au fost reale, numai că lumea nu este atât de subordonată intenţiilor americane.

În acest moment, politica externă a Statelor Unite a fost proiectată de Barack Obama. Aceasta constă în reducerea forţelor militare în Orientul Mijlociu şi crearea unor noi relaţii cu lumea musulmană, dar şi adoptarea unei poziţii de adversitate în raport cu Rusia, aici includem „forţa” Moscovei în proximitatea sa. Pe de altă parte s-a decis o confruntare cu China în sfera comercială şi în mod special manipularea artificială a monedei chineze de către Washington.

Politica externă a lui Donald Trump a urmat un curs natural. El a căutat să retragă trupele din Orientul Mijlociu şi să edifice noi relaţii în regiune. El a instrumentat formalizarea unor structuri de coaliţii, formate din anumite naţiuni arabe şi Israel, care s-au manifestat împotriva Iranului. El a indus o presiune economică asupra Chinei, efecte ce rămân a fi evaluate. În ultimul rând, administraţia sa a contracarat acţiunile Rusiei, menţinând forţele SUA în Polonia, România şi la Marea Neagră.

Desigur, sunt multe dimensiuni în politica lui Trump, acestea fiind extrem de importante. Relaţiile cu Europa au reprezentat o preocupare faţă de anumite situaţii şi contexte, multe dintre acestea fiind încă din anul 1945. În mod similar, relaţiile cu Asia de Est au fost instrumentate potrivit unui „excepţionalism relativ american”. Elementul cheie al perioadei de politică externă a celor doi şefi de stat, Obama – Trump, a constat în retragerea şi reorganizarea Orientului Mijlociu, încercuirea Rusiei şi confruntarea Chinei. Limbajul, gesturile şi atmosfera generală au fost însă unele diferite. În realitate, potrivit experţilor aceasta a fost similară. Orientul Mijlociu a reprezentat o problemă esenţială, iar politica externă a lui George W. Bush a fost una de reper.

Joe Biden a intrat în funcţia de preşedinte cu puţine oportunităţi, la fel ca Trump. Tonul şi perioada vor fi în radical diferite, în schimb politicile nu. Biden a sugerat, de exemplu, că el va adopta o politică mai conciliantă faţă de Iran. Totodată, aceasta va consta în angajarea statelor care sunt fundamental ostile faţă de Iran. În ceea ce priveşte capabilităţile nucleare ale statelor respective, nu mai pot avea încredere în promisiunile Iranului, întrucât Teheranul a înşelat aşteptările lor. Politica nucleară a Iranului poate provoca o catastrofă în regiune. Biden nu poate să-şi permită o structură a unor altfel de alianţe care să dezasambleze sau să distrugă şi nici nu poate să marşeze fără a avea o viziune politică americană puternică. Biden ar putea să afirme că va fi mai conciliant cu Iranul şi, în acelaşi timp, să propună alianţe alter-native în regiune, care au fost create în timpul administraţiei americane precedente.

Nu avem un indiciu că Biden intenţionează să modifice politica externă în raport cu Rusia şi China. În cazul în care Biden o va realiza, atunci aceasta va presupune un răspuns la provocările Chinei şi Rusiei.

China ar putea deveni conciliantă şi poate ceda cerinţelor americane sau poate fi agresivă, din punct de vedere militar. În primul rând, pentru a-l testa pe Biden şi pentru a-i evidenţia vulnerabilităţile acestuia. Cum va reacţiona Biden în aceste scenarii se va proiecta şi în formula relaţiilor SUA – China.

Iniţiativa rămâne la discreţia Chinei, pe când SUA poate să-şi menţină opiniile din prezent. În mod similar, Rusia poate să cumuleze o situaţie favorabilă din punct de vedere strategic, creând realităţi informale nefireşti în ţări precum Belarusul sau în Caucazul de Sud. În acest caz, SUA va trebui să-şi modifice abordările, nicidecum să renunţe la politicile sale de sancţionare şi de constrângere.

În mod similar, logica stagnării din perioada Obama, extinsă în cea a lui Trump este una firească şi raţională. Biden trebuie să se adapteze şi să-şi ajusteze politica externă la noile realităţi şi totodată să-şi modifice retorica.

Politica acestuia va continua să fie focalizată pe Orientul Mijlociu, pe constrân-gerea Rusiei şi confruntarea cu China.

SUBIECTE CHEIE DIN POLITICA EXTERNĂ A LUI JOE BIDEN

Preşedintele Joe Biden şi-a propus să descurajeze agresiunile Rusiei, Chinei şi Iranului. Printre primele instituţii ale statului pe care el le-a vizitat a fost Departa-mentul de Stat. În cadrul vizitei Biden a avut primul discurs program dedicat prin-cipalelor obiective ale politicii externe americane. În context, şeful statului american i-a solicitat liderului rus Vladimir Putin, ca, imediat, să-l elibereze pe Alexei Navalnâi, opozantul rus care a fost otrăvit şi apoi condamnat la închisoare. Totodată, Joe Biden a informat auditoriul că, în ultima perioadă, el a vorbit frecvent cu aliaţii Statelor Unite, în special cu liderii Canadei, Mexicului, Marii Britanii, Germaniei, Franţei, Japoniei, Coreei de Sud şi Australiei. O importanţă specială a fost acordată discuţiilor purtate cu şefii Alianţei Nord Atlantice (NATO). Preşedintele american a susţinut că are loc o „reformatare” a politicii externe a SUA şi sunt restabilite alianţele democratice, care au fost „atrofiate” în ultimii patru ani prin neglijenţă şi abuz.

Preşedintele Biden consideră că modul de a crea alianţe reprezintă unul dintre meritele principale pe care le are Statele Unite ale Americii. Pe de altă parte, el a subliniat relaţia cu Rusia şi a declarat că un pas important în calea consolidării secu-rităţii internaţionale şi a stabilităţii ar consta în extinderea cu 5 ani a acordului ameri-cano-rus de reducere a armelor strategice convenţionale START 3. În schimb, Joe Biden a subliniat că noua administraţie americană nu va accepta consecinţele nefaste şi otrăvitoare din activitatea Rusiei de pe arena internaţională şi încălcarea responsa-bilităţilor acesteia pe plan internaţional, inclusiv în sfera drepturilor omului.

De asemenea, el a avertizat Moscova în următorul mod: „tăcerea SUA în faţa acţiunilor agresive ale Rusiei a rămas în trecut”. Biden a menţionat că Washingtonului îi sunt cunoscute tentativele Rusiei de interferare în alegerile din Statele Unite prin intermediul atacurilor cibernetice şi crearea de ameninţări la adresa securităţii statului. Liderul american a suspendat procesul de evacuare a trupelor SUA din Germania. Biden a afirmat că Pentagonul examinează posibilitatea prezenţei militare a Statelor Unite la nivel global.

În acelaşi timp, el a spus că SUA încetează să mai sprijine operaţiunile militare ale Arabiei Saudite în Yemen împotriva şiiţilor hutiţi care sunt sprijiniţi şi înarmaţi de Iran. Cazul jurnalistului american Jared Kushner în Arabia Saudită a produs sancţiuni la adresa elitei statului arab care pentru anumiţi experţi a presupus o variantă de constrângere a Arabiei Saudite, partener strategic al SUA în regiune, care ar fi avut ca scop impunerea unei politici energetice legate de manipularea preţurilor la petrol şi diminuarea poziţiei Rusiei în această sferă.

Rusia

Rusia rămâne un actor ostil Statelor Unite, viziune care a rămas, încă din perioada lui Barack Obama, a lui Donald Trump sau mai nou a lui Joe Biden. Rusia este considerată ca fiind un stat care atentează la valorile democratice din lume, comite agresiuni cyber sau hibride, încalcă norme de drept internaţional şi provoacă ame-ninţări la adresa stabilităţii şi securităţii globale. Încă din anul 2015, Joe Biden, în calitate de vicepreşedinte al statului american, a afirmat că acţiunile lui Putin trebuie stopate. Agresiunile în spaţiul ex-sovietic, crearea de conflicte îngheţate / latente – Republica Moldova, Georgia, Ucraina – au arătat caracterul agresiv al statului rus. Principalele puncte ale politicii externe americane coincid cu promisiunile din campania pre-electorală a lui Joe Biden „America revine”, în care diplomaţia trebuie să devină principalul instrument în cadrul politicii externe. Statele Unite percep Rusia ca pe un „depozitar” al acţiunilor de subminare a fundamentului democratic. Rusia este considerată ca fiind un inamic.

China

Statul chinez este văzut ca fiind un competitor, potrivit concepţiei securităţii na-ţionale a Statelor Unite. Washingtonul nu refuză cooperarea selectivă cu adversarul său Beijingul şi nici cu inamicul său care este Moscova. Dacă administraţia Trump desemna China şi Rusia ca fiind principalii adversari pentru influenţă în lume, atunci administraţia Biden îi reperează ca fiind principalii inamici ai ordinii democraţiei liberale, pe care o împărtăşesc SUA. Probabil Washingtonul va avea o relaţie mult mai flexibilă cu Beijingul, dar o confruntare de principiu dintre cele două mari puteri se va menţine.

Iran

Iranul intră în cadrul celor patru provocări strategice ale preşedintelui Joe Biden.

(Cele patru provocări strategice ale lui J Biden sunt:

• Prima, probabila înzestrare a Iranului cu arma nucleară.
• A doua, protejarea Taiwanului în faţa agresiunilor Chinei comuniste.
• A treia o reprezintă rachetele intercontinentale ale Coreei de Nord cu o com-ponentă nucleară de luptă.
• A patra, visul rusesc de a-şi recupera imperiul pierdut.)

În iulie 2015 Iranul a semnat Acordul de la Viena care prevedea denuclea-rizarea sa în schimbul suspendării sancţiunilor internaţionale la adresa sa, pentru că până la aplicarea sancţiunilor Teheranul îşi propunea să devină o mare putere comer-cială ca în vremurile sale de glorie. Odată instalat la Casa Albă Donald Trump a impus SUA să iasă în regim unilateral din Acordul de la Viena, iar firmele europene, japoneze şi ale Coreei de Sud au renunţat la comerţul cu Iranul de teamă ca nu cumva să intre sub furia Washingtonului.^[3] În perioada lui Donald Trump administraţia americană a aplicat numeroase sancţiuni la adresa Iranului considerând statul ca fiind expor-tator de terorism în Orientul Mijlociu. În anul 2021 Rusia, China şi Iranul şi-au propus să desfăşoare acţiuni militare comune (în luna februarie 2021 cele trei state au avut deja o primă etapă a aplicaţiilor militare – n.n.) şi să dispună de un comerţ comun.^[4]

Resetarea relaţiilor transatlantice

Administraţia Biden şi-a propus să restaureze relaţiile de încredere şi de parte-neriat strategic cu Uniunea Europeană şi NATO. În mare parte Washingtonul a exprimat o poziţie similară cu cea a Uniunii Europene în cazul Rusiei, pe alocuri apropiată faţă de China, Iran sau Turcia^[5]. Joe Biden şi-a propus să corecteze politică externă americană faţă de Ankara şi să trateze statul turc ca pe un aliat strategic. „America a revenit” – afirmă preşedintele american şi în acest context a readus Statele Unite în Acordul Global al Climei. Menţionăm că Statele Unite au aplicat sancţiuni Rusiei lui Putin, aidoma Uniunii Europene. Joe Biden a enunţat o abordare specială faţă de Uniunea Europeană, percepută în diverse feluri. În primul rând, Biden a sistat evacuarea trupelor americane din Germania şi a lansat un test-control pentru aliaţii săi principali: Germania şi Marea Britanie. Germania Angelei Merkel s-a opus unei confruntări de anvergură cu Rusia şi a militat din răsputeri pentru menţinerea gazo-ductului North Stream 2, din Rusia în Germania, declarând că acest proiect reprezintă un subiect comercial, nicidecum unul politic. Ori, noua administraţie americană este motivată să oblige Germania să renunţe la gazoductul North Stream 2, lansat de Federaţia Rusă. Poziţia Statelor Unite ale Americii a fost clar enunţată de noul Secretar de Stat Antony Blinken. În alt context, Franţa lui Emmanuel Macron, optează pentru o autonomie europeană faţă de Statele Unite ale Americii. Disputele diplomatice dintre SUA şi UE nu sunt noi, nu sunt primele de acest fel. În anul 2014 remarcăm dezacordul administraţiei Obama faţă de politica indecisă şi duplicitară a Europei în raport cu protestele democratice din Ucraina. În anul 2014, Joe Biden a fost cel care a contestat sprijinul Uniunii Europene pentru Ucraina. El scria că Uniunea Europeană şi NATO puteau să abandoneze Ucraina într-o situaţie imprevizibilă şi au considerat această ţară ca fiind o „legumă”, un stat fără perspectivă. În acea perioadă, el întreba: „intră această ţară în orbita toxică a Rusiei?!”. Biden nu a cedat şi Uniunea Europeană, în cele din urmă, a sprijinit Ucraina, dar a pierdut Crimeea.

Majoritatea europenilor s-au bucurat de victoria lui Joe Biden în alegerile prezi-denţiale din noiembrie 2020. Într-un studiu al ECFR^[6] se afirmă că europenii nu cred că alegerea lui Joe Biden ca preşedinte va ajuta America să revină pe poziţia de lider mondial.

Atitudinea europenilor faţă de Statele Unite suportă modificări în timp, ei considerând că sistemul politic al SUA este unul anchilozat şi că Europa nu trebuie să mizeze pe apărarea Statelor Unite. Europenii consideră organizarea politică ca fiind mult mai bună în ţările lor decât în Statele Unite, iar cel mai bun partener este Berlinul şi nicidecum Washingtonul.

Acest aspect poate fi interpretat din perspectiva relaţiilor complicate, din ultimii 4 ani, cauzate de preşedintele Trump, care a iniţiat războaie comerciale la adresa Uniunii Europene.

Orientul Mijlociu şi Afganistanul

Joe Biden, ca preşedinte al Statelor Unite, va avea o altă politică pe direcţia Orientul Mijlociu şi Afganistan decât predecesorul său. Biden era văzut în anii 2000 ca un „vultur” care sprijinea războiul lui Bush în Irak. În anul 2010, el se pronunţă împotriva majorării contingentului militar în Afganistan şi încearcă să-l influenţeze pe Obama. Biden este adeptul limitării activităţii americane în lume conform formatului de operaţiuni militare de anvergură. El mizează pe grupări cu destinaţie specială, iar Obama nu îi ia în calcul opinia. S-ar putea ca ceea ce a lansat Trump – programul iniţiat de Obama cu privire la evacuarea forţelor militare din regiunea Orientului Mijlociu – să fie adoptat de administraţia lui Biden. Actualul preşedintele american se va focaliza foarte mult pe NATO, ceea ce Trump a ignorat, şi anume relevanţa acestei orga-nizaţii globale. Ca aliat strategic va miza pe Germania, ceea ce va diminua poziţia Poloniei.

Terorismul

Politica administraţiei americane va rămâne fermă în raport cu mişcările tero-riste din lume. O atenţie sporită va fi concentrată pe mişcările extremiste de stânga şi de dreapta, care au subminat fundamentele democraţiei în SUA şi în lume. Pentru prima dată, Joe Biden vorbeşte despre un terorism statal al Rusiei şi despre exportul tero-rismului anumitor state în lume. Operaţiunile de otrăvire a cetăţenilor ruşi din Occident, precum a fost în cazul lui Litvinenko, Scripal sau Navalnîi, au demonstrat faptul că Rusia operează cu un terorism orchestrat în domeniul eliminării opozanţilor săi.

Clima (Green Deal – revenirea în Acordul Global al Climei)

Statele Unite au revenit în Acordul Global al Climei. Dacă în perioada Trump acordul era considerat neesenţial şi „o făcătură”, atunci în perioada Biden observăm că mottoul „America revine” are un substrat real. Pe de altă parte, Biden a dispus ca armata amercană să se focalizeze pe industrii militare ecologice. Acordul Global al Climei devine o prioritate pentru administraţia Biden.

Pandemiile şi bioterorismul

O atenţie sporită este acordată problemei Covid-19 de către preşedintele Biden care a creat un grup de cercetare şi reflecţie în acest domeniu. Problema pan-demiilor devine o prioritate esenţială, ca şi cea a bioterorismului. În context Statele Unite au invocat un anume tip de bioterorism în cazul Chinei legat de Covid-19.

Politica drepturilor omului

O importanţă aparte o are pentru noua administraţie americană politica drep-turilor omului care a fost evitată în perioada mandatului lui Donald Trump. Statele Unite revine ca observator în comisia drepturilor omului a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Biden îşi propune exportul valorilor democratice şi ale drepturilor omului ca valori perene în lume.

Politica energetică şi tehnologică

Noua administraţie americană va menţine ideea unor strategii fiabile în domeniul energetic şi al tehnologiei. Securitatea energetică devine o prioritate atât în plan naţional, cât şi în plan internaţional. Se va miza pe o securizare eco depăşind rămăşiţele unor viziuni legate de politicile energetice deplorabile, ca în cazul gazelor de şist, se va miza, ca de obicei, pe o avansare tehnologică în lume.

RELAŢIA SUA ŞI REGIUNEA ASIA – PACIFIC

După cum am remarcat anterior, Statele Unite vor avea o politică specială dedicată Chinei pe care o consideră ca fiind un stat competitor şi agresiv la adresa intereselor Americii. În prezent vorbim despre cele trei lumi: „prima lume” este formată din statele occidentale, „a doua lume” ţine de „sudul global” sau din statele socialiste ale Europei, Asiei şi Cubei, iar a „treia lume” se subînţelege statele Asiei, Africii şi Americii Latine. Trebuie remarcat faptul că statul chinez este perceput ca fiind un stat global care atentează la valorile democratice şi a format în regiunea Asia – Pacific o alianţă a statelor socialiste „roşii” care contracarează influenţele democratice ale SUA şi pe aliaţii săi, statele albastre. Problemele Taiwanului sau Myanmarului, a lagărelor de concentrare uygure reprezintă o prioritate pentru diplomaţia americană în scopul reglementării problemei drepturilor omului în acest areal geopolitic.

CONTROLUL ARMELOR ŞI DESCURAJAREA NUCLEARĂ

Controlul armelor şi descurajarea nucleară rămân o problemă esenţială în relaţiile SUA – Rusia, în care se solicită a fi remediat acordul START 3. Problematica nucleară rămâne un punct sensibil pe agenda internaţională. În cazul în care legăm acest subiect de transferul armelor nucleare în spaţiu aerian şi cosmic observăm o problemă extrem de complicată. În ultima vreme, asistăm la o serie de scenarii speculative în cazul unor războaie nucleare. Spre exemplu şeful statului major al armatei americane a declarat în luna ianuarie 2021 că un război nuclear SUA – Rusia nu pare a fi imposibil. În contrast consilierul preşedintelui rus pentru apărare, Constantin Sivkov, a enunţat probabilitatea unui război nuclear intre Statele Unite şi Rusia.

CONFRUNTAREA HIBRID (DEZINFORMARE, MANIPULARE) ŞI CYBER

Statele Unite s-au adaptat la noile tendinţe din spaţiul digital. Există trei state-cheie care au declanşat un cyber război la adresa Statelor Unite şi aliaţilor săi, şi anume Rusia, China şi Iran. Principalul furnizor de informaţii false şi de fabrici de troli rămâne Rusia. Administraţia Biden afirmă că nu va mai tolera agresivitatea Rusiei.

Publicaţia anglofonă Newlin a inserat un material interesant despre gruparea Direcţiei de Informaţii a Armatei Ruse (GRU) – Detaşamentul 54777, care desfăşoară operaţiuni locale şi globale împotriva Occidentului şi altor state din lume. Această unitate desfăşoară operaţiuni informaţionale specifice şi de spionaj legate de „propaganda neagră”, unitatea este finanţată din granturile guvernului Federaţiei Ruse. O altă abordare legată de informaţie şi dezinformare, cu care operează unităţile secrete ruse, este legată de conceptul „sunetul alb”, adică un sunet haotic, ceea ce reclamă minciună, iar despre acest fenomen al dezinformării a scris în cartea sa „On Bullshit” filozoful Harry Frankfurt^[7].

Rusia şi-a asumat o strategie militară a minciunii şi a inundat spaţiul informa-ţional prin minciuna propagandistică. Spre exemplu, deputatul Dumei de stat Alexei Juravliov a declarat la televiziunea NTV că în Danemarca s-au deschis instituţii pentru zoofili unde poate fi violată o broască ţestoasă. Anterior aceeaşi televiziune afirma că sodomiţii pot achiziţiona copii la târgul din Bruxelles. Contra-propagandiştii occidentali consideră că minciuna Kremlinului are ca scop controlul spaţiului informaţional. În anul 2018 Facebook a eliminat 835 de milioane de scripturi false, ceea ce reprezintă 10 procente din populaţia globului^[8].

CONCLUZII FINALE

Din noiembrie 2020 avem o nouă administraţie la Casa Albă, care va avea o politică distinctă de ceea ce a reprezentat preşedinţia lui Donald Trump. Reîntoarcerea Statelor Unite ale Americii, anunţată de Joe Biden, va presupune o înrăutăţire sau o deteriorare amplă a relaţiilor dintre SUA şi Rusia, în majoritatea direcţiilor, mult mai drastică decât pe timpul predecesorului său, inclusiv în sfera controlul armamentului, contactelor diplomatice, interacţiunea în problemele regionale sensibile, etc.

Predecesorul lui Joe Biden de la Casa Albă avea o retorică naţionalistă, un raport critic faţă de instituţiile occidentale, o adversitate faţă de Uniunea Europeană şi era perceput de Moscova ca unul dintre persoanele care confirmă că lumea se mişcă într-o direcţie a deglobalizării, că unitatea transatlantică de mult timp s-a transformat într-un mit, că discuţiile legate de valorile occidentale reprezintă un fals occidental.

Opţiunea Joe Biden a reprezentat o lovitură de anvergură dată populiştilor şi naţionaliştilor din Europa şi din alte regiuni ale lumii, pentru că Donald Trump nu mai reprezintă un model cheie şi o imagine după care să te inspiri. Majoritatea populiştilor şi naţionaliştilor erau aliaţii cei mai fideli ai Moscovei.

Joe Biden va oferi un nou model pentru valorile liberale pe care adversarii şi inamicii săi vor fi obligaţi să-l accepte şi să-i dea însemnătate.

OBERVAŢII ŞI RECOMANDĂRI

Un interes sporit pentru statul român reprezintă axa geopolitică Polonia – România – Turcia, dar şi axa geopolitică România – Ucraina – Turcia. În perioada ianuarie-martie 2021 au avut loc aplicaţii militare în bazinul Mării Negre, coordonate de SUA, sub egida NATO. Administraţia Biden a anunţat că se va apleca prioritar asupra bazinului Mării Negre şi că România reprezintă un actor regional cheie, un aliat strategic special.

Am putea spune că SUA îi conferă României rolul de „pivot geopolitic” în regiune.

Noua resetare geopolitică dintre SUA şi Turcia, prin care statul turc este recuperat ca un aliat strategic la Marea Neagră şi în Orientul Mijlociu, deschide noi ferestre de cooperare şi o esenţă energetică în sfera cooperării axei strategice Marea Baltică – Marea Neagră.

Pe acest palier trebuie enunţate noi abordări şi construite entităţi strategice res-ponsabile, chemate să asigure stabilitatea şi securitatea naţională, implicit în proximi-tatea românească (Republica Moldova, Bucovina şi Basarabia de Sud), cât şi în proximitatea geografică.

Referinţe bibliografice

1. Dobrescu Paul, Geopolitica, ed. Comunicare.ro, Bucureşti, 2003.
2. Simileanu Vasile, România în „Ochiul uraganului”, Top Form, Bucureşti, 2016.
3. Simileanu Vasile, Conflicte asimetrice, ed. Top Form, Bucureşti, 2011.
4. Simileanu Vasile, Geopolitică şi centre de putere, ed. Top Form, Bucureşti, 2010.
5. Kissinger Henry, Diplomaţia, ed. ALL, Bucureşti, 2018.
6. Kaplan Robert, Răzbunarea Geografiei, ed. Litera, Bucureşti, 2019.
7. Friedman,George, Următorii 100 de ani. Previziuni pentru secolul XXI, ed Litera, Bucureşti, 2012.
8. Zapartan Liviu-Petru, Geopolitica în actualitate, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2009.

Referinţe web-site

1. George Friedman, Biden’s ‘Reversals’, Jan. 26, 2021, Geopolitical Futures.com, vizitat02.2021.
2. https://www.lefigaro.fr/vox/monde/renaud-girard-les-quatre-defis-strategiques-de-joe-biden-20210118, vizitat 05.03.2021.
3. https://newsweek.com/russia-china-iran-train-together-biden-america-back-1567733, vizitat 05.03.2021.
4. https://www.brookings.edu/research/between-cooperation-and-containment-new-us-policies-for-a-new-turkey/, vizitat 07.03.2021.
5. https://ecfr.eu/publication/the-crisis-of-american-power-how-europeans-see-bidens-america, /vizitat 01032021.
6. https://press.princeton.edu/books/hardcover/9780691122946/on-bullshit, vizitat 03.03.2021
7. Portalul european de combaterea dezinformării: euvsdinfo.eu, vizitat 05.03.2021.

* Masterand la Universitatea Româno-Americană, specializarea Managementul informaţiilor

[2] George Friedman, Biden’s ‘Reversals’, Jan. 26, 2021, Geopolitical Futures.com, vizitat 01.02.2021.

[3] https://www.lefigaro.fr/vox/monde/renaud-girard-les-quatre-defis-strategiques-de-joe-biden-20210118, vizitat 05.03.2021.

[4] https://www.newsweek.com/russia-china-iran-train-together-biden-america-back-1567733, vizitat 05.03.2021.

[5] https://www.brookings.edu/research/between-cooperation-and-containment-new-us-policies-for-a-new-turkey/, vizitat 07.03.2021.

[6] https://ecfr.eu/publication/the-crisis-of-american-power-how-europeans-see-bidens-america, / vizitat 01.03.2021.

[7] https://press.princeton.edu/books/hardcover/9780691122946/on-bullshit, vizitat 03.03.2021

[8] Portalull european de combaterea dezinformării: euvsdinfo.eu, vizitat 05.03.2021.