Ionuţ CONSTANTIN, PhD

Abstract: Our planet is faced with the existential challenge of climate change, that is a fact. The European Green Deal is set to be the response of this problem. Ambitious through its proposed objectives, The Green Deal is a controversial project due to its political and economic implications. Although the goal is Europe’s climate neutrality by 2050, his vision calls for a real economic paradigm shift, a new model of life and economy that faces major obstacles and will cost Europeans enormously.

Keywords: green energy, carbon, Green Deal, renewable sources

Se spune că următoarea provocare pentru Europa, după ce se va termina pan-demia de coronavirus, este implementarea proiectului The Green Deal, un autentic modus vivendi prin care Europa să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic, totul sub auspiciile noţiunii de urgenţă climatică şi de salvare a mediului. În cele ce urmează încercăm să separăm declaraţia birocratică angajantă de posibilele implicaţii de schimbare a paradigmei existenţiale a omului european al viitorului, obligat să se adapteze din mers.

The Green Deal, numit şi Pactul verde European, îşi propune două direcţii:

• să stimuleze utilizarea eficientă a resurselor prin trecerea la o economie circulară, mai curată,
• să refacă biodiversitatea şi să reducă poluarea^[1].

ACORDUL DE LA PARIS

Pentru a avea un punct de vedere obiectiv asupra implicaţiilor Green Deal, trebuie amintite câteva etape ale acestui proces, culminând cu Acordul de la Paris:

• Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC), semnată la Rio de Janeiro în anul 1992. Atunci au fost stabilite concentraţiile gazelor cu efect de seră în atmosferă la un nivel care să împiedice perturbarea antropică periculoasă a sistemului climatic.
• Protocolul de la Kyoto, adoptat la 11 decembrie 1997 şi intrat în vigoare la 16 februarie 2005, a stabilit angajamente ferme din partea statelor industrializate de reducere a emisiilor faţă de anul de bază în intervalul 2008-2012, respectiv o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu un procent de 8% faţă de 1989.
• Amendamentului de la Doha s-a suprapus pe intervalul 2013-2020 şi a avut drept obiectiv reducerea emisiilor cu 20% în perioada 2013-2020 faţă de 1990.
• În 12 decembrie 2015, 195 state au adoptat ceea ce, convenţional, s-a numit Acordul de la Paris. Acest acord va ghida acţiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creşterii temperaturii medii globale sub 2°C. Deloc de neglijat este că Acordul de la Paris a devenit nu o ţintă propusă semnatarilor, ci un veritabil instrument multilateral obligatoriu începând cu anul 2020^[2]. Acordul de la Paris a fost semnat la 22 aprilie 2016 şi ratificat de Uniunea Europeană la 5 octombrie 2016.

Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităţilor comune, dar diferenţiate, şi a capacităţilor respective şi principiul echităţii. Astfel, s-a stabilit un obiectiv pe termen lung de menţinere a creşterii temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale şi de continuare a eforturilor de menţinere a acestei creşteri la 1,5°C peste nivelurile preindustriale şi subliniază importanţa adaptării la efectele negative ale schimbărilor climatice şi a asigurării faptului că fluxurile de finanţare sunt coerente cu o traiectorie către o dezvoltare cu un nivel scăzut de emisii de gaze cu efect de seră şi rezilientă la schimbările climatice.

THE GREEN DEAL

Noua Comisie Europeană şi-a propus de la început ca una dintre priorităţile mandatului său să fie lupta împotriva schimbărilor climatice şi a degradării mediului, iniţiativa-fanion exprimată prin Pactul ecologic european (The European Green Deal), strategie care doreşte să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere al emisiilor de dioxid de carbon, până în 2050. Ca o particularitate, observăm aici similitudinea deloc întâmplătoare a termenilor cu vechiul New Deal american interbelic.

Declarativ, „acţiunile Uniunii şi ale statelor membre în domeniul climei au scopul de a proteja populaţia şi planeta, bunăstarea, prosperitatea, sănătatea, sistemele ali-mentare, integritatea ecosistemelor şi biodiversitatea de ameninţarea pe care o repre-zintă schimbările climatice, în contextul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă şi în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris, precum şi de a maximiza pros-peritatea în limitele resurselor planetei şi de a spori rezilienţa şi a reduce vulnerabi-litatea societăţii la schimbările climatice”.^[3]

Practic, UE urmăreşte „tranziţia către un sistem energetic durabil, accesibil din punctul de vedere al preţului şi sigur, bazat pe o piaţă internă a energiei care funcţio-nează bine. Transformarea digitală, inovarea tehnologică, cercetarea şi dezvoltarea sunt, de asemenea, factori importanţi pentru realizarea obiectivului neutralităţii clima-tice”^[4]. Obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră este fixat pentru 2030, în prima etapă.

În comunicarea din 28 noiembrie 2018 intitulată „O planetă curată pentru toţi: o viziune europeană strategică pe termen lung pentru o economie prosperă, modernă, competitivă şi neutră din punctul de vedere al impactului asupra climei”, Comisia Europeană a prezentat atingerea până în 2050, în Uniune, a unui nivel net al emisiilor de gaze cu efect de seră egal cu zero  „printr-o tranziţie echitabilă din punct de vedere social şi eficientă din punctul de vedere al costurilor, fiind folosite sursele de energie regenerabile.^[5]

Au apărut termeni noi care formează un veritabil vocabular al acestui proiect / ideologie: „Energie curată pentru toţi europenii”, „decarbonizare”, „eficienţa energetică”, „surse regenerabile”, „neutralitate climatică”, etc.

Pactul Ecologic European, cum mai este numit The Green Deal, va acţiona în următoarele direcţii:

• Biodiversitate – Măsuri menite să protejeze ecosistemul;
• De la fermă la consumator – Modalităţi de a asigura un lanţ alimentar mai durabil;
• Agricultură sustenabilă – Sustenabilitate în agricultura europeană şi mediul rural prin Politica Agricolă Comună;
• Energie curată – Utilizarea surselor regenerabile de producere a energiei;
• O industrie durabilă – Modalităţi de a asigura cicluri de producţie mai durabile, care respectă mai mult mediul înconjurător;
• Construcţii şi renovare – Sectorul construcţiilor să devină mai curat;
• Mobilitate durabilă – Promovarea unor mijloace de transport mai durabile;
• Eliminarea poluării – Măsuri menite să reducă poluarea;
• Acţiuni privind clima – Programe şi acţiuni prin care Uniunea Europeană să devină un spaţiu neutru din punct de vedere al poluării până în 2050.^[6]

The European Green Deal are câteva caracteristici care îl fac nu doar un proiect de mediu ambiţios şi nobil pe hârtie, ci mai curând un proiect puternic transformator al Europei, un veritabil nou model economic, cu consecinţe deloc de neglijat pentru cetăţenii săi, deoarece noua economie europeană este creionată după Green Deal, iar din punct de vedere politic asistăm la ascensiunea partidelor politice „verzi” în statele importante ale Europei, semnul avansului ideologic al noii stângi. Sunt voci care spun că, dincolo de scopul declarat, The European Green Deal arată a proiect al mişcării neo-marxiste, care, deşi solicită stoparea schimbărilor climatice, nu reprezintă de fapt un plan de salvare a sistemului, ci unul de schimbare fundamentală a acestuia, în numele viziunii acestui curent cel puţin controversat.

Green Deal-ul european este similar cu conceptul de Green New Deal stângist american actual, care, pe lângă revendicările referitoare la mediu, vizează o serie de obiective ce ţin de proiecţiile socialiste: garantarea locurilor de muncă membrilor de sindicate care susţin familii, stoparea inegalităţilor sociale, egalitate în drepturi, repararea nedreptăţilor istorice faţă de etniile sau minorităţile discriminate şi altele.

Se vorbeşte astfel de ieşirea la lumină la nivelul structurii UE a ideologiei marxiste, de această dată nu sub formă comunistă, ci promovată de o generaţie de politicieni care se regăseşte în majoritatea statelor, de factură radicală şi care încearcă să impună soluţii economice, politice şi sociale utopice însă atrăgătoare prin scopul declarat – un „eco-socialism radical reformator”.^[7]

În tranziţia spre statutul de neutralitate privind emisiile de carbon, Green Deal prevede o perioadă de 7 ani, în care se va folosi instrumentul de finanţare „Fond de tranziţie corectă” de 100 de milioane de euro. Green Deal recomandă folosirea gazelor naturale până la atingerea nivelului de neutralitate ecologică. Tranziţia ar urma să fie scurtă, faţă de orizontul acestui obiectiv stabilit în 2050, când importanţa gazelor ar urma să se reducă. Strategiile europene de racordare la sursele răsăritene de gaze naturale au dus la schimbarea considerabilă a traseelor de aprovizionare, anticipând perioada de tranziţie a folosirii gazelor, pe care avea s-o prevadă pactul ecologic european.

Totuşi, producţia globală de gaze naturale din 2040 va fi comparabilă cu cea din prezent, după ce va atinge un maxim în 2030, în scenariul (conservator) de dezvoltare sustenabilă, spune cel mai recent Raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie (IEA).^[8]

Fără discuţie că, pe fond, proiectul european al energiei verzi are o componentă pozitivă asupra mediului şi este binevenit. însă propunerile poate ar trebui să fie complementare la sursele de energie care există în prezent. În mod practic, pentru a preveni un colaps economic, lucrurile trebuie făcute treptat şi, în loc să fie distruse sursele tradiţionale de energie, se poate merge pe accelerarea micşorării aportului poluator prin rafinarea tehnologiilor clasice. Riscul cel mai mare îl reprezintă vulnera-bilitatea capacităţilor tehnice de producere al energiei verzi, de tip eolian sau solar, în cazul unor calamităţi naturale. Distrugerea infrastructurii tradiţionale de producere a energiei poate avea un efect grav în astfel de situaţii. Dincolo de birocraţia de la Bruxelles, implementarea acestor teorii economice şi de mediu va duce la puternice convulsii în structura statelor codaşe ca economie, cum este România sau Bulgaria. Însă efectul nu se va limita doar la statele din coada clasamentului.

Pentru că îşi va distruge sectorul de minerit, fapt ce va avea efecte nocive atât pe plan social, cât şi strategic, România va fi în situaţia de a depinde de energia produsă de alte ţări şi va fi forţată să cumpere curent mai scump de la vecini (preţ care va fi resimţit mai ales de consumatori). Şomajul va creşte puternic, cu efect direct în creşterea emigraţiei şi depopularea unor zone întregi, cum este cazul Văii Jiului. Problemele se vor amplifica nu doar în România, ci şi în alte zone obligate la această reconversie, condamnându-i pe oamenii respectivi la o sărăcie accelerată, cu efect imediat în amplificarea migraţiei.

Discursurile vehemente ale unor oficiali europeni care cer imperativ închiderea acestor sectoare tradiţionale nu fac decât să submineze proiectul european şi să crească valul de populism în toată Europa.^[9] O populaţie sărăcită se va îndrepta spre orice proiect politic care promite stoparea acestor politici şi revenirea la o viaţă mai bună.

Apoi, un alt risc al acestei strategii îl reprezintă punerea în practică în manieră concretă, în următoarele decenii, prin schimbarea dramatică a unui model economic cu altul care nu se ştie cât de sustenabil este. Dacă statele puternice ale Europei vor avea partea leului prin adaptarea mult mai rapidă şi prin capacitatea de a fi producă-toarele tehnologiilor energiei verzi, statele mai puţin dezvoltate, să nu spunem slabe economic şi fără viziune, vor avea de suferit şi vor sărăci accelerat. Aici intră şi România. Se spune că în spatele luptei împotriva încălzirii globale stau marile interese economico-financiare, iar scopul acestor iniţiative nu este unul atât de „nevinovat” cum pare, iar interesele şi dorinţa de dominaţie economică şi ideologică nu au părăsit marile cancelarii. Şi, adeseori, în spatele diverselor entităţi care susţin închiderea, de exemplu a minelor de cărbune din statele mai sărace, stau state puternice care pe teritoriul lor continuă să exploateze aceste resurse, pe principiul că Tu, stat mai mic şi slab, trebuie să nu mai poluezi, însă la mine mai durează, deoarece sunt puternic şi îmi permit să fac ce vreau. Green Deal pentru unii şi Great Deal pentru alţii.^[10]

Dacă pentru state ca România se dau sau se promit bani ca să închidă minele din Valea Jiului şi instalaţiile de la Rovinari şi Turceni, problema va fi ce vor face oamenii din aceste zone după ce se închid aceste obiective. Convertirea în câmpuri de foto-voltaice sau plantaţii de căpşuni sau alte tipuri de culturi nu e atât de simplă şi nu există garanţii că aceşti bani promişi (750 milioane Euro) vor fi plătiţi integral sau în ce proporţie. Se pare că sintagma Europa cu două viteze e mult mai complexă decât pare.

Dar ce se va întâmpla cu ţările cu industrie învechită? Noile condiţii de mediu vor impune închiderea industriei poluante, iar încadrarea ca industrie poluantă de către Bruxelles pe diverse criterii, mai mult sau mai puţin justificate, lasă puţin loc de scăpare. Regulile drastice din acest plan vor fi greu de pus în practică din cauza investiţiilor mari necesare, aspect în care, de exemplu, România, nu are mari şanse.

Poate România şi alte state membre ar avea o şansă prin folosirea gazelor naturale şi a energiei nucleare până se va atinge neutralitatea energetică. Problema este atât de presantă încât trebuie implementată o foaie de parcurs clară şi coerentă legată de traseele de gaze, unde sunt cunoscute implicaţiile geopolitice actuale, cu Federaţia Rusă în postura de mare jucător. Care, recent, a spus că a preferat cultivarea unor relaţii bune cu unele state europene în detrimentul Uniunii Europene. Ori, să poţi încuraja folosirea gazelor naturale până la atingerea neutralităţii energetice înseamnă şi o bună relaţie pe această temă cu Rusia, indiferent că nu sună bine din punct de vedere al corectitudinii politice. State ca Germania, Franţa, adică eşalonul 1, cu siguranţă că vor putea atinge obiectivele impuse prin politici separate de politica Bruxelles-ului.

În aceste rânduri am prezentat problema eliminării minelor de cărbune, însă nu trebuie uitat că inclusiv electrificarea parcului auto european implică mari costuri de infrastructură plus reconvertirea industriei producătoare auto nevoită să închidă fabrici şi să concedieze zeci şi sute de mii de oameni în anii ce vin.

Şefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, declara:  „Emisiile trebuie să aibă un preţ care să ne schimbe comportamentul, (…) Noi toţi (şi fiecare sector) va trebui să contribuim – de la transportul aerian până la transportul maritim până la modul în care fiecare dintre noi călătoreşte şi trăieşte”. În acest sens, pentru a asigura condiţii echitabile pentru companiile din UE, Comisia Europeană a solicitat impozitarea emisiilor de dioxid de carbon asupra bunurilor importate. O astfel de propunere, nu chiar nouă, s-a dovedit, însă, imposibil de aplicat până acum pentru că nu are sprijinul unanim din partea statelor membre.^[11] Comisarul european pentru Economie, Paolo Gentiloni, anunţa în martie 2020 revizuirea radicală a taxării din energie, în dorinţa de a descuraja utilizarea combustibililor fosili. De asemenea, Comisia Europeană doreşte un nou mecanism de taxare a importurilor din afara UE bazat pe componenta de mediu a produselor importate: cu cât emisiile de carbon emise la producerea acestor bunuri sunt mai mari, cu atât taxele vor creşte, aici fiind vizată mai ales China^[12]. Însă, întrebarea este: are Europa să suplinească capabilităţile de producţie ale Chinei după ce a externalizat decenii sectoare întregi către gigantul asiatic şi nu numai?

Tot Paolo Gentiloni spunea: „Trebuie să eliminăm subvenţiile implicite pentru combustibilii fosili şi exceptările de taxare pentru industriile aviatice şi maritime – care sunt în contradicţie totală cu agenda noastră de protecţia mediului”. Taxarea, spunea el „este un instrument puternic pentru a orienta comportamentul producătorilor şi consumatorilor. Deci trebuie să folosim taxarea pentru a reduce emisiile de carbon şi a promova alegeri mai sustenabile”^[13]. Astfel, „barieră de carbon” devine un termen din ce în ce mai folosit în implementarea planului establishment-ului european, un aparat tehnocrat, în esenţă, care a adoptat ecologia ca ideologie dominantă.

Concluzia este că nu este deloc simplu să schimbi un model economic cu altul şi să poţi garanta şi succesul. Bruxelles-ul însă, trebuie să aibă în vedere, dincolo de cifrele absolute, mai ales componenta cetăţeanului de rând, povestea oamenilor şi a comunităţilor, în ansamblu, şi nu să impună brutal un proiect atât de important printr-o abordare politicianistă pusă sub imperativele economice ale marilor jucători economici care vor acumula şi mai mult în detrimentul altor milioane de oameni sărăciţi. Dacă acest proiect se va face no matter what, Uniunea Europeană ca entitate, şi aşa şubrezită de numeroase disfuncţionalităţi şi scandaluri, ar putea sfârşi lamentabil şi definitiv.

Green Deal nu se ştie dacă va salva mediul sau va scoate lumea din dezastru, însă va costa sigur o mulţime de bani din care cei mai bine poziţionaţi vor avea partea leului.

Bibliografie:

1. *** Reuniunea Consiliului European (10 şi 11 decembrie 2020).
2. *** Acordul de la Paris, http://mmediu.ro/categorie/acordul-de-la-paris/178.
3. *** Pactul verde European, https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro.
4. *** https://greendeal.ro/green-deal-pactul-ecologic-european-prezentare/.
5. Cişmaşu, Eugen, Green Deal. Primul pas către Eco-socialism al Europei capitaliste, https://romanialibera. ro/opinii/green-deal-primul-pas-catre-eco-socialism-al-europei-capitaliste-827213.
6. Druga, Ovidiu, UE declanşează Revoluţia Khmerilor Verzi! Urmează un val de scumpiri fără precedent?, https://evz.ro/ue-declanseaza-revolutia-khmerilor-verzi-urmeaza-un-val-de-scumpiri-fara-precedent.html.
7. Ghilezan, Marius, Ce ascunde afacerea „Green Deal”?, https://romanialibera.ro/opinii/ce-ascunde-afacerea-green-deal-836750.
8. Hendrik, Antonia, Eugen Tomac, reacţie după ce s-a cerut închiderea minelor din România: „Opriţi-l pe Timmermans!”, https://evz.ro/eugen-tomac-reactie-dupa-ce-s-a-cerut-inchidera-minelor-din-romania-opriti-l-pe-timmermans.html.
9. Ionescu, Adrian N., Marile reţele de gaze care au racordat UE la viitorul Green Deal: Europa trece, pentru cel puţin 30 de ani, pe gaze. Mizele şi întârzierile României, https://cursdeguvernare.ro/marile-retele-de-gaze-care-au-racordat-ue-la-viitorul-green-deal-europa-trece-pentru-cel-putin-30-de-ani-pe-gaze-mizele-si-intarzierile-romaniei.html.
10. Pantazi, Cristian, BREAKING, Schimbări radicale ale impozitării în UE, propuse de Comisia Europeană. Motorina şi benzina vor fi taxate mult mai dur, va exista un nivel minim de taxare a companiilor, importurile din afara Uniunii vor fi impozitate sever dacă nu respectă cerinţele comunitare de mediu, https://www.g4media.ro/breaking-schimbari-radicale-ale-impozitarii-in-ue-propuse-comisia-europeana-motorina-si-benzina-vor-fi-taxate-mult-mai-dur-va-exista-un-nivel-minim-de-taxare-a-companiilor-importurile-din-afara-un.html

[1] *** Pactul verde European, https://ec.europa.eu/info/strategy/priorities-2019-2024/european-green-deal_ro, accesat la 20.03.2021.

[2] *** Acordul de la Paris, http://mmediu.ro/categorie/acordul-de-la-paris/178, accesat la 20.03.2021.

[3] *** https://www.consilium.europa.eu/media/47339/1011-12-20-euco-conclusions-ro.pdf, p. 2, accesat la 22.03.2021.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Sursa: https://greendeal.ro/green-deal-pactul-ecologic-european-prezentare/, accesat la 24.03.2021.

[7] Eugen Cişmaşu, Green Deal. Primul pas către Eco-socialism al Europei capitaliste, https://romanialibera. ro/opinii/green-deal-primul-pas-catre-eco-socialism-al-europei-capitaliste-827213, accesat la 23.03.2021.

[8] Adrian N. Ionescu, Marile reţele de gaze care au racordat UE la viitorul Green Deal: Europa trece, pentru cel puţin 30 de ani, pe gaze. Mizele şi întârzierile României, https://cursdeguvernare.ro/marile-retele-de-gaze-care-au-racordat-ue-la-viitorul-green-deal-europa-trece-pentru-cel-putin-30-de-ani-pe-gaze-mizele-si-intarzierile-romaniei.html, accesat la 22.03.2021.

[9] Antonia Hendrik, Eugen Tomac, reacţie după ce s-a cerut închiderea minelor din România: „Opriţi-l pe Timmermans!”, https://evz.ro/eugen-tomac-reactie-dupa-ce-s-a-cerut-inchidera-minelor-din-romania-opriti-l-pe-timmermans.html, accesat la 22.03.2021.

[10] Marius Ghilezan, Ce ascunde afacerea „Green Deal”?, https://romanialibera.ro/opinii/ce-ascunde-afacerea-green-deal-836750, accesat la 22.03.2021.

[11] Ovidiu Druga, UE declanşează Revoluţia Khmerilor Verzi! Urmează un val de scumpiri fără precedent?, https://evz.ro/ue-declanseaza-revolutia-khmerilor-verzi-urmeaza-un-val-de-scumpiri-fara-precedent.html, accesat la 22.03.2021.

[12] Cristian Pantazi, BREAKING Schimbări radicale ale impozitării în UE, propuse de Comisia Europeană. Motorina şi benzina vor fi taxate mult mai dur, va exista un nivel minim de taxare a companiilor, importurile din afara Uniunii vor fi impozitate sever dacă nu respectă cerinţele comunitare de mediu, https://www.g4 media.ro/breaking-schimbari-radicale-ale-impozitarii-in-ue-propuse-comisia-europeana-motorina-si-benzina-vor-fi-taxate-mult-mai-dur-va-exista-un-nivel-minim-de-taxare-a-companiilor-importurile-din-afara-un.html, accesat la 22.03.2021.

[13] Ibidem.