dr. Ionuţ CONSTANTIN

„[…] Pentru că nu mai este doar o ameninţare la adresa Belarusului. […] Doresc să spun că apărarea Belarusului astăzi nu înseamnă mai puţin decât apărarea întregului nostru spaţiu, Uniunea (Rusia – Belarus). Dacă belaruşii nu rezistă, valul va ajunge până acolo”

Alexandr Lukaşenko, Preşedintele Belarusului¹

Keywords: Belarus, Alexandr Lukaşenko, democraţie, Vladimir Putin, Rusia, Maidan

În complicatul an 2020, când totul pare centrat în jurul gestionării pandemiei, a alegerilor prezidenţiale din Statele Unite şi a altor teme fierbinţi, în statul satelit al Rusiei, Belarus, zecile de mii de demonstranţi adunaţi zilnic pe străzile din Minsk solicită, începând cu luna august, plecarea lui Alexandr Lukaşenko, un veritabil dinozaur politic, un recordman al multor mandate de preşedinte. Nu vom insista asupra motivelor pentru care strada cere demisia lui Lukaşenko, însă trebuie amintite cele mai importante: gestionarea epidemiei COVID, schimbarea generaţiilor, fapt care a crescut aşteptările societăţii, un sistem economic şi social încremenit în timp².

Pe scurt, după ce alegerile prezidenţiale din Belarus, desfăşurate pe 9 august 2020 l-au dat câştigător pe Alexander Lukaşenko, au urmat manifestaţii de protest şi înfruntări violente între trupele Ministerului de Interne bielorus şi protestatarii nemulţumiţi de rezultatele oficiale care sunt contestate şi de principalul candidat din opoziţie, Svetlana Tihanovskaia³. La fel ca modelul rusesc, cel bielorus a pus accentul pe personalizarea funcţiei prezidenţiale, liderul de la Minsk fiind încarnarea statului⁴.

Însă ne întrebăm dacă evenimentele din Belarus sunt un fel de răscoală populară spontană împotriva unui lider de factură neo-sovietică sau constituie încă un demers mascat al Occidentului care speră repetarea experimentului ucrainean cu rezultat pe termen mediu slăbirea Rusiei, în aşteptarea asaltului final asupra Moscovei? A doua ipoteză priveşte chiar mâna Rusiei în evenimente, motivată de mai mulţi factori.