Dmytro OLKHACHUK

Protestele din Belarus care au debutat pe data de 9 august 2020, sunt în plină desfăşurare şi au lăsat în urmă numeroase victime ale acţiunilor oamenilor legii, gloanţelor de cauciuc şi „cocktail-urilor Molotov”. Un lucru este sigur – nu au existat astfel de proteste în Belarus până acum. Dar protestele din Belarus nu vor dura mult, deoarece în absenţa unei opoziţii puternice şi a unei societăţi civile dezvoltate, este dificil ca protestatarii să se unească şi să vorbească împreună.

Situaţia aminteşte oarecum de evenimentele din 2013-2014 de la Kiev, dar până acum este dificil să numim protestele de la Minsk un „adevărat Maidan”. Se pare că există toate semnele unei schimbări radicale de guvernare, există un lider autoritar al statului care controlează totul şi pe toată lumea, există o reţea puternică de servicii speciale şi forţe de securitate, există interese ale Rusiei, indiferenţa Occidentului. Există un motiv clar – „alegerea” preşedintelui, care a jucat de mult rolul fals al guvernării constante a lui Alexandru Lukaşenko, este foarte îndoielnică în ceea ce priveşte rezultatele sale.

Şi cel mai important – bieloruşii nu au experienţă de proteste lungi şi epuizante, de rezistenţă civilă activă. Mai mult, de mai bine de un sfert de secol, statul a fost condus singur şi la propria sa discreţie de un om a cărui imagine este mult dincolo de Belarus ca „ultimul dictator post-sovietic”. Nu se ştie cât de departe poate ajunge Alexander Lukaşenko pentru a-şi păstra puterea, dacă Rusia îl va ajuta în acest sens şi cum vor reacţiona UE şi SUA la toate aceste evenimente.

Belarus 2020 nu este doar o poveste despre începutul schimbărilor, ci şi despre lupta viziunilor despre lume. De evoluţiile din Belarus atârnă soarta Rusiei şi Putin ştie acest lucru! Aceasta este atât o criză a democraţiei, cât şi o criză a regimurilor autoritare. Şi oricât de greu ar fi ca autorul acestor rânduri să facă astfel de judecăţi, trebuie să se recunoască faptul că bieloruşii sunt abia la începutul drumului lor de eliberare şi, de fapt, încep un război pentru existenţa propriului stat independent.

Belarus s-a aflat într-o „furtună geopolitică” ideală. Se pare că faimoasa expresie a vechiului înţelept chinez Sun Tzu – autorul celebrului tratat „Arta războiului” – demonstrează acum cel mai bine nivelul „pariurilor în joc” în relaţiile dintre Alexandru Lukaşenko şi Vladimir Putin.

În prezent, cele mai active state UE privind situaţia din Belarus sunt statele baltice şi Polonia, vocali prin liderii lor. Aceştia solicită eliberarea tuturor deţinuţilor în timpul alegerilor prezidenţiale şi „respectarea tuturor drepturilor şi libertăţilor umane şi civile, inclusiv libertatea de exprimare, a presei, a întrunirii şi a asocierii”.

Iar problemele lui Alexander Lukaşenko abia încep. Şi scenariile din Belarus vor depinde de un factor foarte important: cât de masive vor fi protestele.

Primul scenariu. Lukaşenko şi forţele de securitate vor putea înăbuşi protestele şi vor restabili „stabilitatea”. Grevele pot deveni o armă formidabilă şi favorabilă pentru guvern, deoarece pentru economia ţării, unde majoritatea cetăţenilor lucrează în în-treprinderi de stat, aceste forme de nesupunere civică vor legitima reacţia structurilor dictatoriale, care îi vor aresta şi cerceta penal pe grevişti şi protestatari.

Al doilea scenariu – Lukaşenko nu va face faţă protestatarilor, dar va fi pregătit pentru o escaladare ulterioară. În acest caz, este cu siguranţă imposibil să eviţi ajutorul Kremlinului sub forma „omuleţilor verzi”.

Al treilea scenariu – Lukaşenko va aduna rămăşiţele bunului simţ şi va face incredibilul: va negocia cu protestatarii şi va fi de acord cu realegerea. În acest caz, nimeni nu va prezice soarta Belarusului, ci va pune din nou Kremlinul într-o poziţie geopolitică şi mai dificilă: fie să piardă un alt stat post-sovietic din influenţa sa, fie să meargă la noi scenarii aventuroase.

Dar trebuie să subliniem că negocierile lui Alexandru Lukaşenko cu Putin în septembrie 2020 au adus din Rusia un ajutor de 1,5 miliarde de dolari şi ajutor militar în caz de necesitate. În afară de aceasta, pe data de 23 septembrie 2020 Lukaşenko a fost reinstaurat în funcţia de preşedinte şi pare că se va realiza scenariul combo: ajutorul rusesc şi protestele pe întregul teritoriul Belarusului. Dar aici trebuie să fie şi o poziţie mai puternică adoptată de UE şi nu numai de către Statele Baltice şi Polonia. În altă situaţie este posibil că Belarusul să intre pentru totdeauna în sistemul pro-rus şi să se realizeze un stat aşa-numit Rusia mare.