Dmytro OLKHACHUK
Istoria are multe exemple despre modul în care statele mari (puteri regionale) regionale intervin în procesele politice ale altor ţări pentru a-şi răspândi influenţa şi controlul asupra resurselor naturale. Principalele caracteristici ale unei astfel de inter-venţii sunt loviturile de stat militare cu preluarea forţată a puterii politice şi schimbarea conducerii. Din păcate, ţările din regiunea africană, precum Liberia, Nigeria, RCA, Uganda, Guineea şi Zimbabwe, nu au scăpat de astfel de exemple. Exemple mai recente includ Sudanul şi Mali.
Toate loviturile militare din ţările din regiunea africană au factori interni şi externi. Fără îndoială, factorii interni sunt instabilitatea socio-economică, ceea ce duce la numeroase demonstraţii şi mitinguri. La fel de important este însă contextul politicii externe, care reprezintă dorinţa puterilor regionale de a spori expansiunea în Africa, ajutând ţările continentului să le sprijine politic, financiar şi deschis prin mijloace militare. Rusia se amestecă în politicile interne şi externe ale ţărilor africane din anul 2018, după ce a efectuat anterior lovituri de stat similare în Ucraina şi a încercat să le efectueze astăzi în Republica Belarus. În luna august a acestui an, preşedintele Republicii Belarus Alexander Lukashenko a acuzat Rusia (!) nu numai că a intervenit în alegerile prezidenţiale ale ţării, ci şi că a trimis ilegal militanţi ruşi ai companiei militare private Wagner, care fac parte din trupele hibride ale Rusiei, mercenari ai forţele speciale ruseşti şi informaţii. Potrivit preşedintelui Republicii Belarus, mercenarii din structurile Wagner au fost trimişi să destabilizeze situaţia din ţară înainte şi în timpul alegerilor. Acţiunile agresive ale Rusiei au fost, de asemenea, condamnate de conducerea superioară a SUA.
Intervenţia activă a Rusiei în evenimentele din Sudan şi Mali este, de asemenea, notorie. În 2019, preşedintele în funcţie al Sudanului, Omar Al-Bashir, care este susţinut în mod activ de preşedintele rus Vladimir Putin, a fost demis într-o lovitură de stat militară. Presa mondială a susţinut că aceiaşi mercenari ai companiei militare private ruseşti Wagner, pe care Rusia îi foloseşte acum pe scară largă ca element al unui război hibrid în ţările africane, au participat activ la suprimarea sentimentului anti-guvernamental din partea preşedintelui sudanez. Unele fapte indică, de asemenea, că armata, care a preluat puterea în Sudan, a fost instruită în Rusia în trecut. De aceea există suspiciunea că lovitura de stat militară din Sudan a avut loc exact conform scenariului rusesc.
În august 2020, o lovitură de stat militară a avut loc şi în Republica Mali. După ce a forţat preşedintele în exerciţiu Keita să demisioneze, ţara este acum condusă de aşa-numitul „Comité National pour le Salut du Peuple” (CNSP). Se ştie că liderii CNSP, care au efectuat o lovitură de stat militară în Republica Mali, au fost instruiţi recent în institutele militare ale forţelor armate ruseşti. O dovadă suplimentară, care poate indica implicarea Rusiei în lovitura de stat din Republica Mali, este reuniunea cu rebelii din 21 august 2020, la Kati, a ambasadorului rus în Mali, Gromyko. În cadrul şedinţei, au discutat despre asistenţa Rusiei rebelilor, precum şi despre perspectivele creşterii relaţiilor bilaterale.
Fapte incontestabile indică faptul că impactul Rusiei asupra loviturilor de stat militare din Sudan şi Republica Mali are ca scop consolidarea statutului principalului şi singurului partener militar şi economic dintre ţările africane, urmat de accesul nerestricţionat la resursele lor naturale. Există vreo certitudine astăzi că valul loviturilor de stat militare din Africa nu va afecta ţara noastră, care este bogată în resurse naturale?
Coments