dr. Ionuţ PURICĂ

ISTORIE ŞI CONCEPTUL DE GLOBALIZARE
(SOARELE NU APUNE NICIODATĂ PESTE IMPERIU)

Definiţie: globalizare sf [At: MDA ms / Pl: ~zări / E: globaliza] Fenomen de transformare a lumii într-o unitate, care se manifestă la scara întregului glob prin crearea de instituţii şi organisme politice suprastatale, printr-o politică economică şi de securitate comună etc.

În istorie s-a întâlnit de mai multe ori şi sub diverse forme noţiunea unui conglomerat suprastatal. Această noţiune se aplică atât legat de durata mare de timp, cât şi de extinderea spaţială. Uniunea regatelor Egiptului de Sus şi a celui de Jos care a avut o durată de peste 4.000 de ani este un exemplu concludent al primei categorii de mai sus, alături de Imperiul Roman de la fondarea Romei până la căderea Constantinopolului (2.000 ani), care este şi un exemplu de extindere teritorială. În prezent asistăm la formarea de conglomerate suprastatale în America de Nord, Europa, Asia. Mai mult, există, datorită unor posesiuni dispersate în lume, conglomerate legate de căile de transport şi de dominarea transportului maritim şi terestru; ca bun exemplu fiind regatul lui Frederic cel Mare la mijlocul secolului al XVIII-lea, care controla Ţările de Jos şi Spania cu coloniile lor din Asia şi respectiv, America de Sud. De aici s-a născut sintagma conform căreia „soarele nu apune niciodată peste imperiu”. Aceasta a fost preluată de Imperiul Britanic în secolul al XIX-lea.

Evident existenţa unui regat universal sau structură suprastatală (uniune, federaţie) este de asociat cu elementele economice, politice, militare, cu rolul de a perpetua structura dată în timp şi posibil în spaţiu până la atingerea limitei întregii planete. Dacă tehnologia o va permite spaţial se poate extinde şi la alte corpuri cereşti e.g. Lună, Marte, diverşi asteroizi cu resurse, etc.