Mrd. Alexandru Vlad CRIŞAN *
Abstract. My work will focus on analyzing Turkey’s geo-economic strategies in Central Asia and the Caspian Sea.
The first part of the article is concerning the Strategic Depth Doctrine, of the current Prime Minister of Turkey, expressing a very interesting vision of the role to be played by Turkey in the future, as a power pole in an tricontinental area. Central Asia and Caspian Area are areas of major importance in geoeconomic terms for Ankara, while these areas represent an important concept of Mr. Davutoğlu regarding the space where Turkey must have a connection to the great powers of the Eurasian continent.
Analysis of Trilaterals initiated by Turkey as Turkey – Georgia – Azerbaijan, Turkey – Iran – Azerbaijan, Turkey – Azerbaijan – Turkmenistan, will be applied in this work. These trilateral instruments are, in my opinion, extremely important for geoeconomic and geopolitical Turkish strategies aiming Eurasia.
The conclusions will focus on my own point of view, where I will try to argue that the Caspian and Central Asian areas are areas where Turkey wants to create a space of geoeconomic influence, based on geopolitical considerations.
CONCEPTUL ADÂNCIMII STRATEGICE (Ahmet Davutoğlu)
Actualul premier turc, domnul Ahmat Davutoğlu, a redactat o lucrare de mari proporţii în anul 2001, lucrare numită Stratejik Derinelik (Strategic Depth), lucrare în care a expus o nouă viziune asupra viitorului Turciei ca pol
de putere al spaţiului fostului Imperiu Otoman, noi după ce am analizat acest concept, putem spune că aceasta reprezintă baza strategică a Eurasianismul Turcesc, total diferit de cel rus, chiar îl putem privi ca o alternativă la cel rusesc, deoarece este foarte bine omogenizat, pune la un loc atât metodele geopoliticii clasice şi neo-clasice, cât şi elementele de liberalism, prin accentul pus pe soft-power.
Davutoğlu dezvoltă o viziune strategică despre Turcia, ce prezintă o anumită adâncime strategică în regiunile şi zonele vecine, datorită istoriei, poziţionării geografice, care pun Turcia în mijlocul unor state pe care Davutoğlu le numeşte puteri periferice. Turcia nu trebuie să se mulţumească cu un rol regional în Balcani sau Orientul Mijlociu, deoarece statul truc nu este o putere regională, ci o putere centrală. Prin urmare statul turc ar trebui să aspire la un rol de lider ce să atragă şi să influenţeze mai multe regiuni, fapt ce i-ar acorda Turciei un rol strategic, semnificativ la nivel global. În opinia lui Davutoğlu, Turcia este o ţară ce aparţine simultan Orientului Mijlociu, Balcanilor, Asiei Centrale, Caucazului, Mării Mediterane şi Mării Negre, iar prin această apartenenţă a statul turc poate exercita influenţă în toate aceste zone, dându-i Turciei rolul de jucător strategic global.
Totodată, şi aici este important de reţinut, el respinge ideea conform căreia Turcia ar trebui să aibă rolul de punte între Islam şi Occident, deoarece prin acest rol Turcia ar deveni un instrument de promovare a intereselor altor puteri. Viziunea lui Davutoğlu, deşi are ca bază teoretică gândirea geopolitică, aceasta se îndepărtează de paradigma geopoliticii ortodoxe, deoarece, pe o anumită fundaţie de gândire geopolitică, strategia pe care o promovează profesorul şi omul politic turc are foarte multe elemente liberale, folosite în gândirea liberală a relaţiilor internaţionale. Conform acestuia, Turcia are aceea adâncime strategică, care îi permite să pună în aplicare o politică externă multidimensională care să pretindă un rol central în politica globală. În loc să permită altor ţări oportunitatea de a folosi Turcia ca să îşi atingă interesele regionale şi strategice, Ankara trebuie să dezvolte o politică proactivă care să fie proporţională cu spaţiile sale istorice şi geografice, spaţii ce sunt amplificate de moştenirea otomană. Pentru a atinge acest obiectiv, Turcia ar trebui să îşi valorifice potenţialul de soft-power. Această valorificare trebuie să se bazeze pe legăturile istorice şi culturale, cu toate regiunile care au aparţinut fostului Imperiu Otoman, precum şi pe promovarea instituţiilor democraţiei turce, precum şi pe piaţa şi economia sa înfloritoare. Totodată, conform lui Davutoğlu, Turcia trebuie să lase deoparte imaginea de stat puternic militarizat şi istoria sa de putere militară tutelară asupra societăţii şi a politicii moştenite. În schimb, ar trebui să promoveze soluţionarea conflictelor, cooperarea economică regională, strategii care ar elimina necesitatea de intervenţie în regiunile vizate de Turcia, intervenţie venită din partea marilor puteri. În această privinţă, dar şi ca o chintesenţă a viziunii Strategic Depth, următorul citat este relevant: „Turcia se bucură de mai multe identităţii regionale şi, prin urmare, are capacitatea, precum şi responsabilitatea de a urma o politică externă integrată şi multidimensională. Combinaţia unică de istorie şi geografie în care se regăseşte ţara noastră, aduce cu ea şi un simţ al responsabilităţii. Astfel, Turcia trebuie să contribuie activ pentru soluţionarea conflictelor, stabilirea păcii şi consolidarea securităţii internaţionale, care reprezintă o Call of Duty ce decurge din adâncurile unei istorii multidimensionale pentru Turcia”.
Ca o dezvoltare a primelor sale argumente prezentate în 1990 ca parte a ceea ce avea să devină din 2001 încoace doctrina Strategic Depth, Davutoğlu identifică două condiţii necesare Turciei, pentru ca acest stat să reuşească în a-şi îndeplini ambiţiile sale strategice la nivel mondial. Prima se referă la politica internă a Turciei, unde Ankara trebuie neapărat să rezolve problema kurdă, precum şi fisurile în creştere dintre elementele islamiste şi cele seculariste din societatea turcă. Soluţia lui Davutoğlu pentru ambele probleme vine pe baza principiilor liberale, deoarece doar aşa potenţialul strategic al Turciei va fi capitalizat, iar o soluţie echilibrată şi durabilă pentru problema kurdă şi garantarea drepturilor acestei minorităţii în Turcia, va putea fi obţinută doar printr-un consens de tip liberal. La fel stau lucrurile şi în cazul chestiunii legate de secularism şi islamism. Pe plan internaţional, Davutoğlu susţine că, Turcia trebuie să rezolve toate disputele bilaterale care au împiedicat bunele relaţii cu vecinii săi. Prin ceea ce a fost prezentat ca politica zero probleme cu vecinii, Davutoğlu a făcut o critică la adresa strategiilor de politică externă ale Turciei din ultimele decenii, deoarece, conform acestuia, Turcia a pierdut oportunităţii cruciale datorită conflictelor cu vecinii săi. Pentru ca Turcia să devină un lider regional şi să joace un rol strategic global, are nevoie să îşi depăşească fobiile şi să stabilească relaţii cordiale cu toţi vecinii săi. Politica externă turcă trebuie să vizeze rezolvarea tuturor litigiilor aflate în aşteptare, care sunt menţinute datorită inerţiei diplomatice acumulate în trecut, pentru ca statul turc să poată accede cu adevărat la propriul rol strategic global. Pe lângă soluţionarea conflictelor dintre Turcia şi vecinii săi, Davutoğlu susţine iniţierea de strânse legături cu toate puterile emergente, precum China, India, Rusia şi Brazilia, fapt ce reprezintă cheia pentru doctrina Strategic Depth, în viziunea lui Davutoğlu. De asemenea, căutarea şi obţinerea unui rol de lider în cadrul dialogului intercivilizaţional şi interreligios trebuie să devină una dintre priorităţile conducerii turce, rol pe care Turcia l-ar putea obţine folosindu-se de moştenirea sa istorică şi culturală.
În ceea ce priveşte zona Transcaucaziei, aici Davutogul o vede ca un spaţiu unde Turcia a avut în mod tradiţional o influenţă istorică, precum şi legături culturale şi politice. Acesta susţine că Georgia trebuie să fie susţinută de către Turcia în eforturile sale de a clădi un stat modern şi competitiv, în acelaşi timp trebuie intensificate legăturile politico-economice cu aceste state. În ceea ce priveşte Armenia, aici Davutoğlu merge pe aşa numita politică zero probleme cu vecinii, susţinând că rezolvarea contenciosului cu statul armean trebuie să fie o prioritate pentru Turcia, deoarece doar aşa statul turc poate să îşi pună în practică proiectele sale economice şi culturale în Transcaucazia şi Asia Centrală. Azerbaidjanul este privit de Davutoğlu ca statul aliat al Turciei, iar rolul statului turc vis-a-vis de Azerbaidjan trebuie să fie acela de îndrumător al Azerbaidjanului în dezvoltarea sa economică şi politică, totodată Davutoğlu, în cazul Azerbaidjanului scoate serios în evidenţă aspectele de ordin cultural şi etnic ce leagă cele două state.
TRILATERALA TURCIA – GEORGIA – AZERBAIDJAN
Trilateralismul reprezintă unul dintre cele mai importante instrumente diplomatice pe care se bazează statul turc în atingerea obiectivelor sale de politică externă. Acest tip de format diplomatic îşi are bazele în interdependenţa economică şi energetică pe care o promovează statul turc, în vecinătatea sa estică. Trilateralismul reprezintă instrumentul geopolitic care susţine eforturile Turciei în a deveni un actor geostrategic influent în spaţiul Mării Caspice şi în Asia Centrală.
Prima şi ceea mai importantă dintre aceste Trilaterale iniţiate şi puse în practică de Turcia este reprezentată de Turcia – Georgia – Azerbaidjan. Această trilaterală este ceea mai consolidată şi actualmente îşi are principiile de funcţionare bazate pe Declaraţia de la Trabzon din 8 iulie 2012. Această declaraţie este un tratat semnat între cele trei state prin care acestea se angajează să susţină derularea şi buna funcţionare a proiectelor energetice, economice şi politice deja implementate şi de asemenea se angajează să susţină implementare viitoarelor proiecte energetice, precum şi sprijinirea reciprocă în organizaţiile internaţionale[1]. Acest act a fost adoptat la prima reuniune trilaterală a miniştrilor de externe din cele 3 state.
În cadrul acestei declaraţii este subliniată importanţa dezvoltării Caucazului de Sud, regiune situată la intersecţia coridoarelor de transport şi comunicare dintre Est şi Vest. De asemenea se evidenţiază rolul destabilizator al conflictelor îngheţate din respectiva regiune, iar patrimoniul istoric şi cultural comun trebuie să reprezinte baza pentru o bună cooperare între aceste state, mai bine zis diplomaţia culturală. Este evidenţiat rolul major pe care îl au proiectele energetice precum conductele BTE (Baku – Tbilisi – Erzurum) sau BTC (Baku – Tbilisi – Ceyhan), dar şi rolul vital pentru transporturi pe care îl va avea calea ferată BTK (Baku – Tbilisi – Kars). Principalele organizaţii internaţionale unde cele trei state se angajează să se susţină reciproc sau să aibă politici apropiate vis-a-vis de acestea sunt ONU, OSCE, OCEMN, NATO şi UE. Totodată, aceste state se angajează să susţină suveranitatea şi integralitatea atât a Georgiei, cât şi a Azerbaidjanului. Promovarea dezvoltării viitoare a relaţiilor în toate domeniile, în special în domeniul comerţului, energiei, transporturilor, financiar-bancar, al mediului, prin intermediul proiectelor comune şi a planurilor de cooperare şi, dacă este necesar, prin intermediul unor mecanisme de cooperare trilaterale, reprezintă un alt obiectiv major al acestei Trilaterale. Ca principal instrument de dezvoltare a relaţiilor economice trilaterale, aceste state se vor baza pe TAG (Formatul Trilateral de Bussines Turcia – Georgia – Azerbaidjan). Este subliniată importanţa constituirii unui mediu favorabil pentru investiţiile străine directe, precum şi importanţa dezvoltării industriei turismului în toate cele trei ţări. Domeniul agricol este unul în care cele 3 ţări se angajează să dezvolte cooperarea.[2] De asemenea, foarte important, cele 3 state îşi afirmă susţinerea pentru proiectele de transport de mari dimensiuni precum TRANCECA (Coridorul de Transport Europa – Caucaz – Asia), în cadrul politicii de restaurare a Noului Drum al Mătăsii, iar în acest context este scoasă în evidenţă importanţa deosebită a BTK, care va avea ca extensie dezvoltarea portului Internaţional Baku la Marea Caspică, subliniind că acest coridor de transport prin Transcaucazia este cel mai scurt drum spre spaţiul Asiei Centrale şi de Est[3]. Cooperarea de succes deja existentă între Azerbaidjan, Georgia şi Turcia şi importanţa aprofundării acesteia cu scopul de a realiza noi proiecte de conducte care ar urma să transporte resurse energetice din Azerbaidjan şi ţările din Asia Centrală către pieţele internaţionale este un alt obiectiv prioritar al acestei trilaterale. Şi nu în ultimul rând, cele 3 părţi s-au angajat ca începând cu 2012 să se întocmească un plan de acţiune la fiecare doi ani, pentru a se putea coordona mai bine acţiunile statelor implicate. Cam acestea ar fi cele mai importante puncte ale acestei Declaraţii[4].
Din punct de vedere geostrategic şi geopolitic, această Trilaterală Turcia – Georgia – Azerbaidjan, reprezintă pentru puterea de la Ankara cel mai fiabil instrument pentru ca Turcia să poată să consolideze dependenţa Azerbaidjanului şi Georgiei de ea, prin implementarea proiectelor energetice, iar pe lângă asta, Turcia are posibilitatea de a-şi propaga foarte puternic influenţa în Azerbaidjan şi regiunea Mării Caspice prin intermediul căii ferate BTK. Al treilea punct foarte important este reprezentat de consolidarea relaţiilor economice, politice şi culturale dintre cele trei părţi, fapt ce arată foarte clar încadrarea acestei trilaterale în cadrul conceptului Strategic Depth, susţinut de Davutoğlu. De fapt această Trilaterală este singura formă diplomatică şi politică unde Turcia este cu adevărat centrul de putere, care atrage şi propagă din punct de vedere economic şi politic influenţa în Transcaucazia şi Marea Caspică. Prin această trilaterală, Turcia îşi asigură un coridor, chiar dacă nu foarte sigur din punct de vedere al stabilităţii, spre Marea Caspică, deoarece atât Georgia, cât şi Azerbaidjanul sunt la ora actuală foarte dependente de proiectele trilaterale implementate până acum sau care urmează să se implementeze de acum încolo, vezi TANAP.
Prin intermediul acestei Trilaterale, statul turc îşi asigură cooperarea cu Azerbaidjanul, prin intermediul Georgiei, face Georgia destul de dependentă de proiectele ale căror baze sunt Azerbaidjanul şi Turcia, asigurându-şi astfel disponibilitate Tbilisiului în relaţii cu cele două state turcice şi în final, Turcia obţine acea poartă de intrare (gateway) ca să folosesc un termen al lui Saul B. Cohen, spre Azerbaidjan şi M Caspică, poartă de intrare pe care din punct de vedere economic o poate controla, aşadar prin această trilaterală putem observa poziţia consolidată a Turciei în Transcaucazia, din punct de vedere geoeconomic.
TRILATERALA TURCIA – IRAN – AZERRBAIDJAN
Această trilaterală, nu este la fel de dezvoltată precum prima, deoarece cooperarea nu este atât de consolidată între cei trei actori. A fost adoptată în 14 martie 2014 în cadrul întâlnirii de la Van dintre cele 3 părţi o declaraţie comună, dar care se referă şi la aspecte destul de generale, însă periodic, începând cu 2011 au avut loc întâlniri între cele trei părţi, întâlniri la care au participat în principal miniştrii de externe. Prima astfel de întâlnire a avut loc la Orumieh în Iran. De atunci au loc astfel de întâlniri în format trilateral, întâlniri ce au ca principal subiect de discuţie cooperarea economică, energetică şi culturală dintre cele 3 părţi prin implementarea de diferite proiecte[5].
În cea ce priveşte Declaraţia de la Van, cei trei miniştrii de externe prezenţi, respectiv Ahmat Davutoğlu, Mohammad Javad Zarif şi Elmar Mamma-dyarov, şi-au exprimat intenţia de a dezvolta pe viitor proiecte comune la nivel trilateral. În timpul întâlnirii a fost adoptat şi un plan de acţiune pentru 2014-2016, ce vizează dezvoltarea cooperării şi acţiunilor comune a celor 3 state, plan ce are în vedere domenii precum securitate regională, energia, economia şi cultura[6]. În februarie 2015 ambasadorul Iranului la Baku, domnul Mohsen Pak Ayeen, a declarat în cadrul unui interviu acordat unei agenţii de ştiri azere, că pentru cele trei state dezvoltarea cooperării economice este principalul obiectiv în cadrul Trilateralei, iar din acest punct de vedere, toţi cei 3 preşedinţi sunt interesaţi de această dezvoltare[7].
Acum dacă privim această Trilaterală din nou din perspectivă geopolitică, observăm potenţialul enorm pe care îl are, deoarece prin atragerea Iranului într-un astfel de format de cooperare, credibilitatea şi potenţialul în plan regional şi continental cresc semnificativ. De fapt, această Trilaterală reprezintă în opinia mea adevăratul pol de putere sudic, care să contrabalanseze polul de putere rusesc din nord. Spun asta deoarece perspectivele şi potenţialul pe care le oferă această trilaterală în zona Transcaucaziei, şi Asiei Centrale sunt de importanţă majoră. În primul rând, sudându-se cooperarea Turcia-Iran, puterea turcă poate beneficia de un cap de pod foarte stabil pentru a-şi propaga influenţa în spaţiul Mării Caspice şi Asiei Centrale, deoarece nu mai trebuie să fie rezervată ca în cazul trilateralei din Caucazul de Sud, iar din acel moment Iranul substituie importanţa Azerbaidjanului ca principal cap de pod al Turciei spre Marea Caspică. Asta deoarece Iranul are graniţă teritorială cu statele Asiei Centrale şi are o poziţie de forţă la Marea Caspică. Mai mult decât atât, dacă această cooperare se dovedeşte a fi prolifică într-adevăr, putem vorbi atunci de o axă Est-Vest, între Ankara şi Teheran.
Această trilaterală aduce împreună, din punct de vedere geostrategic cei trei pivoţi geopolitici ai lui Brzezinski, formând astfel, lanţul celor trei pivoţi, singurul format până la ora actuală ce aduce la un loc 3 pivoţi din cei 5 prezentaţi de autorul american, a căror importanţă geopolitică este esenţială pentru viitorul Eurasiei, după cum susţinea şi Brzezinski.
Însă deocamdată această trilaterală nu este destul de consolidată, iar cooperarea încă nu este una omogenă, asta putem observa şi din caracterul generalist al Declaraţiei de la Van, fapt ce face ca această trilaterală să rămână încă în stadiul potenţial.
TRILATERALA TURCIA – AZERBAIDJAN – TURKMENISTAN
Prima întâlnire a miniştrilor de externe din cadrul statelor implicate în această trilaterală a avut loc la Baku în 2014, atunci când au fost puse bazele acestei cooperări. În ianuarie 2015 a avut loc la Asghabat cea de-a doua astfel de întâlnire, unde au fost prezenţi miniştri de externe ai celor trei state[8]. Această trilaterală este una ce are ca obiectiv clar stabilit, dezvoltarea cooperării energetice dintre cele 3 state. Într-adevăr în domeniul energetic potenţialul este unul enorm, deoarece Turkmenistanul este al IV-lea cel mai mare producător de gaze naturale din lume, iar de cealaltă parte a Mării Caspice şi Azerbaidjanul se numără printre mari producători de gaze naturale. Zaur Shiryev susţinea într-un articol, publicat pe website-ul Jamestown.org, faptul că această constituire a Trilateralei Turcia – Azerbaidjan – Turkmenistan este un adevărat succes diplomatic pentru Ankara, ideea constituiri acestei trilaterale aparţinând Turciei care în 2008 a propus înfiinţarea unei astfel de trilaterale. În scopul dezvoltării cooperării în domeniul energetic[9], ideea ce s-a materializat în anul 2014.
Strategia pentru punerea în aplicare a deciziilor luate în cadrul acestei trilaterale este una foarte inteligentă, deoarece Turcia a propus, prin vocea preşedintelui său Recep Erdoğan, ca pentru transportul energiei din Turkmenistan spre piaţa turcă şi cea occidentală să fie folosită infrastructura TANAP, infrastructură aflată în construcţie actualmente, şi care va avea o capacitate maximă de transport de 20 miliarde metri cubi de gaze naturale anual. Practic Turcia a reuşit să atingă două obiective deodată, deoarece dacă exportul de energie din Turkmenistan spre Vest se va produce în viitor, infrastructura va fi deja constituită în cea mai mare parte a ei, doar porţiunea trans-caspică de 300 de km ar trebui să fie construită. În Marea Caspică este şi marea problemă a acestei trilaterale, deoarece aici, opoziţia şi monopolul în domeniul high-politics exercitate de Rusia şi Iran sunt un obstacol major în calea construiri unei conducte Trans-Caspice. Însă chiar dacă Turcia aşteaptă rezolvarea acestor probleme, constituirea acestei trilaterale oferă Ankarei suportul necesar din punct de vedere politico-diplomatic pentru derulare efectivă pe viitor a transportului de gaze naturale prin Marea Caspică.
Însă, în afară de energie, această trilaterală mai are o componentă importantă şi anume aceea a comerţului şi economiei, pentru că, dacă în domeniul energiei lucrurile se mişcă destul de greu, în domeniul comerţului restricţiile politice nu sunt atât de greu de depăşit, iar aici principalul beneficiar este Turcia. Spun asta deoarece Turcia este un foarte mare producător de bunuri de larg consum, producător ce are nevoie de pieţe de desfacere. Una dintre aceste pieţe este Turkmenistanul, stat ce datorită axării aproape totale pe exportul gazelor naturale, are nevoie de mari cantităţi de bunuri ce vin din afara ţării, Aceste bunuri vin în ceea mai mare parte din China, dar Turcia se apropie cu repeziciune. Asta datorită căii ferate BTK, care prin interconectare cu axa portuară Baku – Turkmenchay, va duce bunurile turceşti pe piaţa turkmenă, fără nicio problemă[10]. Acest fapt s-a văzut şi în data de 4 martie 2015, când preşedintele Turkmenistanului Gurbanguly Berdimuhamedov a efectuat o vizită oficială în Turcia[11], unde a semnat împreună cu preşedintele turc o serie de documente interguvernamentale, ce vizează următoarele domenii: producţie, protecţie socială, ocuparea forţei de muncă, transportul de mărfuri internaţional coordonat, a fost semnat un acord interguvernamental de cooperare între Uniunea Industriaşilor şi Antreprenorilor din Turkmenistan şi Consiliul pentru Relaţii Economice Externe al Turciei[12]. Toate aceste acorduri arată foarte clar că această trilaterală nu are doar un cu aspect energetic, ci are caracteristici economice multilaterale.
Noi vedem această trilaterală ca o continuare a celei dintre Turcia, Georgia şi Azerbaidjan, cu menţiunea că puterea turcă, având o strânsă cooperare cu două state riverane la Marea Caspică, situate una pe malul vestic, iar alta pe malul estic, îşi întăreşte poziţia în spaţiul Mării Caspice în special din punct de vedere energetic, deoarece devine şi mai mult un hub energetic, iar pe lângă asta îşi intensifică prezenţa pe pieţele din acest spaţiu, pieţe de care are absolută nevoie, aşadar pot spune că geoeconomia predomină în strategia turcă a trilateralei Turcia – Azerbaidjan – Turkmenistan.
În finalul acestui sub capitol vreau să fac următoarele precizări:
– Turcia prin aceste Trilaterale pune în practică principiile Strategic Depth promovate de Ahmat Davutoğlu, deoarece vedem că domeniile pe care se axează Turcia prin aceste trilaterale sunt exact aceleaşi pe care le expune Davutoğlu în lucrarea sa din 2001
– Turcia doreşte să îşi consolideze cooperarea în special cu Azerbaidjanul, deoarece acest stat este prezent în toate formatele trilaterale promovate de Turcia, fapt ce arată necesitatea unui cap de pod stabil şi interconectat cu Turcia, la Marea Caspică, pentru ca mai apoi să poată fi proiectată influenţa în spaţiul caspic
– Georgia este veriga geostrategică ce trebuie să fie poarta de intrare a Turciei spre Marea Caspică şi Azerbaidjan, mai ales în actualul context geopolitic, din acest motiv atât Turcia, cât şi Azerbaidjanul sunt foarte atente la relaţia cu Georgia şi încearcă să interconecteze cât mai mult cu putinţă statul gruzin de proiectele lor geoeconomice
– Iranul este statul cu cel mai mare potenţial de influenţă în spaţiul caspic, după Rusia, de aceea Turcia are nevoie de acea trilaterală Turcia – Iran – Azerbaidjan, iar pe lângă asta o cooperare Iran-Turcia poate schimba cu adevărat centrele de putere din zona Caspică şi Asia Centrală, dar acest fapt încă rămâne în mare măsură ca potenţial
– Turkmenistanul este obiectivul Turciei pentru desăvârşirea sa ca hub energetic, asta deoarece în cazul construirii conductei Trans-Caspice, Turcia este acel hub sudic ce poate concura cu Rusia în mod real pentru piaţa europeană
– Marea Caspică este obiectivul vital al acestor trilaterale promovate de Turcia, practic 3 din cele 4 state cu care Ankara are astfel de forme de cooperare politico-diplomatică (Azerbaidjan, Turkmenistan, Iran) au acces la Marea Caspică, iar al IV-lea este poarta de intrare spre spaţiul caspic (Georgia), asta arată că Turcia este jucătorul geostrategic ce doreşte expansiunea neîngrădită la Marea Caspică, deoarece odată stabilizată poziţia Turciei aici, influenţa turcă în Asia Centrală este omniprezentă. Iar această importanţă geostrategică a Mării Caspice pentru Turcia, mă face să cred că Marea Caspică este Hinterland-ul necesar Turciei, pentru ca aceasta să devină o mare putere
– În opinia mea următoarea trilaterală ce va fi iniţiată de Turcia va fi Turcia – Azerbaidjan – Kazahstan. Acesta va fi trilaterala care într-adevăr va oferii Ankarei primatul geoeconomic în spaţiul caspic, iar documentul New Sinergy semnat de către preşedinţii Turciei şi Kazahstanului în 16 aprilie 2015 arată foarte clar domeniile de cooperare între cele două state, mai exact: transport, energie, agricultură, cultură, producţie de bunuri, infrastructură[13].
Bibliografie Generală
- Zbigniew Brzezinski; Marea Dilemă A Domina sau A Conduce, editura Scripta, Bucureşti 2005
- Zbigniew Brzezinski; Marea Tablă de Şah, Supremaţia americană şi imperativele sale geostrategice, editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 2000
- Editors Vusal Gasimli Kornely Kakachia, Reshad Karimov Andrey Makarychev, Farhad Mammadov, Mehmet Ögütçü, Gulshan Pashayeva Amanda Paul, Dennis Sammut, Zaur Shiriyev, Cavid Veliyev; The South Caucasus Between integration and fragmentation,, published by European Policy Center, Baku, Mai 2015
- Vasile Simileanu; Geopolitică şi Centre de Putere, editura Top Form, Bucureşti 2011
- Coordonatori Teodor Frunzeti, Valdimir Zodian; Lumea 2013, Enciclopedie Politică şi Militară (Studii Strategice şi de Securitate), editura Rao, Bucureşti 2013
- Stefano Casertano; The New Geopolitics of Energy Resources, Global energy politics and supply security, publisher Brandenburgisches Institut fur Gesellschaft und Sicherheit, Posdam 2013
- Editor Samuel J. Brannen; The Turkey, Russia, Iran Nexus, Envolving Power Dynamics in the Middle East, the Caucasus and Central Asia,, published by Center for Strategic and International Studies, New York 2013
- Saul Bernard Cohen, Geopolitics of the World System, phublisher Rowman & Littlefield Publishing Group, Boston 2003
- Radu Gabriel Safta, Călin Felezeu; Turcia Contemporană între moştenirea kemalistă şi Uniunea Europeană, editura CA Publishing, Cluj-Napoca 2011
- Radu Gabriel Safta (C-N 2009, Teză de Doctorat, coordonator Vasile Puşcaş), Turcia după Încheierea Războiului Rece în Contextul Geopolitic Actual, Cluj-Napoca 2009
- Paul Caval, Geopolitică şi Geostrategie. Gândirea politică, spaţiul şi teritoriul în secolul al XX-lea,editura Corint, Bucureşti 2001
- Ioannis N. Grigoriadis, The Davutoğlu Doctrine and Turkish Foreign Policy, publisher Helenic Foundation for European and Foreign Policy (ELIAMEP), Athena 2010
- Iqbal Haciyev; Relaţiile Republicii Azerbaidjan cu Statele din Asia Centrală, Geopolitica Spaţiului Caspic şi Central Asiatic (1991-2003), editura Top Form, Bucureşti 2010
- Ionuţ Constantin; Evoluţii Geopolitice în Asia centrală –politica României faţă de statele din regiune (1991-2007)-, editura Univers Ştiinţific, Bucureşti 2011
- Coordonatori George Cristian Maior, Serghei Konoplyov; Cunoaşterea Strategică în Zona Extinsă a Mării Negre, editura RAO, Bucureşti 2011
- www.trend.az
- www.mfa.gov
- www.jamestown.org
- www.dha.com
- www.newsint.ro
* Crişan Alexandru-Vlad, masternand la Facultatea de Istorie şi Filosofie, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, specializarea: Managementul Securităţii în Societatea Contemporană
[1] http://www.mfa.gov.tr/trabzon–declaration-of-the-ministers-of-foreign-affairs-of-the-republic -of-azerbaijan_-georgia-and-the-republic-of-turkey_-08-june-2012_-trabzon.en.mfa
[2] http://www.mfa.gov.tr/trabzon–declaration-of-the-ministers-of-foreign-affairs-of-the-republic -of-azerbaijan_-georgia-and-the-republic-of-turkey_-08-june-2012_-trabzon.en.mfa
[3] http://www.dha.com.tr/trabzon-declaration-released-after-turkeyazerbaijangeorgia-tri lateral-meeting_324307.html
[4] http://www.mfa.gov.tr/trabzon–declaration-of-the-ministers-of-foreign-affairs-of-the-republic -of-azerbaijan_-georgia-and-the-republic-of-turkey_-08-june-2012_-trabzon.en.mfa
[5] http://en.trend.az/azerbaijan/2253124.html
[6] http://www.mfa.gov.tr/third-trilateral-meeting-of-the-ministers-of-foreign-affairs-of-azerbaijan_-iran-and-turkey-is-held-in-turkey.en.mfa
[7] https://newsint.ro/global-news/eurasia/azerbaijan-iran-si-turcia-doresc-consolidarea-cooperarii-economice/
[8] http://www.mfa.gov.tr/turkey_azerbaijan_turkmenistan-ey_in-meeting-of-the-ministers -of-foreign-affairs.en.mfa
[9] http://www.jamestown.org/programs/edm/single/?tx_ttnews%5Btt_news%5D=4364 6&cHash=86f666dcea499441a42e5276d2255b1f#.VYE6PPmqqko
[10] http://en.trend.az/business/economy/2385907.html
[11] http://en.trend.az/casia/turkmenistan/2370547.html
[12] http://en.trend.az/casia/turkmenistan/2370547.html
[13]http://www.hurriyetdailynews.com/new-synergy-action-plan-includes-nine%20%20agreements.aspx?pageID=238&nID=32343&NewsCatID=355
Coments