Nixon BOMOY LOSILA^*

CONSIDERAŢII PRELIMINARII SAU CONSTATĂRI GENERALE

Ce se ştie despre resursele naturale? Că acestea provin din natura însăşi. Că ele provin din potenţialul geografic, hidrologic, al solului sau al subsolului ţărilor.

Când spui resurse naturale, spui şi industrie extractivă pentru punerea lor în valoare. Aceasta implică necesitatea unor activităţi de explorare şi exploatare.

Aceste resurse diferă în funcţie de criterii. Astfel, există resurse regenerabile şi resurse neregenerabile, resurse minerale, resurse de apă, etc.

–   Resursele regenerabile sunt: pădurile, apa, pământul, pescuitul;

–   Resursele neregenerabile: petrolul, minereurile, hidrocarburile;

–   Resurse minerale: diamantele, aurul, metalele preţioase, etc.;

–   Resursele de apă: fluviul Nil, Congo, etc.

Africa se bucură de importante resurse naturale, fie ele regenerabile sau nu, minerale sau de apă, din care se exploatează în prezent doar o mică parte. Estimările în acest domeniu arată că mărimea resurselor naturale africane este evaluată la aproape 30% din resursele minerale mondiale, 10% din rezervele mondiale de petrol şi 8% de gaze. Totuşi, aceste resurse naturale sunt insuficient exploatate sau neexploatate din cauza unei activităţi de explorare insuficientă, care, în general, necesită nişte costuri colosale. Această exploatare insuficientă sau neexploatare sunt rezultatul mai multor factori, şi anume:

–   Poziţia slabă a oficialilor guvernamentali în faţa consilierilor multinaţionalelor în timpul negocierii acordurilor privind exploatarea sau explorarea resurselor naturale. Adesea, oficialii guvernamentali nu sunt pregătiţi să facă faţă practicilor obţinerii de acorduri cele mai avantajoase în favoarea statelor lor sau nu sunt informaţi despre amploarea şi valoarea zăcămintelor sau sunt dornici să încheie afacerea pentru a obţine mijloace de a stopa pauperizarea.

–   O proastă gestionare.

–   Absenţa politicii de bună gestionare a resurselor naturale.

–   Absenţa unei planificări.

–   Lipsa de egalitate între ţara deţinătoare de resurse şi societăţile multinaţionale prin contracte de intermediere leonine.

Pentru remedierea factorilor mai sus amintiţi, s-a iniţiat ideea de transparenţă a industriilor extractive şi a fondului de împrumuturi al Băncii Mondiale destinat să ajute statele africane să negocieze cele mai bune acorduri posibile pentru exploatarea noilor zăcăminte.

CÂTEVA STATISTICI GENERALE

Adesea este greu să găseşti aceleaşi cifre despre rezervele naturale ale Africii, din diversele motive menţionate mai sus. Cu toate acestea, toate estimările reţin fără îndoială ideea despre imensitatea rezervelor de resurse naturale africane. În legătură cu acest subiect, datele Fundaţiei «Femei pentru Africa» a Comisiei Naţiunilor Unite pentru Africa oferă un exemplu concludent.

După cum afirmă Fundaţia «Femei pentru Africa», Africa abundă în rezerve mondiale ale următoarelor resurse naturale:

• 97% cupru;
• 80% coltan;
• 60% diamante;
• 57% aur;
• 50% cobalt;
• 49% platină;
• 41% vanadiu;
• 32% mangan;
• 23% uraniu şi fosfat;
• 14% petrol.

Aceste statistici prezintă realitatea adevărată despre insuficienta explorare şi exploatare, deşi par exagerate pentru unii afro pesimişti.

Din punctul său de vedere, Comisia economică a Naţiunilor Unite pentru Africa consideră Continentul african deţinător a 54% din rezervele mondiale de platină, 78% de diamante, 40% de crom şi 28% de mangan. În aceeaşi ordine de idei, Programul Naţiunilor Unite de Dezvoltare susţine că 19 din 46 de ţări ale Africii Subsahariene deţin importante rezerve de hidrocarburi, de petrol, de gaze, de cărbune sau minerale.

Resursele naturale rămân un important vector de creştere. În ce priveşte Africa, există un decalaj între resurse şi producţie. Este cazul domeniului agricol. Un studiu recent realizat de Centrul de Dezvoltare al OCDE, în colaborare cu Banca Mondială şi Naţiunile Unite, arată că Africa reprezintă 24% din terenurile agricole mondiale, dar numai 9% de producţie agricolă.

Astfel, statisticile din 2010 indică:

1. Produsele industriei miniere africane reprezintă 12% din producţia mondială prin 44 ţări, şi aceasta în următoarea proporţie:

• Cobalt: 62% din producţia mondială prin 8 ţări;
• Diamante: 54% din producţia mondială prin 17 ţări;
• Cromit: 42% din producţia mondială prin 4 ţări;
• Mangan: 30% din producţia mondială prin 8 ţări;
• Fosfaţi: 26% din producţia mondială prin 10 ţări;
• Aur: 19% din producţia mondială prin 39 ţări;
• Uraniu: 19% din producţia mondială prin 4 ţări;
• Cupru: 8% din producţia mondială prin 12 ţări;
• Nichel: 5% din producţia mondială prin 5 ţări şi
• Minereu de fier: 4% din producţia mondială prin 9 ţări.

2. În domeniul energetic, industria africană reprezintă un total de 11% din producţia mondială, în următoarele proporţii:

• Petrol: 11% din producţia mondială prin 19 ţări. Această producţie a crescut la 6% în 2012;
• Gaze: 7% din producţia mondială prin 18 ţări;
• Cărbune: 4% din producţia mondială prin 13 ţări.

3. În domeniul agricol, producţia agricolă reprezintă 9% din producţia mondială prin 33 de ţări.

ŢĂRILE AFRICANE – PRINCIPALII EXPORTATORI DE MATERII PRIME

1. Petrol: Nigeria, Angola, Gabon, Congo (Brazzaville), Ghana, Guineea Ecuatorială, Ciad, Camerun, Coasta de Fildeş, Libia, Senegal, Sudan;
2. Gaze: Algeria, Mozambic, Angola, Guineea Ecuatorială, Libia, Nigeria;
3. Metale preţioase (aur, argint, platină): Africa de Sud, Tanzania, Ghana, Guineea Conakry, Mali;
4. Cărbune: Mozambic, Africa de Sud;
5. Pietre preţioase (diamante): Angola, Zimbabwe, Bostwana, R.D. Congo, Namibia, Africa de Sud, Sierra Leone;
6. Metale (cupru, fier, bauxită, zinc): R.D. Congo, Guineea Conakry, Namibia, Africa de Sud, Zambia;
7. Uraniu: Namibia, Niger.

INDICATORII RESURSELOR NATURALE ALE R.D. CONGO

Republica Democrată Congo era una din economiile performante ale anilor ’60, datorită enormelor sale resurse naturale regenerabile şi neregenerabile, care, din nefericire, nu au fost cruţate în timpul momentelor dificile şi a conflictelor ce au fost depăşite cu mari eforturi din partea autorităţilor şi populaţiei.

Totodată, Republica Democrată Congo şi-a revenit în mod progresiv în ultimii ani datorită unui proces de stabilizare ce datează de mai mult de un deceniu şi a multiplelor reforme incluzând sectoarele miniere, a pădurilor, etc. şi este în prezent una din economiile cele mai dinamice ale Africii, cu o rată anuală de creştere de 9,5% în 2014, plasându-se pe locul trei cu cea mai rapidă rată de creştere din lume.

Republica Democrată Congo cuprinde 145 milioane de hectare de păduri tropicale, adică 47% din pădurile tropicale mondiale africane şi 6% din rezervele de păduri tropicale mondiale; mare parte a bazinului fluviului Congo adăposteşte 90% din pădurea tropicală a continentului african; mai mult de 1.000 de esenţe forestiere rare şi de mare valoare; 52% din rezervele de apă dulce ale Africii, în afară de fluviul Congo, al doilea ca lungime din Africa, după fluviul Nil; un potenţial de pescuit de plus sau minus 700.000 tone de peste pe an, incluzând şi lacul Tanganyika, care este unul din lacurile cu cei mai mulţi peşti din lume; terenurile arabile, estimate la mai mult de 80.000.000 de hectare, care datorită condiţiilor climatice sunt favorabile culturilor alimentare şi comerciale de-a lungul întregului an, etc.

Resursele minerale congoleze se rezumă la mai mult de 1.100 de substanţe disponibile identificate recent ca minereurile de cobalt, de cupru, de aur, de potasiu, de wolfram, etc., în timp ce în domeniul hidrocarburilor, unde marea majoritate a zăcămintelor de petrol sunt în fază de explorare sau post explorare, potenţialul este de 6% din rezervele petroliere localizate în trei bazine, şi anume: bazinul sedimentar din Bazinul Central (cu 22 de blocuri neutilizate) şi ramura de Vest a rupturii est-africane (Graben Albertine cu 11 blocuri, Lacul Kivu cu gaz metan, Lacul Moero şi lacul Upemba).

Ar trebui adăugate resursele umane furnizate de populaţia congoleză, ce număra 77,88 milioane de locuitori în 2014.

În contextul unei bune gestionări a resurselor naturale, Republica Democrată Congo este parte la: Iniţiativa pentru Transparenţa Industriilor Extractive (ITIEL), Agenţia Multinaţională de Garantare a Investiţiilor (MIGA), Organizaţia pentru Armonizarea în Africa a Drepturilor Afacerilor (OHADA) şi a altor iniţiative regionale.

Datele statistice pentru primul trimestru 2015 indică o creştere a producţiei miniere în sectoarele cuprului (3,9%), a cobaltului (8,7%), al aurului (57% datorită exploatării de noi zăcăminte) şi a wolframului (283,3%).

Producţia petrolieră în 2011 se cifra la 25.000 barili de petrol brut pe zi, din care 10.000 off-shore.

Cât despre evoluţia punerii în valoare a resurselor naturale în 2014, Banca Mondială a înregistrat 27 din 189 de mine, rezerve şi proprietăţi ale R.D. Congo, din care 4 pentru cobalt, 19 pentru cupru, 3 pentru aur şi 1 pentru potasiu.

CONCLUZII

Africa deţine imense resurse naturale regenerabile şi neregenerabile, alături de resursele umane, care, din previziunile Băncii Mondiale, vor creşte la 1,3 miliarde de locuitori până în 2050.

Aceste resurse sunt un atu major pentru creşterea economică pe continent de-a lungul unui proces de transformare, care include întărirea capacităţilor în diferite domenii aferente, o bună gestionare, o folosire corectă a dividendelor generate de exploatările respectivelor resurse în perspectiva unor noi tehnologii. În fine, pentru a beneficia efectiv, ţările dotate cu resurse naturale trebuie să fie în măsură să fixeze ele însele preţurile materiilor lor prime şi să-şi diversifice economiile.

* Însărcinat cu Afaceri, Ambasada Republicii Democrate Congo în România