Dr. ing. Dan Ion OPREA^*

Abstract. Taking as starting mark the Maslow’s human necessities triangle, the study aims to reveal the strong dynamic interaction among social requests, life resources and applicable means. Insights upon types of human society are suggested by considering the reciprocal proportion of requests, resources and means, as they influence each other and the entire behavior of human communities. The study concludes that current energy resources have a larger margin than considered on the world’s energy market; therefore a more flexible approach of renewable power might lead to long term social and political solutions in most of the poorest regions of the World.

NECESITĂŢI, RESURSE, MIJLOACE

Fig. 1. Piramida lui Maslow

Pornind de la triunghiul necesităţilor umane, aşa cum l-a reprezentat Maslow, regăsim interacţiunile care fac posibilă satisfacerea cerinţelor minime pentru nivelurile acestora. Este cunoscut faptul că de la bază spre vârful triunghiului necesităţile umane cu privire la percepţia calitativă a vieţii devin tot mai complexe.

Complexitatea percepţiei calitative a vieţii depinde în totalitate de caracteristicile persoanelor asupra cărora se proiectează metoda de analiză care conduce la reprezentarea Maslow^[1]. Oamenii diferă prin apartenenţa biologică la rase diferite, la zone de relief şi climă diferite, la expunerea la agenţi chimici şi patogeni diferiţi, la mixul alimentar disponibil în zona de habitat. În completarea condiţiilor elementare amintite, educaţia, instrucţia şi practica preventivă, în aplicarea unor metode de menţinere a sănătăţii productive şi dezvoltare sigură pe parcursul mai multor generaţii a grupurilor umane, au condus la o cunoaştere mai aprofundată exprimată prin religii, credinţe şi denominaţii spirituale. Încă mai mult, percepţia calitativă a vieţii variază, după cum ştim, şi în funcţie de apartenenţa la grupe de vârstă diferite^[2], fiind puternic influenţată de relaţiile familiale si intergeneraţionale.

Pentru satisfacerea tuturor acestor nevoi de calitate a vieţii, oamenii caută resurse adecvate de hrană, de locuinţă şi habitat extins (grupuri de locuinţe care respectă anumite reguli), de transport, de climă (cald, rece, umed, uscat), de comunicare (limbaje fonice şi materializate prin scris şi simboluri / ideograme). Mai mult, caută resurse de reglementare a activităţilor proprii şi comune (fie în coordonare, fie în disoluţie), de influenţare a apropiaţilor (prin educaţie, instruire şi persuasiune politică sau spirituală), de intervenţie asupra oponenţilor (de la metodele persuasive, la cele mentale şi factual agresive), de evoluţie către o stare idealizată de viaţă (în grup şi individual), de siguranţă şi apărare colectivă şi individuală.

Evoluţia demografică în România

Între resursele disponibile şi nevoile unui trai mulţumitor pot exista discrepanţe şi neajunsuri, contracarate prin găsirea şi crearea de mijloace propice şi confortabile. Mijloacele prin care resursele necesare sunt recoltate şi prelucrate spre satisfacerea necesităţilor depind foarte mult de caracteristicile ce decurg din reprezentarea Maslow. În asigurarea unei calităţi acceptabile a vieţii se găsesc şi se triază mijloace tehnice (unelte, instalaţii, construcţii, amenajări), mijloace de comunicare (prin vorbire, scriere, desen, sunete armonice transmise în contact nemijlocit între emiţător şi receptor sau transmise la distanţă), mijloace de schimb (instrumente care caută să asigure echivalenţa valorică dintre resursele oferite şi necesarul perceput), mijloace mentale (orientări sociale, ştiinţifice şi pragmatice, susţinute de aparatul logic disponibil), mijloace sentimentale (credinţe, speranţe, motivaţii construite pe baza simţămintelor individuale sau al trăirilor de grup, uneori în discordanţă evidentă cu alte categorii de mijloace, cele logice sau de echivalare a valorii).

CONDIŢIONARE ŞI INTERACŢIUNE

Cu toate că necesităţile, resursele şi mijloacele unei vieţi de calitate au fost prezentate cartezian, în realitate acestea interacţionează şi se condiţionează reciproc. Studiile ştiinţifice şi creaţiile artistice încearcă să reprezinte realitatea trăită la nivel de grup şi individual, iar pentru aceasta este nevoie de disocierea unor caracteristici percepute. Însă realitatea, percepută sau mai puţin conştientizată, este un continuum, în cazul de faţă un continuum de necesităţi, resurse şi mijloace de viaţă.

Pentru exemplificarea celor de mai sus, să privim trei situaţii de nearmonizare a necesităţilor, resurselor şi mijloacelor, situaţii considerate extreme.

Necesităţi mari, resurse reduse şi nediversificate, mijloace nedezvoltate: Din punct de

vedere cultural, întâlnim o societate cu discrepanţe pronunţate între categoriile sociale, de la oameni lipsiţi de capacitatea elementară de a se întreţine prin mijloace proprii, până la oameni spiritualizaţi aproape complet, cu o educaţie solidă şi o cunoaştere care uneori depăşeşte capacităţile general umane. Întreaga viaţă a celor din urmă ar fi sprijinită solidar şi fără tăgadă de întreaga comunitate.

Infrastructura (urbană / rurală, de transport, de comunicaţii şi telecomunicaţii, de educaţie, de sănătate), ca parte a resurselor, este slab dezvoltată. Resursele naturale, deşi ar putea să fie semnificative, nu sunt accesate sau nu sunt valorificate prin activitatea curentă de prelucrare şi consum.

Situaţia financiară, ca parte a mijloacelor, este slab dezvoltată şi instabilă. Majoritatea populaţiei trăieşte în sărăcie, economia este rudimentară, şansele de viaţă şi de menţinere pe termen lung a familiilor sunt strâns legate de o natalitate sporită, în ciuda speranţei de viaţă reduse şi a cotei ridicate a mortalităţii infantile şi juvenile.

Necesităţi mari, resurse substanţiale, mijloace nedezvoltate: această societate este de asemenea grevată de discrepanţe între categoriile sociale, însă apare o motivaţie de schimbare a reglementărilor sociale. Este o societate în care raţionamentul politic câştigă mult teren în faţa credinţelor tradiţionale. Poate fi o societate sub semnul răscoalelor grupurilor mai sărace, dar care înţeleg că există o proporţie între numărul de copii şi bunul mers al gospodăriei. Grupurile cu educaţie şi instruire medie pot coopera politic, creând mediul propice revoluţiilor politice, sociale, industriale, al schimbării acelei părţi a tradiţiei care împiedică actualizarea armonică a relaţiilor dintre grupurile mari de oameni din regiuni adiacente sau îndepărtate, dar compatibile. Grupurile cu stare bună şi educaţie superioară ar putea căuta debuşee culturale şi de condiţii de viaţă în alte comunităţi decât cea căreia îi aparţin, de asemenea din regiuni adiacente sau îndepărtate, chiar incompatibile. Aceştia din urmă ar putea căuta remedii la insatisfacţiile din mediul iniţial prin călătorii şi corespondenţă, de multe ori la distanţe foarte mari.

Resursele substanţiale oferă o orientare a relaţiilor sociale, însă neexploatarea acestora nu conduce la stabilizarea resurselor nemateriale(educaţie, instruire, apărare, sănătate). Este posibil să existe o infrastructură de exploatare a unor resurse naturale, cât şi de transport de persoane şi de mărfuri vrac (volumul mărfurilor manufacturate ar putea fi inferior spre nesemnificativ în volumul total tranzitat), însă este probabil ca aceasta să nu aparţină comunităţii locale.

Mijloacele nedezvoltate sunt apanajul controlului redus asupra societăţii. Un sistem educaţional nesusţinut prin valorificarea resurselor sociale şi naturale ar putea conduce la drenarea capacităţii de realizare în interiorul comunităţii a mijloacelor specifice către alte comunităţi care (îşi) permit proiectarea şi punerea în practică a mijloacelor create de aparţinătorii comunităţii respective. Acest lucru ar însemna drenarea resursei umane creatoare şi executante calificate, conducând la un echivalent valoric (paritate între devizele ţării de origine şi ţării de rezidenţă) instabil şi orientat în avantajul comunităţii de reşedinţă.

Necesităţi mari, resurse reduse, mijloace dezvoltate şi diverse: Am putea avea de a face cu o societate în care spiritualitatea să fie redusă la formal, lăsând locul logicii şi pragmatismului. Ar putea apărea fenomene de segregare socială şi chiar familială, de însingurare şi concurenţă acerbă. Societatea ar fi de asemenea stratificată, însă punctele comune ar rămâne accesul la mijloace eficace şi diversificate, cât şi primordialitatea criteriului de deţinere / accesare a resurselor din regiuni adiacente sau îndepărtate. Cultura, educaţia, sănătatea ar putea avea forme de manifestare neaşteptate pentru majoritatea populaţiei. Grupurile spirituale şi cele posesoare de educaţie şi cultură nealterate ar avea o viaţă grea cu menţinerea şi transmiterea corectă a elementelor de tradiţie definitorii pentru comunitatea în cauză.

Resursele naturale reduse ar conduce la căutarea unor surse mai îndepărtate sau mai incomode, totuşi accesibile prin mijloacele avansate de care dispune societatea respectivă. Este posibil ca să se creeze resurse alternative pornind de la mijloacele şi ştiinţa mai puţin convenţională din societatea respectivă, astfel încât refolosirea, reciclarea şi recuperarea unor materii, materiale de sinteză, confecţii (textile, metalice, chimice), inclusiv prin tratarea deşeurilor menajere şi industriale, să compenseze lipsurile şi să reorienteze societatea către un alt mod de consum. Resursa cea mai importantă ar deveni resursa umană, însă în lipsa unei instruiri şi practici adecvate, pe fondul scăderii sprijinului oferit de credinţă (prin religie şi denominaţiile spirituale ale comunităţii iniţiale), aceasta ar putea fi deturnată de la interesele comune ale populaţiei spre interesele individuale ale persoanelor cu acces la (nu neapărat în posesia unor) resurse şi mijloace percepute ca vitale.

Mijloacele variate şi dezvoltate, în lipsa valorizării corecte a resurselor proprii (naturale şi create), precum şi în contextul acoperirii nesatisfăcătoare a cerinţelor sociale (printre care educaţia precară, lipsa unei activităţi lucrative care să ofere satisfacţia utilităţii sociale şi lipsa reperelor spirituale / de credinţă), ar conduce la o instabilitate pronunţată a parităţii devizelor. Este posibil să se găsească şi în acest domeniu variante de mijloace care să reducă pericolul izbucnirii unor fenomene de anarhie sau de vigilenţă, manifestate sub forma unor violenţe duse în numele unor valori spirituale (aşa numitele războaie sfinte).

Ar mai exista două situaţii cu totul excepţionale, însă cu o probabilitate actuală considerată redusă:

Necesităţi mari, resurse abundente, mijloace dezvoltate: Posibil o societate care există pentru eficienţă, în care abordarea materialistă este singura care ar oferi mijloacele pentru valorificarea tuturor resurselor. S-ar putea ca într-o astfel de societate să existe un ritm cadenţat de dezvoltare a mijloacelor şi valorificare a resurselor, care, deşi este dedicat acoperirii cerinţelor sociale, să lase pe un plan secund chiar valorile umane. Estimarea naturii relaţiilor interumane şi a valorilor adoptate reprezintă o provocare interesantă pentru cercetătorii şi conducătorii din societatea respectivă.

Necesităţi reduse, resurse abundente, mijloace dezvoltate: ar semăna cu o comunitate ascetică, în care conştiinţa realităţii prinosului primit ar crea valori şi relaţii interumane considerate ideale. Probabil că toate resursele materiale şi nemateriale ar fi valorificate prin mijloace preponderent mentale şi spirituale.

Este posibil ca eventuala apariţie şi menţinere de durată a unor comunităţi omeneşti aflate în una dintre cele două situaţii excepţionale fie să modifice radical credinţa tradiţională, fie să o ridice la rangul de reper absolut al vieţii.

Resurse de mediu – mediul resurselor

Astăzi conştientizăm mai mult decât generaţiile anterioare că trăim într-o lume de profunde posibilităţi, în continuă transformare. Tehnologia şi banii au aruncat de multe ori în aparentă desuetudine valori umane artistice, mentale şi spirituale, cum sunt capacitatea de a accepta diferenţele şi de a recunoaşte modalităţile proprii unor comunităţi distincte aflate pe „drumul către resurse”.

Concurenţa orientată spre mijloace productive şi de trai restrânse faţă de posibilităţile temporale, dar şi repudierea publică a unor elemente tradiţionale care „se opuneau progresului”, au condus la situaţia de astăzi. Oricât de mult ne-ar place să credem că am depăşit abordarea secolului al XIX-lea, dezvoltarea mecanismelor cu propulsie pe bază de combustibil fosil a făcut ca aceste zăcăminte să fie supraapreciate faţă de alte variante energetice cunoscute de multă vreme. Chiar dacă în ultimele două secole oamenii au înţeles şi reprezentat prin ştiinţă diferite fenomene, cărbunele, apoi petrolul, dar întotdeauna devizele au împins omenirea către cicluri economice tot mai scurte, întotdeauna finalizate prin crize din ce în ce mai penetrante în spectrul cerinţelor umane.

Supradezvoltarea unei game restrânse de mijloace a condus, în spiritul celor de mai sus, la reducerea resurselor disponibile şi neacoperirea cerinţelor de trai prin însăşi activitatea din cadrul comunităţilor.

În termeni de infrastructură urbană, industrială şi de transport, până la sfârşitul secolului trecut, acestea nu au fost concepute pornind de la cantitatea imensă de produse secundare (deşeuri) rezultate pe lângă produsele fabricate cu intenţie. Astfel că s-a considerat că proiecte majore de amenajarea ambientului natural vor contracara accesul restrâns la resursele avute în vedere la un anumit moment. Pe lângă efectele benefice (ameliorarea condiţiilor locale pentru agricultură, habitat, sănătate, transport), în principal din cauza condiţionărilor financiare, marile proiecte s-au finalizat cu îndeplinirea parţială a capacităţilor, ceea ce a născut alte efecte adverse (poluare), de cele mai multe ori implantate în mediul unor comunităţi neinteresate de rezultatele acestor proiecte. Preocupările faţă de sporul de populaţie, crearea condiţiilor pentru prelungirea speranţei de viaţă, standardizarea şi industrializarea serviciilor publice locale, standardizarea condiţiilor de muncă şi de transport, controlul sănătăţii populaţiei într-un mediu artificial mai uşor de monitorizat, au condus la dominaţia mediului urban, dar a condus şi la excese (supraaglomerare) care lasă descoperite alte cerinţe sociale. Pentru contracararea efectelor acestor excese au fost suplimentate dotările energetice locale pe cărbune, gaz şi păcură, dar au fost extinse capacităţile de captare şi tratare a apei la calitate potabilă (supraconsum). Mai mult de atât, insatisfacţia populaţiei a generat tensiuni, care, manevrate cu abilitate, au fost folosite pentru controlul demografic prin deportări şi conflicte armate (distrugere de resurse şi mijloace de trai).

Din această perspectivă se pare că resursele de mediu au suferit o perturbare consistentă prin surplusul de deşeuri, poluarea fizică şi nematerială (concepte greşite inoculate drept „noua ordine”, care au condus la alte principii de proiectare şi materializare care au amplificat efectul distructiv), supraaglomerarea aşezărilor omeneşti (cu pierderea aproape totală a controlului substanţelor toxice din apa potabilă sau uzată, cât şi din depozitele intermediare şi gropile de gunoi, ajungând până la afectarea ireversibilă a straturilor freatice), supraconsumul resurselor energetice fosile, al apei de suprafaţă şi de adâncime, culminând cu efectele războaielor moderne, care, urmare a pagubelor produse reciproc de părţile beligerante, au degradat şi modificat ambientul, dereglând lanţul trofic cu efecte clare de deşertificare a uscatului şi mortificare a mării.

Cele arătate sunt realităţi grave, care, în contextul unui studiu care nu urmăreşte stigmatizarea politică a unor ţări sau conducători, pot fi regăsite şi fără a recurge la referinţe din literatura aferentă.

Fig. 10. Proiect regional transcontinental

Cu toate acestea, dincolo de tragedia care transpare din paragrafele anterioare, soluţia stă la îndemâna noastră. Cerinţele sociale astăzi sunt foarte mari în ceea ce priveşte resursele energetice, de infrastructură, educaţionale, de sănătate şi spirituale. La dispoziţia satisfacerii acestor cerinţe, omenirea are în acest moment mijloace care depăşesc cutumele şi reglementările în vigoare.

Mediul resurselor este încă parţial nedescoperit şi exploatat. Vorbim despre energia solară termică şi luminică (lucru mecanic obţinut din lumină), energia eoliană din zone considerate nepropice vieţii (deşerturi, mări, zone mlăştinoase, munţi greu accesibili), energia hidraulică a cursurilor de apă, dar şi cea a valurilor şi mareelor, energia termică din sol, depozite de sare (ca subprodus al apei potabile obţinute prin desalinizare) şi din zone cu activitate vulcanică. În plus, există capacitatea umană, tehnică şi financiară pentru realizarea şi exploatarea coordonată a unor reţele transcontinentale de astfel de baterii de generatoare^[3], legate prin magistrale energetice de transport (prin cabluri şi prin microunde), care să deservească reţele de distribuţie din zone „nefezabile” (cum ar fi ţările din zona Nordului Africii şi Orientului Mijlociu, Asiei Centrale şi de Sud, Africii Subsahariene, Centrale şi de Sud, Americii Centrale şi de Sud).

Remarcăm că zonele menţionate au în comun un grad scăzut de calitate a vieţii pentru populaţiile locale majoritare. Ele reprezintă regiuni coloniale „tradiţionale”, deţin resurse naturale exploatate prin supraconsum şi poluare, resurse valorificate doar parţial prin cutumele actuale (zăcăminte de substanţe rare exploatate pentru bijuterii şi armament). Se poate trage concluzia că războiul resurselor nu are temei, atâta timp cât mijloacele diversificate de care dispune omenirea nu mai pot justifica precaritatea potenţialului şi concurenţa exacerbată. În plan politic, o abordare flexibilă bazată pe mixul energetic, pe mixul de resurse şi mijloace în general este singurul concept pe care dialogul Nord – Sud şi celelalte obiective adoptate de Organizaţia Naţiunilor Unite^[4] pentru mileniul II s-ar putea integra ca soluţii aplicabile pe termen lung.

Aceste soluţii au devenit stringente pentru rezolvarea la sursa de imigraţie, începând cu 2015, a mutaţiilor populaţiei dinspre „Crucea Levantului^[5]” către „Semiluna Europeană^[6]”.

Bibliografie

1. Asociaţia de Geopolitică „Ion Conea”, Editura Top Form:

• Colecţia GeoPolitică
• Colecţia GeoEconomie
• Proceedings
• Colecţia Revistei GeoPolitica

* Consultant pentru investiţii

[1] Alexandrescu, Ştefan, Piramida lui Maslow, în DISCERNE, Viitorul, o paletă de opţiuni. Alege drumul! https://discerne.wordpress.com/2012/02/10/piramida-lui-maslow/, 10.02.2012, septembrie 2015

[2] ***, Structura populaţiei pe grupe de vârste şi sexe, în CREEAZĂ Professional, http:// www.creeaza.com/files/demografie/4_poze/image028.jpg, fd, septembrie 2015

[3] DESERTEC Foundation, http://www.desertec.org/, septembrie 2015

[4]United Nations Organization, Millennium Development Goals beyond 2015, http://www. un.org/millenniumgoals/bkgd.shtml, septembrie 2015

[5]http://www.solarmena.com.tr/images/Haberler/MENA_Countries/The_Untapped_Solar_Energy_Potential_of_MENA_Countries_800_350.jpg, septembrie 2015

[6] http://geographyfieldwork.com/HighTechMap.gif, septembrie 2015