Nicolae Tipei (n. 19 aprilie 1913, Călăraşi – d. 16 martie 1999, SUA) a fost un inginer român, pionier al mecanicii fluidelor şi tribologiei, membru corespondent al Academiei Române. Pentru cercetătorii care au avut şansa să colaboreze cu ilustrul Nicolae Tipei, acesta este amintit atât ca „profesorul Tipei”, cât şi ca întemeietorul domeniului de cercetare a lubrificaţiei, frecării, uzurii, domeniu denumit în prezent la nivel mondial „tribologie”.

În 1936, după realizarea stagiului militar, Tipei a devenit cadru didactic al Institutului Politehnic Bucureşti, întâi ca asistent şi ulterior ca lector, conferenţiar şi în cele din urmă profesor în 1964. În perioada 1937-1948 a fost implicat în dezvoltarea unor ramuri importante ale transporturilor din ţara noastră, la Căile Ferate (ca director adjunct al atelierelor Griviţa) şi LARES (devenit ulterior TAROM), unde a condus Departamentul de Structuri. Între 1939-1943 Tipei a deţinut o companie de comerţ cu maşini-unelte, iar între 1945-1949 a fost inginer-şef în cadrul mai multor proiecte din industria chimică românească.

Ca şef al secţiei de Maşini şi Mecanisme din cadrul Institutului de Mecanică Aplicată al Academiei Române, în anul 1950, profesorul Tipei a înfiinţat Laboratorul de Lubrificaţie Hidrodinamică, Laboratorul de Lubrificaţie cu Gaze şi Laboratorul de Frecare şi Uzură, devenite ulterior Secţia de Lubrificaţie, Frecare şi Uzură, prima unitate de cercetare din ţară în domeniul tribologiei, disciplină dezvoltată mai apoi în cadrul Catedrei de Organe de Maşini, din Institutul Politehnic Bucureşti. Acestui domeniu de cercetare, profesorul Tipei i-a conferit ceva din personalitatea sa ştiinţifică şi morală, prestigiu, recunoaştere atât naţională, cât şi internaţională.

Tipei a primit Premiul de Stat al Republicii Populare România în anul 1956 pentru activitate ştiinţifică, iar în anul 1963 a fost desemnat membru corespondent al Academiei Române.

În perioada 1960-1970, savanţi şi personalităţi ştiinţifice proeminente ale vremii din ţări avansate ştiinţific şi tehnologic au fost oaspeţii marelui profesor, în cadrul unor schimburi ştiinţifice şi ca participanţi la cunoscutele Conferinţe Naţionale de Mecanică Aplicată. Unul dintre participanţi, americanul Williamson, vizitând încăperile şi laboratorul secţiei de lubrificaţie a întrebat: „Cum a fost posibil ca, pornind de la nimic, în numai câţiva ani, toată atenţia cercurilor ştiinţifice să fie atrasă asupra cercetării din domeniul lubrificaţiei din România?” Răspunsul stă în tenacitatea şi perseverenţa cu care profesorul Tipei a construit din temelii un domeniu necunoscut la acea vreme în ţara noastră, pe care l-a ridicat la rang de excelenţă, culminând cu lucrarea „Hidro-aerodinamica lubrificaţiei”, o lucrare de circa 800 de pagini, publicată în 1956, considerata genială de academicianul Virgiliu N. Constantinescu, laureată cu „Premiul de Stat” şi distinsă cu premiul editorial al cărţilor ştiinţifice în SUA, prin traducerea realizată sub conducerea directorului departamentului de cercetare de la IBM, W. Gross.

În 1971, Tipei a plecat în Franţa pentru un an, unde a lucrat pentru companiile „Total” şi „Electricité de France” ca inginer consultant. În 1972 s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde a fost cooptat de General Motors (GM), ca cercetător la Departamentul de Mecanica Fluidelor, poziţie pe care a ocupat-o până în 1981. În perioada activităţii la GM, a primit premiul „Mayo D. Hersey Award”, acordat de American Society of Mechanical Engineers pentru lunga activitate educaţională şi de cercetare.

Nicolae Tipei a publicat 89 de lucrări ştiinţifice în publicaţii prestigioase precum Transactions of the American Society of Mechanical Engineers, Transactions of the American Society of Lubrication Engineers, Comptes Rendus de l’Académie des Sciences, Zeitschrift fur Flugwiesenschaften D.G.L.R. (Deutsche Gesellschaft fur Luft und Raumfahrt), Revue de Mécanique Appliquée, Bulletin de l’Ecole Polytechnique de Bucarest.

Un număr de 31 dintr-un total de peste 120 de lucrări au fost prezentate în cadrul unor proiecte interne, confidenţiale, nefiind disponibile publicului larg, precum „Clutch Oil Flow” – GM Restricted, „Flywheel Windage Losses and Heating Effects” – GM Restricted, „Magnequench Heat Flow” – GM Restricted, „Slider Bearing Operation with Boundary Lubricant Slippage” – GM Restricted, etc. A publicat şase cărţi – Mecanica zborului, Airports and Airplane Operation, Theory of Lubrication and Bearing Calculus, Design and Operation. Monografia „Hidro-aerodinamica lubrificaţiei”, publicată şi în Statele Unite de către Stanford University Press, este considerată chiar şi în prezent cea mai completă şi elaborată lucrare din domeniu, prima lucrare pe plan internaţional la nivel academic în domeniul tribologiei, în timp ce volumul „Lagăre cu alunecare” a fost tradus şi în limba rusă, o premieră a acelor vremuri.

Nicolae Tipei rămâne un nume de referinţă în domeniul lubrificaţiei (gaz şi lichid), dinamica zborului, mecanica rachetelor, mecanica fluidelor şi reologie. Activitatea sa de cercetare s-a axat în special pe lubrificaţie, fiind considerat părintele şcolii româneşti de lubrificaţie, frecare şi uzură, disciplină denumită ulterior, în 1966, „tribologie”. A predat cursuri de specialitate la Universitatea Politehnica Bucureşti neîntrerupt în perioada 1947-1971.

În domeniul lubrificaţiei la limită şi de extremă presiune şi cel al lubrifianţilor sunt de menţionat rezultatele structurale şi tribologice asupra disulfurilor de molibden (MoS2), naturale şi sintetice, cercetările privind reologia uleiurilor multigrade de motoare, studiul asupra unsorilor consistente, lichidelor de răcire şi de tratament termic. Un domeniu mai deosebit l-au constituit acoperirile pieselor funcţionând la temperaturi ridicate (la turbomotoare sau în industria metalurgică) supuse concomitent şocurilor termice, uzurii prin coroziune, eroziunii şi frecării. S-au mai realizat în acest sens acoperiri cu emailuri vitroase rezistente la temperaturi mari (900-1.000 grade Celsius) pentru piesele de turbomotoare şi acoperiri cu oxid de zirconiu şi compuşi NiCrAl, pentru gurile de vânt din industria metalurgică, brevetate în ţară.

În domeniul materialelor, ca rezultat important al cercetării colectivului de tribologie condus de Nicolae Tipei, se poate cita realizarea în ţară a fibrei de carbon din PAN, la nivelul performanţelor mondiale. Fluxul tehnologic şi instalaţia monocablu de laborator, la nivelul oricăror exigenţe – funcţionale şi ca design – au constituit obiectul unui brevet de invenţie. De asemenea, s-au realizat compozite carbon-carbon şi s-au efectuat studii experimentale pentru caracterizarea tribologică a acestora şi a fibrei de carbon.

În domeniul studiului suprafeţelor în frecare şi a materialelor în general, încă din 1970-1971, s-au abordat metode moderne de investigaţie, ca difracţia de raze X, micro-scopia electronică şi microsonda electronică, completate ulterior cu metode şi aparatură de ultimă generaţie.

Nicolae Tipei a propus pentru prima dată în curricula universitară românească cursuri despre dinamica zborului elicopterelor, operarea aparatelor de zbor pe aero-porturi, zborul în spaţiu şi astrodinamică. Lucrări precum „O nouă metodă de calcul a performanţelor unui avion”, „Probleme de aerodinamică şi mecanica zborului”, „Metodă de studiu a mecanicii reintrării în atmosferă” sunt baza de la care se porneşte în cercetarea aerospaţială modernă.

În prezent, Premiul „Nicolae Tipei” este acordat în scopul încurajării pregătirii tinerilor în domeniile mecanicii fluidelor şi tribologiei, precum şi al stimulării angajării acestora în activitatea de cercetare ştiinţifică. Profesorul-doctor Sever Tipei, fiul marelui Tipei, de la University of Illinois (SUA), în parteneriat cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Aerospaţială „Elie Carafoli” – INCAS Bucureşti, au decis acordarea premiului încă din anul 2013, premiu ce constituie un omagiu adus activităţii ştiinţifice şi didactice întreprinse de Nicolae Tipei.