Uwe KONST

De câţiva ani devine proeminent în afacerile globale cu participaţiuni şi investiţii un nou grup de actori: fondurile suverane, mai cunoscute în denumirea engleză „Sovereign Wealth Funds”. Aceste fonduri gestionează capitalul în numele unui stat sau al unei autori–tăţi locale şi îl investesc, de cele mai multe ori, pe plan mondial. Similar fondurilor suverane, sunt fondurile de pensii şi companiile controlate de către stat, care au participaţiuni în cadrul altor companii. Astfel de participări devin problematice atunci când nu urmăresc obiective pur economice, ci sunt folosite ca instrument politic. În plus, comportamentul lor de investiţii sau de diversificare poate avea un impact semnificativ asupra economiilor.

APARIŢIA ŞI SCOPURILE

Cu toate acestea, iniţiativele sus-menţionate nu sunt ceva nou: „Kuwait Investment Office” a fost înfiinţat în 1962 şi a devenit cea mai importantă parte a „Kuwait Investment Authority” (KIA¹). Sarcina KIA este aceea de a investi o parte din veniturile obţinute din gestionarea petrolului din Kuwait pentru perioada de după epuizarea rezervei de petrol din ţară. KIA continuă să investească fonduri din Kuwait General Reserve Fund, Kuwait Future Generations Fund, precum şi alte rezerve de la Ministerul de Finanţe din Kuweit. Kuwait Future Generations Fund plăteşte / investeşte anual 10% din veniturile anuale ale ţării obţinute din petrol. Se estimează că KIA deţine aproximativ 300 de miliarde de dolari în active, devenind unul dintre cele mai mari fonduri de investiţii suverane din lume. Motivele pentru înfiinţarea fondurilor suverane au devenit, între timp, mai variate:

• Echilibrarea diferenţelor de preţ al materiei prime

Cu scopul de a investi veniturile mari obţinute din vânzările de materie primă la un preţ ridicat şi pentru a compensa lipsa de flux de fonduri prin recurgerea la rezervele investite în momente de preţuri scăzute pentru materiile prime exportate.

• Protejarea economiilor de inflaţie

Dacă veniturile din vânzarea materiei prime sunt atât de mari, încât banii obţinuţi nu pot fi cheltuiţi fără daune pentru economia proprie (de exemplu: inflaţie).

• Rezerve pentru perioada de după epuizarea materiei prime

Dacă un stat depinde în mare măsură de veniturile obţinute din vânzarea materiei prime, însă rezervele de materii prime încep să se epuizeze, banii din vânzări vor fi investiţi, pentru a susţine pe viitor, din aceste rezerve, bugetul de stat.

• Investiţii în excedente valutare

Dacă o economie influenţată puternic de către stat (cum ar fi cea a Chinei) obţine excedente valutare în mărime mare, le va investi profitabil.

• Investiţia surplusului bugetar

• Scopuri strategice

Pentru a face investiţii, de exemplu în depozitele de minereuri din ţări străine, în industriile şi tehnologiile clasificate ca fiind promiţătoare pentru viitor, în companiile de armament din state străine etc.

• Sarcini speciale

Pentru a îndeplini o sarcină sau sarcini specifice cu o proprietate separată. În această privinţă, de ex. împrumutul de reconstrucţie format din Germania din fondurile Planului Marshall este considerat un fond suveran de investiţii, care acordă împrumuturi ieftine pentru scopuri considerate meritorii.

• Venit necondiţionat pentru cetăţeni

Pentru a permite populaţiei să participe la utilizarea pe termen lung a unei părţi din veniturile obţinute din materiile prime şi la o distribuire permanentă a unei părţi din veniturile Fondului către cetăţeni, pe de o parte, imediat şi permanent, pe de altă parte, să obţină în mod continuu beneficii din bogăţia de resurse a ţării lor. În baza exemplelor ce urmează, vom ilustra istoria apariţiei şi scopurile Sovereign Wealth Funds:
Abu Dhabi Investment Authority (ADIA²) este un fond suveran al Emiratelor Arabe Unite. Sarcina ADIA este, printre altele, să pregătească Emiratele Arabe Unite pentru timpurile de după epuizarea rezervelor de petrol şi gaz. În acest scop, fondul se concentrează din ce în ce mai mult pe sectorul serviciilor şi al tehnologiei. De câţiva ani, ADIA a fost considerat cel mai mare fond suveran din lume. Activele administrate au fost estimate la 875 miliarde USD în 2008 şi 625 miliarde USD în 2010, iar capitalul investiţional iniţial, de la înfiinţarea din 24 februarie 1977, a fost estimat între 500 şi 950 de miliarde de dolari SUA. Majoritatea investiţiilor ajung, în conformitate cu propriile date, în America de Nord. Compania de investiţii a fost citată în multe titluri când, pe data de 27 noiembrie 2007, a anunţat că a achiziţionat 4,9% cu aproximativ 7,5 miliarde de dolari SUA din acţiunile Citigroup, companie care a fost slăbită de criza financiară.
Temasek Holdings³ este un holding a Guvernului din Singapore. Scopul primordial este susţinerea financiară a companiilor cu un bun potenţial de creştere, dezvoltând astfel economia ţării. La începutul anilor 1960, Guvernul din Singapore a achiziţionat cote părţi ale unei companii din Singapore, care activa în domeniul industriei prelucrătoare şi construcţiei navelor. Temasek Holdings activează în proporţie de 75% în Singapore, însă doreşte să reducă această cotă la o treime. În acest scop, vor fi iniţiate activităţi în ţările în curs de dezvoltare şi în cele dezvoltate (câte o treime în fiecare). Un exemplu al acestei diversificări este participarea începută în primăvara anului 2014: 24,95% la compania A.S. Watson, ramura de comerţ cu amănuntul al Hutchison Whampoa. A.S. Watson deţine, printre altele, 40% din lanţul german Rossmann şi are participaţiuni la reţeaua de parfumerie Marionnaud Parfumeries, reţeaua olandez-belgiană Kruidvat, reţelele engleze Superdrug şi Savers, precum şi reţeaua de supermarket-uri ParknShop în Hongkong. Un alt instrument al Guvernului în scopul preluării de investiţii este Government of Singapore Investment Corporation (GIC⁴), care investeşte rezervele valutare ale Guvernului. Resursele financiare existente în acest fond suveran sunt impresionante. Nu toate fondurile de investiţii suverane publică datele exacte despre portofoliul acestora.⁵ O sarcină asemănătoare cu Sovereign Wealth Funds o au fondurile de pensii (acestea administrează activele fondurilor de pensii ale statului), cum ar fi Government Pension Fund din Norvegia⁶ (De multe ori sunt folosite, de asemenea, companiile dominate de stat, pentru a atinge obiective politice).

STABILIREA PLATFORMEI INTERNATIONAL FORUM OF SOVEREIGN WEALTH FUNDS

În noiembrie 2007, mai mult de 20 de state, care deţin unul sau mai multe fonduri suverane, s-au adunat ţintit în cadrul unei reuniuni. Cu jumătate de an mai târziu, în mai 2008, grupul a obţinut o structură organizatorică şi o denumire: International Working Group of Sovereign Wealth Funds. Scopul acestui grup este schimbul de experienţă şi reprezentarea comună a intereselor, în special faţă de ţările beneficiare ale investiţiilor, care planifică momentan, în multe regiuni ale lumii, limitări ale investiţiilor faţă de fondurile suverane. Între timp, grupul din 23 membri s-a redenumit în International Forum of Sovereign Wealth Funds (IFSWF). Pe lângă o conferinţă anuală pentru schimb de experienţă, forumul mai lucrează la nişte standarde comune ale activităţii fondurilor suverane. Acestea sunt rezumate în aşa-numitele „Santiago Principles^7,8. Analiza fondurilor de investiţii suverane şi impactul investiţiilor lor este responsa-bilitatea „Sovereign Wealth Fund Institute”. Acesta publică studii, organizează conferinţe şi a contribuit la elaborarea unui index privind transparenţa fondurilor suverane de investiţii (Linaburg-Maduell Transparency Index).⁹ O altă sursă interesantă de informaţii pe această temă este Sovereign Wealth Center of Sovereign Investor Institute¹⁰.

DEZVOLTAREA ACTUALĂ

Pe când fondurile suverane au crescut continuu în ultimii ani, volatilitatea pieţelor de materie primă şi criza petrolieră din ultimii ani şi-au lăsat amprentele. Unele fonduri suverane şi-au încetinit creşterea sau stagnează; motiv pentru care sunt disponibile doar resurse limitate pentru a fi investite. În cazuri unice se poate ajunge şi la dezinvestiţii – cu impact adesea foarte grav asupra companiilor şi economiilor ţărilor.

ŞANSE ŞI PROVOCĂRI

Fondurile suverane sunt un partener economic râvnit. Aceşti investitori nu sunt numai o şansă. Investiţiile efectuate de Sovereign Wealth Funds sunt, de asemenea, o provocare, după cum va fi descris în continuare. Pentru ambele părţi ale medaliei – şansele şi provocările rezultate din investiţiile fondurilor suverane – politicul (adică Guvernul) trebuie să creeze un cadru şi să ofere răspunsuri la întrebările rezultate. Aceste investiţii au adesea „preţul” lor, având în vedere condiţiile pe care le pun investitorii şi riscurile în legătură cu acestea. Pe de o parte, investiţiile iniţiate de Sovereign Wealth Fund trebuie privite ca orice alte investiţii din ţară sau de peste hotare. Pe de altă parte, acestea sunt specifice, deoarece au nevoie de o aprobare deosebită din partea Guvernului. Specificul presupune că deciziile cu privire la investiţii (inclusiv dezinvestiţii) nu se iau doar în baza criteriilor economice, ci pot rezulta din anumite misiuni politice. De exemplu, investiţiile sunt folosite pentru a obţine acces la resurse strategice, infrastructură etc.

CUM REACŢIONEAZĂ POLITICUL?

Unele state, în companiile cărora s-au scurs investiţii din Sovereign Wealth Funds, au recunoscut această problemă şi au creat baze legislative de gestionare a tipului dat de investiţii. În ceea ce urmează vor fi prezentate pe scurt exemple:
Prima dată când participarea fondurilor suverane de peste hotare a atras o atenţie deosebită asupra sa în Germania a fost în anul 1974, atunci când Kuwait Investment Authority, în calitate de acţionar major, a participat la societatea pe acţiuni Daimler AG. Cota de participare este actual de 6,9% la capitalul de bază. Începând cu martie 2009, s-a mai alăturat un mare acţionar: Aabar Investments PJSC (Aabar), Emiratele Arabe Unite, controlează, prin International Petroleum Investment Company (IPIC), care îi aparţine statului, un alt fond suveran în calitate de acţionar majoritar. Ambele fonduri de stat sunt cei mai mari acţionari ai întreprinderilor.
Chiar dacă aceste două participări sunt privite cu bunăvoinţă, acum câţiva ani a apărut o discuţie cu privire la rolul fondurilor suverane de investiţii, care ar putea afecta interesele germane. Această dezbatere a fost alimentată de temerile că Guvernele ţărilor străine ar putea cumpăra acţiuni în sectoare cheie germane prin intermediul fondurilor de investiţii suverane controlate politic. Aceleaşi temeri se aplică şi companiilor din sectoarele energie şi infrastructură.
În urma dezbaterilor pe marginea acestui subiect, în calitate de reacţie, în Germania a fost modificată Legea cu privire la Comerţul exterior în aprilie 2009. Conform acesteia, Ministerul Federal pentru Economie şi Tehnologie poate interzice, în anumite condiţii, participarea investitorilor străini prin fondurile suverane de investiţii, dacă cota de participare care se doreşte a fi achiziţionată la o companie germană este mai mare de 25%. Totuşi această formă de reglementare presupune careva probleme. În special, problema compatibilităţii cu libera circulaţie europeană a capitalurilor rezultă din articolul 63 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE). Deoarece această libertate de mişcare se aplică, conform formulării sale, şi faţă de ţările terţe, adică faţă de nonmembrii UE.
După cum informează Ministerul Federal al Economiei, până acum, nicio participare a investitorilor străini nu a fost interzisă în baza acestei Reglementări. În principiu, Ministerul doreşte să păstreze un climat investiţional agreabil şi va interzice o oarecare participare numai în cazul în care vor fi periclitate interesele germane de securitate.
Ca bază de monitorizare şi, dacă este cazul, de interzicere a dreptului de proprietate străină asupra societăţilor americane este secţiunea 712 din Defense Production Act din anul 1950. Acesta prevede supravegherea sau interzicerea de către Committee on Foreign Investment in the United States (CFIUS). Acesta este un comitet interguverna-mental al guvernului prezidat de Secretarul de Stat al Trezoreriei SUA şi compus din nouă reprezentanţi ai diferitelor ministere şi departamente.¹¹

SITUAŢIA ACTUALĂ ÎN ROMÂNIA

În acest context, se pun mai multe întrebări valabile pentru România:
Care instituţii române au investiţii externe de tip „Sovereign Wealth Funds”?
Nu cunosc niciun studiu despre investiţiile SWF în România. Unele fonduri suverane au investit deja în România, cum ar fi fondul norvegian de pensii.¹² Se poate presupune că unele investiţii chineze efectuate în România sunt tot Sovereign Wealth Funds.
Ce condiţii cadru doreşte să aibă România pentru investiţiile SWF?
O privire generală a investiţiilor SWF şi o prognoză a activităţii de investiţii a acestor fonduri în România ar fi un punct de plecare pentru discuţiile politice despre condiţiile cadru. Este de necontestat că astfel de investiţii ar trebui să fie dorite şi în general echivalate cu alte investiţii străine. Cu toate acestea, este clar şi faptul că investiţiile realizate de fondurile suverane de investiţii pot servi la crearea unor poziţii cheie în economie şi infrastructură şi la utilizarea acestor poziţii pe termen mediu pentru a influenţa politica. Investiţiile de tip Asociaţia de Geopolitica „Ion Conea” pot contribui la crearea conştientizării acestei problematici. Întrebarea ar trebui să fie preluată de Ministerul Afacerilor Economice. Şi presa de specialitate poate juca un rol important.

Literatura:

1. Ian Bremmer: The End of the Free Market: Who Wins the War Between States and Corporations? http://www.ianbremmer.com/book/end-free-market-who-wins-war-between-states-and-corporations

2. https://en.wikipedia.org/wiki/The_End_of_the_Free_Market

.