Spre sfârşitul anului trecut, eşalonul îngerilor a mai sporit cu un suflet, iar noi, pământenii, ne-am mai împuţinat cu un spirit. Profesorul sucevean Roman Istrati s-a mutat la cele veşnice. La trei luni după ce împlinise 62 de ani şi după doi ani de luptă cu o boală cumplită.
Născut la 7 septembrie 1955 la Suceava, cu o adolescenţă trăită ardent, deopotrivă, între cărţi şi prietenii fecunde, înzestrat cu o inteligenţă sclipitoa-re, dublată de curiozitatea de a cunoaşte şi experi-menta, Roman Istrati a debutat ca poet, s-a şcolit ca profesor de filosofie, a crescut ca ziarist şi ca iniţiator / organizator de evenimente culturale şi s-a desăvârşit lucrând creator în toate aceste domenii.
Poeziile sale de tinereţe, publicate în presa vremii şi în volumul „Miezul adânc” (1978) au fost apreciate şi premiate: Premiul Naţional de Poezie „Tinere Condeie”; Marele Premiu al Festivalului Naţional de Poezie „Nicolae Labiş”, 1978; Premiul II la Festivalul Naţional de Poezie „Pana Văcăreştilor” Târgovişte, 1975; Premiul Revistei „Opinia Studenţească”.
Roman Istrati a „oficiat”, în calitate de profesor de filosofie, la colegiile sucevene „Alexandru Ioan Cuza”, „Petru Muşat” şi Liceul Particular nr. 1. Pentru stilul său incon-fundabil a fost iubit de elevi, mulţi dintre ei păstrându-i peste ani un viu respect.
Ca jurnalist, a lucrat o perioadă la Agenţia Naţională de Presă ROMPRES din Bucureşti, iar după reîntoarcerea la Suceava, semnătura lui a fost prezentă constant în paginile publicaţiilor locale, însoţind peste 1.800 de articole (pamflete, medalioane, studii de entomologie, comentarii etc.), la care se adaugă vreo 50 de emisiuni la Radio AS din Suceava. Rubrica sa „Jupân de Salon / Jupân de pardon” din săptămânalul „Jupânu’ de Suceava” a fost, timp de aproape un deceniu, un adevărat reper pentru conduita publică a liderilor politici şi a managerilor principalelor instituţii bucovinene.
Dezvoltarea şi diversificarea colaborării transfrontaliere, ca urmare a integrării euro-atlantice a României, l-a fascinat şi l-a acaparat. Acestui domeniu i s-a dedicat în ultimii săi ani de viaţă. A fost fondatorul (octombrie 2010) şi apoi „motorul” Centrului Regional de Cooperare şi Analiză a Riscurilor Transfrontaliere, asociaţie care a devenit un partener important al Universităţilor „Ştefan cel Mare” din Suceava şi „Iurii Fedkovici” din Cernăuţi în afirmarea geopoliticii ca instrument de formare a viitoarelor generaţii de intelectuali din cele două ţări în spiritul valorilor europene comune. De altfel, din truda lui sârguincioasă pe acest tărâm s-au urzit şi cele două volume de pamflete, „Ştrumfii Kremlinului” (2016) şi „Rusul moralist” (2017) cu care şi-a surprins, ca de fiecare dată, publicul.
Creator complex, carismatic şi liber, Roman Istrati şi-a pus amprenta inconfunda-bilă asupra vieţii culturale bucovinene timp de vreo patru decenii. Spiritul lui avea ceva din serenitatea înţelepţilor Eladei: un amestec fascinant de bunătate luminoasă şi acu-rateţe. Indiferent dacă vorbea sau scria, vocabulele izvorau limpede, cucerind audienţa. A fost iubit şi preţuit de colegii de generaţie. Titlul volumului său de publicistică este un argument al nobleţei sale – „d’Istrati: Jupânii”, iar în ultima zi a lunii gerar a fost lansat volumul de poeme postume inedite „Luntrea de ceară”.
Pentru întreaga sa operă, Roman Istrati a fost inclus în „Cartea valorilor bucovinene”, deschisă de Prefectura Suceava, iar Consiliul Judeţean Suceava, la iniţiativa Centrului Cultural „Bucovina” i-a conferit, postum, premiul „Mihai Eminescu”.
Vasile URSACHE
Coments