Ricardo Adrián RUNZA^

Abstract. Ca regulă generală, toate ţările de mărime medie¹ au un sector al apărării sub presiune constant din cauza lipsei de resurse economice. Această situaţie implică stabilirea unui cadru complet, în care forţele armate tind să îşi piardă autarhia istorică, perminţând controlul civil al apărării şi un mecanism combinat de acţiune în acord cu obligaţiile internaţionale pe care naţiunea şi le-a asumat.

Aceasta necesită o dezintegrare uriaşă a responsabilităţilor lor tradiţionale şi puterilor, evitând la maximum redundanţele organizaţionale şi căutând costuri mai mici, profil regional şi cea mai înaltă eficienţă.

Dată fiind natura actuală a războiului, sunt necesare forţe armate structurate sub conceptele de high operative interaction, tot mai flexibile şi versatile, cu mai multă capacitate de preluare şi putere de foc, cu antrenamente comune şi readiness, cu o comandă centralizată şi o apreciere strategică tot mai sensibilă. Argentina a suferit experienţa de a fi înfrântă de trupele britanice în Atlanticul de Sud, în 1982, deoarece, printre alte motive, militarii argentinieni nu au înţeles niciodată şi aplicat aceste concepte.²

În anii 1990, forţele armate argentiniene au făcut câteva modificări organice şi instituţionale. Unele dintre ele au fost chiar pozitive, când analizăm cadrul conceptual, dar arată un rezultat negativ, când luăm îm considerare imaginea de ansamblu a sectorului de apărare sau cheltuielile publice în perioada analizată comparat cu rezultatele finale.³

Cum se va vedea de-a lungul acestei lucrări, răspunsul forţelor armate la reforma structurală argentiniană a fost cooperativ, dar nu angajat. A încercat să arate numai o imagine publică bună mai degrabă decât urmărirea unei mai bune relaţii între costuri mai reduse şi cea mai înaltă eficienţă a fiecărui sector de apărare.

Din punctul de vedere al fiecărui sector militar, toate ideile integrate şi strategice au fost trecute la un nivel secund. Este evident când comparăm reformele particulare, organizarea logistică, resursele şi sistemele care nu sunt interoperabile şi interschimbabile şi distribuţia responsabilităţilor şi puterilor instituţionale.

Această opoziţie a cauzat o slăbiciune structurală a sectorului apărării argentinian, datorită lipsei unei adaptări convenabile la un plan superior strategic din partea birocraţiei militare şi a resurselor disponibile. Pe lângă aceasta, exista un punct de vedere specific al fiecărei forţe în loc de un punct de vedere ca întreg.

În această nouă epocă, nu s-a concentrat asupra faptului actual caracterizat de bugete mici şi cereri de calitate şi cantitate din partea plătitorilor de taxe. Din aceste motive, experienţa Argentinei în relaţie cu Reforma Statului şi Reorganizarea Forţelor Armate ne poate arăta cum forţele armate au tendinţa la competiţie între ele. Aceasta implică probleme de putere, imagine şi în mod fundamental resursele asignate. Această competiţie pe termen lung şi mediu duce în general la un profil distructiv şi slăbirea sectorului apărării în întregime. În final, trebuie să ne dăm seama că autoritatea civilă trebuie folosită suficient de sigur şi că planul de reformă trebuie făcut întotdeauna ca un concept integrator care implică toate părţile implicate.

Summary. As a general rule, all the medium size countries⁴ have a defense sector that is constantly under pressure because of the shortage of economic resources. This situation implies to establish a complete framework, where the armed forces tend to loss their historical autarchy, allowing a civil control of the defense and a combined action mechanism according to the international commitments the Nation have.

This requires a huge disintegration of their traditional responsibilities and powers avoiding to the utmost organizational redundancies and seeking lower costs, regional profile and highest effectiveness.

In order to the present nature of war, it requires armed forces designed under concepts of high operative interaction, each more flexible and versatile, with more capability of overtaking and fire power, with joint training and readiness, with a centralized command and with a strategic appreciation each more sensitive. Argentina suffered the experience to had been defeated by the British Troops in the South Atlantic, in 1982, because, between other reasons, the Argentinean militaries have never understood and applied these concepts.⁵

During the 1990s, the Argentine Armed Forces have made several organic and institutional modifications. Some of them were quite positive, when we analyze the conceptual framework, but they show a negative outcome, when we take into account the total viewpoint or the defense sector outlook or the public expenditure in the period of analysis compared with the final results.⁶

As you can see along this paper, the armed forces response to the Argentine structural reform was cooperative, but not enough committed. It tried to show only a good public image than the fact of going in pursuit of a better relationship between lower costs and highest effectiveness of every defense sector.

From the viewpoint of every military sector, all integrated and strategic idea was relegated to a second level. It is evident when we compare the particular reforms, the logistic organization, the no interoperable and no interchangeable resources and systems, and the distribution of responsibilities and institutional powers.

This opposition caused a structural weakness of the Argentine Defense Sector, due to the lack of a suitable adjustment to a superior strategic plan on behalf of the military bureaucracy and the available resources. In addition, there was a specific viewpoint of every force instead of a point of view as a whole.

In this new era, it was not focused on the present fact characterized by small budgets and demands of quality and quantity on behalf of the taxpayers. For those reasons, the experience made in Argentina in relation to the State Reform and the Armed Forces Reorganizing can show us how the armed forces have a tendency towards a competition among them. This involves matters of powers, image and basically assigned resources. This competition in the long and medium term generally gets into a destructive profile and weakens the defense sector as a whole. Finally, we must realize that the civil authority must be wielded sure enough and that the reform plan must be done always under a whole concept where all the parts are involved.