Cleopatra LORINŢIU

Lumea arabă să zicem că se inspiră din lecţiile şi reuşitele democratice ale democraţiilor europene. Poate să funcţioneze Europa ca un bun exemplu? Se poate învăţa realmente lecţia democraţiei? Şi ce se întîmplă când principii democratice fundamentale (dreptul la liberă exprimare de pildă, decizia de a exprima propria opinie în forma pe care o consideri necesară) se lovesc brutal de alte viziuni? Să zicem viziuni barbare, dreptul celui mai puternic, folosirea forţei, manipularea şi, mai ales, terorismul?

Am trăit de curând o situaţie în esenţă simplu de rezumat: reacţia democraţiilor lumii în faţa atacurilor teroriste de la Charlie Hebdo, din ianuarie 2015. Dacă în democraţie tranşarea între opinii divergente se soluţionează în justiţie şi apoi în consecinţele mediatice şi sociale ale deciziilor justiţiei, forma de terorism actuală ISIS aduce facerea legii în asasinat şi în stradă. Deci non–democraţia, autoritarismul, terorismul, barbaria acţionează cu mijloacele specifice, chiar în străzile democraţiei. Ce înseamnă asta?