Dr. Saleh Abdullah AL RAJHI*
Politica Regatului Arabiei Saudite se bazează pe valori şi principii bine stabilite la care Regatul aderă fără excepţie. Ca urmare, Regatul Arabiei Saudite se axează în principal pe regiunea Golfului ca prioritate ce face parte din ciclul mai extins de politici al regiunii arabe şi consideră Golful ca fiind primul ciclu în politica externă. Regatul acordă maximă importanţă relaţiilor sale cu statele din Golful Persic în general şi statele membre Consiliului de Cooperare al Golfului în special şi consideră acest ciclu una dintre priorităţile de politică externă în această regiune.
A Doua Dimensiune sau al doilea principiu al politicii externe saudite este legat de naţiunea arabă. Regatul este unul dintre membrii fondatori ai Ligii Arabe din 1945 şi a acordat prioritate deosebită relaţiilor sale arabe, căutând să întărească acţiunea comună arabă în cadrul Ligii Statelor Arabe, dorind să dezvolte şi să coordoneze aceste relaţii pentru a apăra interesele lumii arabe în general. Eforturile saudite în această zonă au ca scop rezolvarea conflictelor arabe şi utilizarea capacităţilor sale de mediere puternice şi credibile ce şi-au dovedit ani de-a rândul eficacitatea, făcând uz de forţa sa politică şi de viziunea sănătoasă pentru a menţine solidaritatea arabă. Sunt binecunoscute eforturile fostului Rege Abdullah în această zonă. Un alt scop este rezolvarea conflictelor secundare inter-arabe care pot afecta solidaritatea arabă.
Faptul că Regatul Arabiei Saudite găzduieşte cele două sfinte locaşuri musulmane precum şi că deţine abilitate politică şi economică, i-au conferit superioritate şi credibilitate, ceea ce a facilitat crearea unui mediu regional care încurajează Arabia Saudită să iniţieze eforturi de mediere. În ultimele decenii Arabia Saudită a căutat în mod activ şi unilateral să medieze între forţele în dispută din lumea arabă şi din Orientul Mijlociu extins.
Eforturile saudite de mediere sunt impulsionate de câteva preocupări legate între ele: în primul rând, echilibrarea diverselor opţiuni de securitate regională; în al doilea rând, îmbunătăţirea securităţii şi stabilităţii internaţionale şi interne în acelaşi timp şi contribuţia la menţinerea securităţii, păcii şi stabilităţii internaţionale în general, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite, şi cu rolul de protector al celor mai sfinte locaşuri de cult islamice. Pentru cei care elaborează politicile Regatului, succesul concret în aceste eforturi de mediere este, în ultimă instanţă, mai puţin important decât menţinerea unei imagini de preocupare şi efort proactiv: „simpla postură este suficientă pentru a le acorda meritul de mediatori şi a le câştiga încrederea părţilor pe care le coordonează.”
Din punct de vedere istoric, au existat mai mulţi factori care au motivat liderii saudiţi să acorde atenţie specială crizei libaneze şi să încerce să o rezolve. Pentru început, instabilitatea cronică a republicii fragmentate nu se potrivea bine cu poziţia conservatoare clasică a Regatului, acesta din urmă fiind îngrijorat de posibilele efecte de extindere a tensiunilor în Liban. Primul efort major de mediere al Arabiei Saudite în Liban este considerat şi una dintre cele mai importante realizări ale acesteia, mai ales în cadrul politicii externe saudite. În septembrie 1989, 62 de membri supravieţuitori din Parlamentul libanez din 1972 s-au întâlnit la Taif, în Arabia Saudită şi au încercat să găsească o formulă prin care să pună capăt conflictului libanez. Regatul a recurs la forţa sa financiară şi politică redutabilă pentru a-i convinge pe combatanţii libanezi şi sirieni să participe la negocierile de la Taif. Întrunirea a fost precedată de o intensificare a conflictului şi de impunerea de către Siria a unei blocade navale în porturile creştine libaneze, urmate de atenţia crescută la nivel internaţional şi un impas al luptelor.
În 1981 prinţul moştenitor Fahd (mai târziu devenit rege) a oferit o alternativă, un plan de pace cuprinzător, lăudat ca fiind „extrem de inovator şi progresist” la vremea sa. Un an mai târziu, la summit-ul din Maroc, Liga Arabă a adoptat o versiune uşor revizuită a acestui plan. În 1994 Regatul s-a alăturat Siriei şi Egiptului semnând Acordul de la Alexandria care făcea apel la toate statele arabe să se abţină de la a semna tratate de pace cu Israelul fără acordul acestor trei state. La începutul anilor 2000 conflictul arab-israelit nu mai putea fi ignorat. În februarie 2002, prinţul moştenitor Abdullah (regele răposat) a oferit un nou plan de pace amplu pentru a se rezolva conflictul.
Recent, Regatul Arabiei Saudite a transmis felicitările sale preşedintelui Organizaţiei Palestiniene pentru Eliberare, dl. Mahmud Abbas, exprimându-şi speranţa că Allah îl va ajuta să instaureze pacea, securitatea şi stabilitatea pentru toţi palestinienii în eforturile sale de a câştiga drepturi legitime, mai ales stabilirea unui stat palestinian independent cu capitala la Al Quds.
Regatul a fost primul stat care a adus la aceeaşi masă toate facţiunile politice irakiene, sub umbrela Ligii Arabe, pentru a discuta o reconciliere politică. În august 2004, ministrul de externe saudit i-a propus secretarului de stat, de la aceea vreme, Powell, să înlocuiască trupele SUA şi alte trupe cu forţe arabe musulmane. Doar că nu a primit nici un răspuns. Oare aşa s-ar fi rezolvat problemele actuale din Irak? Acum, Regatul menţine echidistanţa cu toate facţiunile politice irakiene. Arabia Saudită acţionează pentru şi sprijină stabilirea unui guvern irakian care să-i reprezinte pe toţi irakienii.
A deschis calea către reconcilierea politică, iar Acordul de Punere în Aplicare a facilitat un transfer paşnic de putere. Ne aflam în a doua fază de punere în aplicare, ceea ce înseamnă un dialog naţional amplu care să ducă la o nouă Constituţie şi la alegeri până în februarie 2014, din păcate însă rebelii Houthi nu şi-au respectat promisiunea, totul s-a finalizat cu un insucces, dar rămân deocamdată baza pentru orice soluţie viitoare, aşa cum insistă majoritatea partidelor yemenite. În ciuda faptului că Arabia Saudită şi alte state CCG continuă să îşi urmeze principiile şi fac toate eforturile posibile, împreună cu părţile regionale şi internaţionale, pentru asigurarea punerii în aplicare a iniţiativei cu succes.
De la începutul crizei din Siria, care ar putea lua încă orice turnură, Regatul Arabiei Saudite a menţinut o linie clară în conformitate cu principiile sale – implicându-se pentru securitatea, stabilitatea şi unitatea Siriei. Regatul şi-a exprimat în repetate rânduri îngrijorarea cu privire la continuarea evenimentelor tragice care au dus la mulţi morţi şi răniţi în rândurile civililor; în mod repetat a făcut apel la regimul sirian să renunţe la violenţă şi să recurgă la dialog dând curs aspiraţiilor poporului său.
* Director al Centrului de Studii Americane, Institutul de Studii Diplomatica, Riad, Regatul Arabiei Saudite
Coments