Steluţa Mădălina NEACŞU, Cristian MOŢIU

Întrucât există foarte multe accepţiuni ale termenului Intelligence, am optat pentru o definire succintă, dar şi integratoare, a acelor atribute care sunt aplicabile serviciilor de informaţii şi activităţii acestora.
Astfel, conceptul de Intelligence înglobează patru elemente distincte care vizează activitatea de realizare a securităţii naţionale:
(1) procesul prin care informaţiile importante pentru securitatea naţională sunt solicitate, colectate, analizate şi diseminate factorilor de decizie din stat;
(2) produsul rezultat în urma acestui proces, utilizat pentru susţinerea intereselor şi obiectivelor naţionale;
(3) forma de organizare pentru desfăşurarea acestui proces, din punct de vedere structural şi al operaţiunilor derulate;
(4) protejarea acestui proces şi a informaţiilor obţinute prin activităţi de contrainformaţii.
Principala provocare a analizei de Intelligence este generată de faptul că incertitudinea care înconjoară ameninţările la adresa securităţii impune ca analiştii şi factorii de decizie să facă raţionamente care sunt în mod inerent susceptibile / vulnerabile la eroare.
Analiştii trebuie să emită o avertizare cu mult timp înainte de derularea evenimentului, astfel încât factorii de decizie să aibă timp să ia măsurile preventive şi de contracarare ce  se impun, însă trebuie să fie temeinic motivată pentru a-i determina pe aceştia să acţioneze.
Aşteptând o confirmare a presupunerii strategice, analistul poate pierde oportunitatea informării beneficiarilor în timp util, în timp ce realizarea unei predicţii fără existenţa unor dovezi certe poate pune sub semnul întrebării credibilitatea analizei.
Analiza strategică (Strategic Intelligence) constituie, în esenţă, o abordare multisectorială şi multisursă a fenomenelor cu impact major în sfera securităţii naţionale (în plan politic, militar, economic, social) cu o consistentă dimensiune proiectiv-anticipativă.
Rezultatul acesteia se reflectă în evaluări, prognoze sau estimări cu privire la posibile evenimente din viitor, gradul de probabilitate a apariţiei lor, precum şi potenţialul impact al acestora asupra intereselor de securitate naţională.
Într-o accepţiune simplă, analiza strategică este acea analiză care este necesară pentru formularea unei strategii, a unui plan sau a unei politici a statului, a unei direcţii de acţiune într-un domeniu al securităţii naţionale.
Termenul Intelligence strategic a fost lansat de Sherman Kent în lucrarea „Strategic Intelligence for American Foreign Policy” (1949), fiind definit drept „cunoaşterea pe care decidenţii politici şi militari trebuie să o posede pentru a asigura bunăstarea naţională”.