Interviu cu Edward LUTTWAK,
consultantul de origine română la care apelează Pentagonul
„Societatea românească este mult mai bună decât politica românească, aşa că politica are de recuperat.” Declaraţia îi aparţine unuia dintre cei mai apreciaţi strategi militari din lume, Edward Luttwak. Consultantul la care apelează chiar şi Pentagonul atunci când are nevoie este născut în România, la Arad.
Balazs Barabas: Vom avea curând alegeri prezidenţiale în România. Credeţi că este important cine va deveni preşedintele ţării, când vorbim despre poziţia României ca membru EU şi NATO?
Edward Luttwak: Poziţia României în NATO nu depinde de alegeri, dar cea din Uniunea Europeană depinde, pentru că toată lumea înţelege că aici mai este de lucru la reconstrucţia politică, la ridicarea unei societăţi româneşti stabile, progresiste, legală, care este condusă de un guvern curat. Uniunea Europeană are relaţii dificile cu statele membre care nu au guverne curate. Problema corupţiei este una critică în sistemul european. Când toată lumea dintr-o familie, dintr-un grup, are proprii săi bani, nu este nicio problemă. Dar în Europa banii se împart şi de aceea corupţia este o problemă uriaşă. Aşa că reconstrucţia României, să îi spunem instituţionalizarea, dezvoltarea, conversia României într-o ţară complet vestică, ca să spun aşa, face ca fiecare poziţie politică să fie importantă. Un ministru român este foarte important. Preşedintele României este foarte important. El dă tonul, stilul şi stabileşte standardele. Politica României trebuie să ajungă din urmă societatea românească. Societatea românească este mult mai bună decât politica românească, aşa că politica are de recuperat. Iar acest lucru se poate face doar dacă ai cei mai buni oameni politici. Calitatea politicii în Europa este una variabilă. Sunt adevăraţi eroi în politica europeană, care fac lucruri măreţe, dar sunt şi oameni mediocri şi mai ales îi avem pe cei care distrug, corupţii. Iar România în mod evident trebuie să ridice standardele.
Balazs Barabas: Vedeţi politicieni de nivel înalt în România, care ar putea să ridice ţara? Nu vreau să numiţi pe cineva, ci doar să ne spuneţi da sau nu.
Edward Luttwak: În societatea românească au fost întotdeauna oameni de bună calitate. Societatea românească a dat întotdeauna oameni de înaltă calitate, academicieni, filosofi, muzicieni, gânditori, patriarhi, preoţi şi tot felul de oameni.
Problema oamenilor de slabă calitate în viaţa politică a României vine din ceea ce ţara are dinspre restul ţărilor latine. România, Italia, Spania, Portugalia, Argentina, Brazilia au ceva adânc în comun şi anume, politica mai slabă decât societatea ţării. Şi de ce este aşa? Dacă aş şti răspunsul la această întrebare aş merita două premii Nobel, nu doar unul. Culturile latine inventează guverne, dar au cele mai proaste guverne. Iar diferenţele între aceste ţări nu sunt mari, sunt cam la fel. Este un mister complet, dar trebuie să luptaţi împotriva acestui fapt, nu să îl acceptaţi.
Balazs Barabas: Anumiţi politicieni români aduc în discuţie chestiunea unificării Republicii Moldova cu România. Vedeţi această posibilitate ca una realistă în viitorul apropriat?
Edward Luttwak: Există o identitate moldovenească, care în termeni româneşti este o identitate regională. Dar limba moldovenească este româna. Orice expresie a culturii moldoveneşti, cel puţin cât ştiu eu, este românească. Poţi să spui şi că este moldovenească. Poţi să spui că Bucureştiul este moldovenesc. Poţi spune ce vrei, poţi spune că Regatul este moldovenesc. Nu prea contează. În mod normal oamenii care vorbesc aceeaşi limbă şi au aceeaşi cultură, în mod normal vor să fie împreună. Dar nu întotdeauna. De exemplu au fost momente când Valonia Belgiei, pur francofonă, care vorbea doar franceza şi avea o cultură franceză, a vrut totuşi să fie separată. Din anumite motive. Iar acest fenomen există. Oamenii care locuiesc în Lausanne sau Geneva sunt francezi, dar nu vor să fie în Franţa. Eu nu consider că Moldova este un astfel de caz.
Nu cred că este vreun fel de separatism moldovenesc. Ceea ce există este că Moldova are caracteristicile României Mari, cu o populaţie minoritară puternică. România îi mai are acum doar pe unguri. Pe vremuri era un stat multinaţional, cu germani, cu evrei, cu unguri, ucrainieni şi aşa mai departe. Iar această chestiune a multinaţionalităţii Moldovei va trebui adaptată.
Balazs Barabas: Dar credeţi că Moscova o să permită Moldovei să „iasă” din sfera sa de influenţă?
Edward Luttwak: Moscova a construit relaţii puternice cu Kievul. Kievul era satelitul Moscovei. Ei puteau să oprească lucrurile acestea. Acum nu mai pot. Dacă Moldova vrea să se unească cu România, asta este. Ei nu mai pot să facă nimic. Absolut nimic. Este o chestiune tehnică legată de aderarea Moldovei la NATO, pentru că membrii NATO ar trebui să accepte asta, dar dacă moldovenii vor asta sunt sigur că se poate întâmpla şi Moscova nu va putea interveni, pentru că între Moldova şi Rusia este o ţară care ar trebui să fie prietenul cel mai bun al Rusiei, dar ei l-au transformat într-un inamic. Ei au făcut ca Ucraina să le fie duşman. Iar acest lucru îi permite Moldovei o separare. Dacă ruşii s-ar fi comportat diferit, Ucraina ar fi fost un satelit al Moscovei, unul ascultător şi fericit, un frate mai mic. Dar nu sunt. Deci Moldova poate fi independentă dacă aşa ar dori majoritatea.
Balazs Barabas: Sunteţi de două ori consultant, pe de o parte în economie şi pe de altă parte în apărare. Ce au în comun acestea?
Edward Luttwak: Logica de bază a resurselor limitate este că economia există datorită faptului că nu sunt resurse nelimitate. Trebuie să plecăm de la ideea că resursele sunt limitate şi că trebuie să folosim ceea ce avem într-o manieră raţională.
Apărarea este complet diferită pentru că în apărare nu ai nevoie de eficienţă. Nu ai nevoie ca toate armele să fie la fel, şi restul de echipamente să fie la fel, pentru că inamicul este acolo şi dacă ai un singur fel de armament va reuşi să te ocolească. Dar în economie este aceeaşi logică, în plus este o întâmplare a vieţii. Eu de fapt îmi câştig existenţa din munca de consultant pentru Ministerul Apărării, Pentagonul, dar şi pentru alte ministere ale Apărării din ţările aliate, cum este astăzi România, şi lucrez pentru corporaţii internaţionale. Sunt un om independent, nu deţin o companie, dar am clienţi număraţi pe degetele de la o mână. Cam 2-3 maximum şi jumătate dintre ei sunt în domeniul apărării, cealaltă jumătate nu.
Balazs Barabas: Puteţi să ne daţi un astfel de exemplu într-o chestiune legată de apărare, când a fost nevoie să sfătuiţi pe cineva?
Edward Luttwak: Cea mai mare problemă pe care am avut-o a fost în urmă cu mult timp, bombardarea Irakului din 1991, care a fost planificată din septembrie 1990 pană în ianuarie 1991 şi problema era: cum paralizezi Irakul, care este o ţară cu mult armament? Nu am spus că erau puternici, dar aveau mult armament. Aveau multe avioane, rachete, tancuri. Deci cum poţi paraliza o ţară, în timp ce trebuie să ucizi un număr absolut de mic de oameni? Oricine poate să înceapă să bombardeze. Dar cum distrugi maximum din armament fără să omori prea mulţi oameni? Aceasta a fost o problemă şi am avut 800 de oameni care au lucrat cu mine. A început cu o idee şi doi oameni, apoi au fost trei, patru şi tot aşa, astfel încât în momentul în care bombardau Irakul eram cam 800 de oameni. Aceasta a fost o muncă uriaşă. Trebuie să înţelegi întreaga ţară, să vizualizezi ţara, să îţi imaginezi o ţară. Aici este un drum, aici este o cale ferată, aici este aeroportul, aici este asta şi cealaltă şi apoi să faci lucrurile după priorităţi, pentru că avioanele zburau zilnic şi mai aruncau câteva bombe. Apoi te uiţi la ce s-a întâmplat şi apoi bombardezi iar, apoi iar te uiţi… iar ideea era să nu omorâm oameni. Să nu omorâţi civili. Toată lumea din Irak era nevinovată. Ştiţi, noi nu am vrut nici măcar să omorâm militari. Nu am vrut să omorâm soldaţi. Am vrut să neutralizăm ţara fără să ucidem soldaţi. Să spunem că era un loc în care erau 50 de tancuri într-un depou. Distrugi tancurile, pentru că ele sunt într-un garaj şi le poţi distruge. Asta în loc să îi aştepţi pe oamenii care le manevrează şi pot să moară în acele tancuri. Deci acesta era obiectivul şi se numeşte optimizare, când vrei să scapi de A, dar fără să îl implici pe B. Aceasta era ceva asemănător economiei şi mai era o asemănare pentru că ei nu prea puteau să riposteze. Iar când au ripostat, atunci s-a aplicat strategia. Dar ei nu puteau riposta.
Balazs Barabas: Pe cine aţi sfătuit mai exact la acea vreme?
Edward Luttwak: Ministerul Apărării, Pentagonul. Planul era comandat de o unitate specială din cadrul Departamentului Aviatic. Să spunem că Forţele Aeriene SUA au un secretariat, care nu este format din piloţi, ci din funcţionari. Ei au fost clientul. M-au sunat şi mi-au spus avem nevoie de cineva care să vizualizeze, să conceptualizeze şi apoi s-a întâmplat restul.
Balazs Barabas: A trecut mult timp de atunci, iar acum Irakul este probabil într-o situaţie mai gravă decât atunci. Care este părerea dvs, ce nu a funcţionat bine?
Edward Luttwak: În 1990 SUA au acţionat în numele unui acord global. Acest consens era din partea a 50 de ţări pe lângă SUA, care doreau îndepărtarea lui Saddam Hussein din Kuwait. Doar să fie scos din Kuwait şi gata. Nu a existat vreo înţelegere să se meargă la Bagdad. Rezultatul situaţiei de astăzi vine în urma acţiunii din 2003, când s-a stabilit să se intre în Bagdad, să fie îndepărtat dictatorul oribil şi să se instaleze democraţia. Aceasta a fost o teorie despre Irak, nu o realitate despre o ţară cu suniţi, şiiţi, kurzi, arabi, yazedini, sabeani, mandeani. Nu. Era un Irak imaginat, care de fapt era plin de oameni democratici, luai de acolo dictatorul şi apărea ca o floare democraţia. Nu am crezut în asta şi am depus şi mărturie împotriva acelui război. Senatul SUA a avut audieri formale, adică au chemat experţi şi i-au întrebat ce cred. Înainte de război, public, la CNN, la televiziune, am spus „nu faceţi asta”. Dacă îl îndepărtaţi pe Saddam nu va apărea democraţia. Dar nu a ascultat nimeni, pentru că acesta a fost considerat un comentariu rasist, fascist. Reprezentantul guvernului a spus – dl. Luttwak nu crede că irakienii au dreptul la democraţie. Am răspuns că bineînţeles că au acest drept, dar nu îl pot pune în practică pentru că este nevoie de un anume nivel al societăţii. Acesta a fost deci considerat un comentariu rasist şi am fost dat afară. Se poate vedea pe CNN că în 2003 eu vorbesc şi nimeni nu ascultă şi spun: este un fascist, să iasă. Şi au invadat Irakul.
Balazs Barabas: Este vreo soluţie în momentul de faţă?
Edward Luttwak: Este o soluţie, cea a creării de state noi. Un stat kurd, un stat şiit şi unul sunnit. Această graniţă artificială… în acest moment Irakul este artificial. Imaginaţi-vă că România ar include Serbia, Ucraina şi Slovacia şi aţi încerca să faceţi un stat funcţional. Nu ar funcţiona. Irakul a fost gândit artificial şi doar un guvern artificial care era o dictatură putea să îl conducă. Pentru un stat artificial ai nevoie de un guvern artificial, de o dictatură. Dacă îndepărtezi dictatura atunci populaţia se exprimă şi nu are cum să funcţioneze… doar dacă nu eşti Elveţia. Elveţienii au reuşit să facă să funcţioneze un astfel de stat. Deci dacă mergi în Irak şi îi faci pe irakieni elveţieni, în primul rând le schimbi religia, îi faci să nu mai fie musulmani, ci protestanţi, calvinişti, creştini şi aşa mai departe, aşa cum sunt calviniştii şi ortodocşii din România, apoi poţi începe să faci un stat funcţional. Altfel trebuie să separi. Iugoslavia este un alt exemplu.
Acolo soluţia a fost să aibă state separate. Este ca în cazul anumitor divorţuri, care sunt mai bune decât anumite căsătorii. Unele căsătorii sunt mai rele decât un divorţ. Se pare că marile puteri au de multe ori interesul să păstreze anumite conflicte în derulare, pentru că aşa pot exploata resursele unor ţări sau pot vinde arme. Aceasta este chiar o fantezie oribilă. Motivul pentru care marile puteri fac ceea ce fac, motivul pentru care istoria omenirii este una a crimei şi nebuniilor, o istorie a comportamentului criminal şi nebun, este pentru că oamenii încep să aibă idei. Idei. Când cineva merge undeva să fure ceva, are o logică a faptelor. Dar SUA nu au luat nici măcar un baril de petrol din Irak. Nici măcar un baril de petrol. Şi în al doilea rând, nu au vândut nicio armă. Americanii nu au vândut nici măcar o armă în Irak şi nici nu au luat vreun singur baril de petrol. Mi-aş fi dorit să o facă. Eu sunt un american care plăteşte taxe şi aş fi fost mai fericit dacă mergeam acolo şi începeam să furăm petrolul. Din păcate este mult mai rău. Mult mai rău. Există ceva mai rău decât furatul şi asta este să ai idei proaste.
Idei fanteziste. De pildă, a fost o idee aici în România că puteţi avea comunism. Aceasta a fost o idee fantezistă. Şi din cauza acestei idei fanteziste, România a avut de suferit timp de două generaţii.
Balazs Barabas: Ce credeţi despre politica domnului Putin? Este şi aceasta o fantezie?
Edward Luttwak: Nu, politica domnului Putin se remarcă prin două lucruri diferite. Două politici de succes, foarte rele, dar de succes. El nu este prost, cum au fost americanii în Irak. Duce o politică rece şi foarte calculată. În primul rând, dacă vrei să conduci Moscova şi Rusia, ruşii trebuie să creadă că lumea îi detestă, că restul lumii nu îi place. Aşa că ei au nevoie de o voce, de un dictator care îi va proteja de această lume oribilă din afară. Dacă priviţi televiziunea lor naţională, întreaga lume complotează împotriva lor. Românii plănuiesc să atace şi să invadeze Moscova. Armata română se pregăteşte să meargă în Rusia. Iar aceasta este o politică bună în Rusia, pentru că ruşii cred lucruri de acest gen. Şi un al doilea lucru bine făcut de Putin este strategia. Românii au trăit alături de acest fenomen rusesc şi de ce a fost întotdeauna o problemă? Pentru că ruşii sunt foarte buni la strategie. Nu sunt precum chinezii, care sunt buni la tot, mai puţin la strategie, pentru că ei se ceartă cu toată lumea şi nu obţin nimic. Dar nu au nevoie de nimic, au destui bani. Dar le-ar plăcea să aibă lucruri. Le-ar plăcea să fure insule, dar nu se aleg cu nimic. Rusia este cea mai mare ţară din lume. Şi sunt aşa pentru că au fost şi sunt cei mai buni la strategie. Când Putin s-a hotărât că vrea Crimeea, ia Crimeea şi o pune în buzunar. La revedere! Chinezii se chinuie să ia insulele Senkaku de la Japonia, care sunt un teritoriu la fel de mare precum Athenee Palace din Bucureşti. Încearcă să ia insule de la Vietnam şi nici asta nu le iese. Încearcă să ia din teritoriul marin al Malayeziei, nu pot nici asta. Când ruşii se mişcă, iau ce vor şi bagă în buzunar. Şi nu pierd acel lucru, dacă nu au pierdut deja două războaie. Două războaie. Aceasta este problema, guvernul rus este bun la strategie, dar la nimic altceva. Nu ştiu cum să asigure hrană, îmbrăcăminte, artă, cultură sau orice altceva. Doar strategie.
Balazs Barabas: SUA şi Uniunea Europeană au impus Rusiei sancţiuni economice. Sunt acestea o ameninţare serioasă împotriva lui Putin?
Edward Luttwak: Nu. Chiar deloc, pentru că suporterii lui sunt oameni care spun „wow, am luat Crimeea, acum hai să luăm şi Ucraina”. Ei ştiu că el (Putin) nu este bun pentru chestiuni legate de călătorii, de consum, de cumpărarea unei maşini sau ceva de genul acesta. Aceasta este politica lui. Când a luat Crimeea, sancţiunile UE au fost foarte slabe şi la fel şi cele americane. Vestul credea că el va lua Crimeea şi se va potoli. „Ia-o şi pleacă acasă.” În schimb el s-a gândit, „ia te uită, nu am luat destul, am luat doar Crimeea. Sunt prea moderat, iată, nu au făcut nimic, a mers foarte simplu.” Aşa că merge şi spre Ucraina. A primit un mesaj greşit. Europenii şi americanii au vrut să spună – ia Crimeea şi pleacă, taci. El a primit acest mesaj: dacă am luat Crimeea atât de simplu, ar trebui să iau şi altceva. Iar acum, al doilea rând de sancţiuni sunt grele. Pentru o ţară care se bazează pe exportul de petrol, sancţiunile au oprit investiţiile în petrol. Şi preţul petrolului scade. Da, şi când preţul petrolului scade de la 100 la 80 este acelaşi lucru precum o sancţiune uriaşă. Ceea ce a făcut această scădere a preţului petrolului este ceva mai puternic decât sancţiunile impuse de SUA. Cu un impact mult mai mare.
Balazs Barabas: România este o ţară NATO şi stat UE, dar este înconjurată de ţări care sunt să spunem mai apropiate de Rusia. Mă refer la Ungaria, Bulgaria, Serbia. Este acesta un factor de risc pentru România?
Edward Luttwak: Acesta este un caz interesant, pentru că statutul de stat NATO funcţionează pentru România ca o garanţie reală. Dacă sunt anumite provocări, infiltrări, atunci bineînţeles forţele militare române trebuie să ia imediat măsuri dure, să tragă. Cu toate acestea, ar fi un război care ar dura 12 ore. De fapt un incident cu durata de 12 ore pentru că NATO s-ar pune în mişcare pentru România. NATO nu poate funcţiona în cazul Ucrainei, pentru că ei nu sunt membri şi nu este doar o chestiune formală, ci sunt lucruri legate de planuri, integrare şi aşa mai departe. Dar desigur, ruşii nu au graniţă
comună cu România. Decizia din 1945 care spunea că ei au o graniţă cu România are acum rezultatul opus, aşa că nu este nicio graniţă. Dacă România ar mai fi avut nordul Bucovinei… dar acum nu există graniţă comună. Aşa că dacă ar vrea să ajungă aici trebuie să treacă prin vestul Ucrainei. Eu cred că ameninţările asupra securităţii României sunt egale cu zero. Bineînţeles, când ne facem planurile de apărare, trebuie să fim mereu atenţi. Aşa că armata română trebuie să fie serioasă, chiar dacă probabilitatea este atât de redusă. Iar Serbia, apropos, este pro-Rusia, dar nu este anti-România. Sârbii nu sunt inamicii României. Poporul sârb priveşte ca pe un frate poporul român, nu ca pe un popor duşman. În cazul Bulgariei este puţin diferit, dar prietenia Bulgariei cu Rusia este una sentimentală. Este una culturală şi bazată pe sentimente, nu este una strategică.
Interviu realizat de către Balazs BARABAS
în cadrul emisiunii Paşaport Diplomatic pentru DIGI TV
Sursa:http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Extern/International/INTERVIU+Consultantul+de+
origine+româna+la+care+apelează+Pentagon
[…] Balazs BARABAS – Interviu cu Edward LUTTWAK […]