Perioada Războiului Rece a fost evident bipolară. Cu privire la consumarea acestei etape istorice regăsim cel puţin trei viziuni diferite. Majoritatea istoricilor asociază încheierea Războiului Rece cu redefinirea sferelor de influenţă din Europa de Est spre sfârşitul anului 1989 şi destrămarea URSS în 1991. Un număr mai restrâns de analişti pun un semn de egalitate între încheierea acestui diferend istoric şi atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, justificând că semnele evidente pentru care bipolaritatea nu a mai funcţionat s-au înregistrat când SUA au dobândit statutul de superputere şi practic, temporar, nu a mai existat un rival statal pe măsură care să-i ofere contrapondere. Alţi analişti tind să-şi reconsidere părerea cu privire la o posibilă încheiere a Războiului Rece, sau nu au luat deloc în calcul o asemenea perspectivă, şi atribuie o constantă dinamică relaţiilor internaţionale, apreciind că influenţele politice, ideologice şi militare vechi persistă, îmbrăcate în haine noi, iar centrul de confruntare al balanţei de putere s-a transferat din Berlin la Marea Neagră. Comportamentele afişate, modalităţile de provocare şi de răspuns nu s-au schimbat, iar vectorul primordial care modifică oarecum tiparul conflictului îl reprezintă tehnologia militară, însoţită de tehnologia informaţiei. Destul de recent, devenise tentant pentru mulţi dintre noi să susţinem că bipolaritatea ar fi adus mai multă liniştite globală decât multipolaritatea, considerând astfel numărul de victime şi pierderi materiale înregistrate. Pe de cealaltă parte, în timpul multipolarităţii europene din prima jumătate a secolului trecut, au existat două războaie mondiale, când, în timp ce în a doua jumătate a secolului, între SUA şi Uniunea Sovietică nu a existat un război încadrabil în tiparele obişnuite.
Pentru prima dată în istorie, în octombrie 2013, agenţia spaţială NASA a concediat 97% din personal, constituit din aproximativ 180.000 de angajaţi, motivul fiind blocajul financiar guvernamental. La acel moment existau doi astronauţi americani care nu puteau fi disponibilizaţi deoarece se aflau în misiune în spaţiu pe Staţia Spaţială Internaţională, situată la 250 de kilometri deasupra Terrei.
Într-o epocă în care paradoxul lui Brodie mai acţionează la nivel global, pare relativ greu, dacă nu imposibil, ca o mare masă de oameni şi tehnică militară să fie eliminate, fără ca imediat să nu izbucnească un conflict regional sau planetar, şi atunci, substitutul pentru un război clasic tinde să devină războiul neconvenţional. Tocmai de aceea, posibilitatea unui război la scară largă în Marea Neagră este improbabil, în schimb prelungirea tensiunilor social-politice şi „dezgheţarea” conflictelor regionale cu iz separatist se apropie de tiparul neconvenţional al conflictului, unde în mijlocul agitaţiei şi al ciocnirilor interne, cei mari îşi culeg în linişte roadele.