The end of the Cold War, the international political system’s transition from bipolar to multipolar order, the increased globalization, and also, the manifestation of new threats and challenges towards stability and peace – terrorism, weapons of mass destruction, regional conflicts, failed states, organized crime, natural and man-made disasters – all these have determined, as it happened before to other countries (USA), an increased preoccupation within the EU in regard to its own long-term strategy for states and citizen security.
The European security strategy, elaborated back in 2003, revised and improved in 2008, highlights fundamental ideas such as: the need of a multidimensional approach when formulating security concepts; designation of people as security objects; the relational approach between intended and unintended threats; internal and external security; the social and the individual dimension; national, regional and global security, having local actions planned within a larger, worldwide scheme; the combination of public and private resources and tools; collective security through members cooperation; Europeans assuming role in EU security.
The European security strategy, this strategic thinking of a global power to come, outlines the principles, objectives, means of action and designates the institutions and organizations networks involved into finding solutions for the different regional and world-wide security issues. It has an anti-imperialist, anti-hegemonic character, being pre-emptive, pro-active and also predictable, pleading for an efficient partnership based on true relations with all member states and international institutions within the required field of action.

Strategia europeană de securitate

Marian Vasile NAZARE

Sfârșitul Războiului Rece, tranziția sistemului politic internațional de la ordine bipolară la multipolară, globalizarea crescută, precum și manifestarea a noi amenințări și provocări pentru stabilitate și pace – terorism, arme de distrugere în masă, conflicte regionale, state eșuate, criminalitatea organizată, dezastre naturale și produse de om – toate acestea au determinat, cum s-a întâmplat mai întâi în unele state (SUA), o preocupare crescută în cadrul UE în privința strategiei sale pe termen lung pentru state și securitatea cetățenilor.

Strategia europeană de securitate, elaborată înapoi în 2003, revizuită și îmbunătățită în 2008, subliniază idei fundamentale precum: nevoia unei abordări multidimensionale în formularea conceptelor de securitate; desemnarea oamenilor ca obiecte de securitate; abordarea relațională între amenințări intenționate și neintenționate; securitate internă și externă; dimensiunea socială și individuală; securitatea națională, regională și globală, având local acțiuni planificate într-o schemă mai largă, globală; combinarea resurselor și instrumentelor publice și private; securitatea colectivă prin cooperarea membrilor; europenii asumându-și un rol în securitatea UE.

Strategia de securitate europeană, această gândire strategică a viitoarei puteri globale, subliniază principiile, obiectivele, mijloacele de acțiune și desemnează instituțiile și rețelele de organizații implicate în găsirea soluțiilor pentru diferite chestiuni regionale și globale de securitate. Are un caracter anti-imperialist, anti-hegemonic, fiind pre-emptivă, pro-activă și și predictibilă, pledând pentru un parteneriat eficient bazat pe relațiii adevărate cu toate statele membre și instituțiile internaționale în câmpul de acțiune necesar.