Diaspora chineză în epoca social-media

Diaspora chineză este una din cele mai numeroase la nivel global, fiind constituită după unele estimări din 50 milioane oameni care locuiesc în 135 ţări. Imaginându-se şi fiind acceptată ca o unitate, ea se caracterizează mai degrabă prin heterogenitate, fiind rezultatul mai multor tipuri de migraţie a grupurilor diferite prin etnie (China recunoaşte 56 minorităţi pe teritoriul ei), dialecte vorbite, cultural, ca organizare socială, politică şi economică, din locuri de origine din Ţara de Mijloc, în decursul a mii de ani, pentru a se dispersa pe tot globul. Ajunse în ţările gazdă, aceste persoane au trecut prin istorii unice care le-au transformat identitatea, ajungându-se la o şi mai mare diversitate de aspecte culturale, economice, politice, sociale (mini-diaspore).
În epoca internetului, locul de origine transpus în cyberspaţiu produce ataşamente puternice, chiar şi în măsură în care acest tărâm există doar în teritoriul imaginaţiei.
În Asia de Sud-Est, negustorii chinezi au fost sfetnici ai administraţiilor locale sau, cu timpul, oficiali guvernamentali, sau negustori independenţi, care lucrau ”în familie”. Negustorii s-au bucurat de privilegii oferite de conducătorii locali: monopol comercial, dreptul de a strânge taxele. Unele din aceste întreprinderi aveau armată proprie, diplomaţi şi au stabilit relaţii politice cu alte state. Un caz special îl constituie puternica familie Zheng, care a avut armată proprie, a acţionat în Taiwan, Vietnam, şi a întemeiat state autonome. Negustorii chinezi au dominat comerţul regional până la începutul secolului al XIX-lea. În paralel, în regiune: Borneo, peninsula Malay, Siam, la periferii, unde se puteau bucura de un grad mai mare de autonomie, s-a răspândit mâna de lucru chineză, agricultori şi mineri Teochiu şi Hakka.
Elitele din diasporă creează astfel un cyber-public care acţionează solidar nu numai pentru interesele diasporei ci ale întregii naţiuni chineze, fără ca cele peste o sută de site-uri în engleză, chineză (mandarină putonghua, chineză simplificată, limba chineză tradiţională), alte limbi: cnd.org, muzi.com, mitbbs.org, creaders.org, wenxuecity.com şamd., blog-uri, forumuri, newsletter-e, reţele de socializare, să fie subiect al cenzurii statului chinez. Conţinutul acestor medii de comunicare on-line este divers: tradiţii, cultură, istorie, reţele de afaceri, asociaţii profesionale, materiale despre politica internă şi politica externă a Chinei. Acţionează astfel din exteriorul statului chinez, prin intermediul opiniei publice internaţionale, producând modificări interne dar şi impact asupra relaţiilor internaţionale. Acest fenomen se produce şi asupra statelor-gazdă sau asupra altor state. Diaspora digitală chineză atacă site-urile japoneze şi s-a opus primirii Japoniei în ONU, ceea ce complică politica externă a Chinei.
Publicul translocal digital chinez a fost astfel angajat în producerea etnicităţii chineze globale, controlează mediul on-line pentru a formula politicile diasporei, prin care probleme locale au fost cuprinse într-un cadru global. Au reuşit să facă presiuni asupra autorităţilor, însă efectele acţiunilor digitale nu au fost întotdeauna benefice, adâncind disensiunile preexistente local şi generând efecte neaşteptate. În orice caz, cyber-publicul a definit experienţa tuturor, chiar pe aceia care nu au acces la internet, printr-o iluzorie amplificare a puterii. Responsabilitatea cyber-publicului a devenit astfel imensă.