Terorismul a produs mutaţii în strategia de securitate a statelor şi organizaţiilor de tip militar, determinând schimbarea concepţiei privind poziţia şi rolul instituţiilor statului faţă de acest fenomen cu grad mare de risc.
Considerat ca formă actuală de continuare politică a ducerii războiului cu alte mijloace, terorismul a impus regândirea structurilor şi înzestrărilor militare, înfiinţarea unor unităţi mobile de tip comando, dotate cu armament sofisticat şi aparatură de telecomunicaţii performante, capabile să desfăşoare independent acţiuni de anihilare a grupurilor teroriste în orice punct al globului.
Specialiştii în securitate internaţională apreciază că expansiunea terorismului la scară regională se coroborează şi cu repoziţionările geopolitice de după sfârşitul Războiului Rece, cu extinderea influenţei Occidentului şi a Republicii Populare Chineze, reducerea puterii imperiale a Federaţiei Ruse ori competiţia pentru resurse energetice şi pieţe de desfacere. În fine se atrage atenţia că acţiunile teroriste se intersectează şi cu rezistenţa la anumite structuri de dominaţie politică, etnică sau religioasă, cu nenumărate conflicte interetnice şi interconfesionale.
Strategiile de combatere a fenomenului antiterorist pun şi trebuie să pună în operă numeroasele decizii politice luate în acest sens. Practic după 11 septembrie 2001 nu există stat important, organizaţie internaţională, alianţă sau coaliţie care să nu fi abordat într-o formă sau alta problema combaterii terorismului.
Consiliul de Securitate al ONU a adoptat la 8 octombrie 2004, rezoluţia 1566 de luptă împotriva terorismului. Ea urmează rezoluţiei 1267, din 15 octombrie 1999, rezoluţiei 1373 din 28 septembrie 2001, rezoluţiei 1540 din 28 aprilie 2004 şi altora. Consiliul de securitate reafirmă că terorismul, sub toate formele şi manifestările, constituie una din cele mai grave ameninţări contra păcii şi securităţii internaţionale.
Cele 12 puncte ale Rezoluţiei 1566 din 8 octombrie 2004 condamnă cu cea mai mare energie orice acte de terorism, cheamă toate statele să coopereze în lupta împotriva terorismului, să adopte prin consens, proiectul Convenţiei generale asupra terorismului internaţional şi proiectul Convenţiei internaţionale pentru combaterea actelor terorismului nuclear, în virtutea obligaţiilor ce le revin prin dreptul internaţional, amintind că nu există nici o circumstanţă care să justifice adăpostirea sau finanţarea actelor de terorism.