Richard ADAMS

Last week I had a few days holiday in Barcelona and as I was on the beach, enjoying the Mediterranean sun, there was a cloud on the horizon. I was conscious that today I would be presenting, from the viewpoint of civil society, a comment on the legislative approaches of the EU to nuclear safety. Much of the public in Europe is still concerned about nuclear and is looking for assurance about safety in a form they can understand and trust – and this remains a fundamental problem. The positive aspect is that in many other areas they know safety is something that the EU can do – and do effectively.
But I felt reassured about swimming when I was in Barcelona. In 1975 the first Bathing Water Directive was agreed. Updated in 2006 this translates into an annual report of quality and safety in every EU member states. It’s a major factor in creating public confidence and comes in an easy-to-read document identifying quality, compliance and non-compliance. It provides a proactive approach, informing the public about water quality using four quality categories – ‘poor’, ‘sufficient’, ‘good’ and ‘excellent’. When it comes to nuclear safety I believe this is what the public are looking for from the EU.
Also in 1975 the European Council recognised the Commission’s role in creating a harmonised approach on nuclear safety at Community level. It then took 34 years for the nuclear safety directive to be agreed but, as Fukushima showed, in terms of confidence it did little to reassure the public.
This is hardly surprising when faced with the dramatic and sensational reporting in much of the media, but it is, to some extent, understandable. The present proposed revisions to the 2009 directive flow directly from the stress test process, another major exercise that had less impact on public confidence than it should have done.
You will be thinking that it is an unfair comparison, assuring bathing water safety is relatively simple compared with nuclear safety issues, but nevertheless both depend on consistent, applied and implemented legislative frameworks at both national and EU level. The big difference is that the bathing water directive has been developed from the perspective of trying to offer in a clear and understandable form what the public want – the NSD, and I hope this will change, was a battleground over what MS were prepared to deliver.
The Economic and Social Committee has made its views clear. These are the key issues from our recent Opinions on nuclear safety – and what we will be looking for in the revisions to the directive. We want the Commission to be ambitious in its revision of the safety directive and go beyond just technical aspects and address a range of human factors. We believe that civil society, on an issue of this importance, expects independence, transparency and harmonisation. And we hope that mechanisms will be put in place to engage the public more fully in safety issues.
Transparency was also taken up by the European Nuclear Energy Forum, where I chair the Transparency Working Group. We made a number of suggestions to the Commission, not all of which, if I am honest, I expect to be incorporated. We felt it was important to establish a clear link between the directive and the EU acquis on governance principles generally. The fact that the directive comes under the Euratom treaty should not be used as an excuse, as it has in the past. Similarly, greater consistency with the Radioactive Waste Management Directive could be ensured, especially on public participation. Transparency could be enhanced by requiring greater access to information and this would also be helped by requiring Member States to support the engagement of civil society organisations in planning, review and decision-making. Off-site, post -emergency planning, and clarity in crisis communication is also vital.
I have recently heard leaders of European countries and their ministers express views about the proposed revisions to the NSD which could only be called aggressively defensive. In fact many of the political comments are more defensive than those coming from the nuclear industry, where I believe a greater understanding of the need for transparency is developing. Whilst this political posturing may play well with some sections of a national audience this is clearly not the attitude that the great majority of the European public wish to hear. Civil society is looking for openness and transparency when it comes to a cross-border issue like nuclear safety. It is not a question of, ‘Should the regulators be regulated?’ but of building public confidence in a common, consistent, applied and verifiable framework for nuclear safety. What seems to be missing from the policy structure is a foundation of trust, which is why, in the EESC, we are arguing that enhanced understanding and better dialogue at all levels will improve confidence. We see this being achieved through a European Energy Dialogue and a big public awareness campaign. The Euratom treaty has the effect of keeping nuclear safety walled in its own ghetto and an all-energies, total systems approach would, we believe, be helpful. We need to frame this dialogue so that it feeds into policy-making and encourages discussion of how far the sometimes conflicting goals of policy – secure, sustainable, competitive and safe energy – can be reconciled.
12th June 2013

Abordarea legislativă UE: așteptările societății civile

Richard ADAMS

Săptămâna trecută am avut câteva zile de vacanță în Barcelona și cum eram la prajă, bucurându-mă de soarele mediteranean, era un nor la orizont. Eram conștient că astăzi voi prezenta, din punctul de vedere al societății civile, un comentariu asupra abordărilor legislative ale UE în privința siguranței nucleare. Mare parte a publicului în Europa este încă preocupată despre domeniul nuclear și caută asigurări despre siguranță într-o formă pe care să o înțeleagă și să aibă încredere – și aceasta rămâne problema fundamentală. Aspectul pozitiv este că în multe alte domenii ei cunosc că siguranța este ceva ce UE poate face – și face eficient.

Dar m-am simțit reasigurat despre înot când eram în Barcelona. În 1975 prima Bathing Water Directive a fost agreată. Actualizată în 2006 aceasta se traduce într-un raport anual privind calitatea și siguranța în fiecare stat membru UE. Este un factor major în crearea încrederii publice și vine într-un document ușor de citit identificând calitatea, complianța și non-complianța. Furnizează o abordare proactivă, informând publicul despre calitatea apei folosind trei categorii de calitate – ‘proastă / poor’, ‘suficientă / sufficient’, ‘bună / good’ și ‘excelentă / excellent’. În privința siguranței nucleare cred că aceasta este ceea ce publicul așteaptă din partea UE.

De asemenea în 1975 Consiliul European a recunoscut rolul Comisiei în crearea unei abordări armonizate a siguranței nucleare la nivelul Comunității. Apoi a durat 34 ani pentru ca directiva de siguranță nucleară să fie agreată, dar, așa cum Fukushima a arătat, în termenii încrederii a făcut puțin pentru a reasigura publicul.

Aceasta este puțin surprinzător în fața rapoartelor dramatice și senzaționale în mare parte a media, dar este, într-o oarecare măsură, de înțeles. Revizuirile prezente propuse la directive din 2009 izvorăsc direct din procesul testării la stres, un alt exercițiu major care a avut mai puțin impact asupra încrederii publicului decât ar fi trebuit.

Veți gândi că este o comparație nedreaptă, asigurarea siguranței apei de scăldat este relativ simplă comparativ cu problemele siguranței nucleare, dar cu toate acestea ambele depind de cadrul legislativ consistent, aplicat și implementat atât la nivel național, cât și la nivel UE. Marea diferență este că directiva apei de scăldat a fost dezvoltată din perspectiva încercării de a oferi într-o formă clară și de înțeles ce vrea publicul – NSD, și sper că aceasta va schimba, a fost un câmp de bătălie pentru ce era pregătită să livreze MS. Comitetul Economic și Social și-a făcut clare vederile. Acestea sunt chestiunile cheie din Opiniile noastre recente asupra siguranței nucleare – și ceea ce noi căutăm în revizuirea directivei. Dorim să fie ambițioasă Comisia în revizuirea directivei privind siguranța și merge dincolo de doar aspecte tehnice și adresează o gamă de factori umani. Credem că societatea civilă, într-o chestiune de asemenea importanță, așteaptă independență, transparență și armonizare. Și sperăm că mecanisme vor fi asamblate pentru a angaja publicul mai mult în chestiunile siguranței.

Transparența a fost de asemenea adoptată de Forumul European al Energiei Nucleare / European Nuclear Energy Forum, unde conduc Grupul de Lucru privind Transparența / Transparency Working Group. Am făcut un număr de sugestii Comisiei, despre care nu aștepta ca toate, să fiu sincer, să fie incorporate. Noi am simțit că era important să stabilim o legătură directă între directivă și acquis-ul UE asupra principiilor de guvernare în general. Faptul că directiva se înscrie sub tratatul Euratom nu trebuie folosit ca scuză, cum a fost în trecut. Similar, o mai mare consistență cu Directiva privind Gestionarea Deșeurilor Radioactive Radioactive Waste Management Directive poate fi asigurată, în special asupra participării publice. Transparența poate fi mărită prin a cere mai mare acces la informație și aceasta ar fi ajutată prin a cere Statelor Membre să sprijine angajarea organizarea societății civile în planificare, revizuire și luarea deciziilor. Off-site, planificarea post-urgență și claritate în comunicarea de criză este de asemenea vitală.

Am auzit recent conducătorii statelor europene și pe miniștrii lor exprimând păreri asupra revizuirilor propuse ale NSD care ar putea fi numai numite agresiv defensive. În fapt multe din comentariile politice sunt mai defensive decât cele venind de la industria nucleară, unde cred că o mai mare înțelegere a nevoii de transparență se dezvoltă. În vreme ce această poziție politică poate da bine cu unele secțiuni ale audienței naționale, nu este în mod clar atitudinea pe care o mare majoritate a publicului European dorește să o audă. Societatea civilă caută deschidere și transparență când e vorba de chestiuni trans-frontaliere precum siguranța nucleară. Nu este o chestiune de ‘Ar trebuie reglementatorii să fie reglementați?’, ci de creare a încrederii publice într-un cadru comun, consistent, aplicat și verificabil de siguranță nucleară. Ce pare să lipsească din structura politicii este o fundație de încredere, acesta este motivul pentru care, în CESE, noi dezbatem că mărirea încrederii și dialog mai bun la toate nivelurile ar îmbunătăți încrederea. Vedem aceasta realizându-se prin Dialogul European de Energie / European Energy Dialogue și o mare campanie de conștientizare a publicului. Tratatul Euratom are efectul de ține siguranța nucleară delimitată în propriul său ghetto și o abordare a tuturor energiilor, sistemelor totale va fi, credem, de ajutor. Trebuie să încadrăm acest dialog astfel încât să se încadreze în elaborarea de politici și să încurajeze discuții despre cât de departe țeluri ale politicii uneori în conflict – energie în securitate, sustenabilă, competitivă și sigură – pot fi reconciliate.

12 iunie 2013