On December 20, 2012 the United Nations General Assembly adopted Resolution 67/154 on “The Inadmissibility of the Glorification of Nazism.” 

The full title of the resolution is:  “Glorification of Nazism:  inadmissibility of certain practices that contribute to fuelling contemporary forms of racism, racial discrimination, xenophobia and related intolerance.” 

The resolution was sponsored by the Russian Federation and co-sponsored by at least 35 other countries, including Iran , Syria , Israel, the Democratic People’s Republic of Korea, Pakistan and Cuba.  The resolution was originally introduced in 2005.  This year there is a grotesque development in attempts to “normalize” or popularize Nazism, in the form of  Estonian advertisements for Nazi atrocities, that are almost impossible to comprehend, or explain.

The resolution:

“Expresses deep concern about the glorification of the Nazi movement and former members of the Waffen SS organization, including by erecting monuments and memorials and holding public demonstrations in the name of the glorification of the Nazi past, the Nazi movement and neo-Nazism, as well as by declaring or attempting to declare such members and those who fought against the anti-Hitler coalition and collaborated with the Nazi movement participants in national liberation movements.”

“Expresses concern at recurring attempts to desecrate or demolish monuments erected in remembrance of those who fought against Nazism during the Second World War, as well as to unlawfully exhume or remove the remains of such persons, and in this regard urges states to fully comply with their relevant obligations, inter alia, under Article 34 of Additional Protocol 1 to the Geneva Conventions of 1949.”

“Expresses deep concern at attempts of commercial advertising aimed at exploiting the sufferings of the victims of war crimes and crimes against humanity committed during the Second World War by the Nazi regime.”

The commercial advertisements to which this section refers are almost impossible to reconcile with any sane comprehension of history.

One advertisement announces that “Dr. Mengele’s diet pills are so effective that people consuming these pills can be assured of losing so much weight that they will be as emaciated as victims of Nazi concentration camp Buchenwald .”

The sight of these photos of starving concentration camp prisoners normally evokes horror and shame in the viewer at the realization that human beings are deliberately starved to death.  But this reality has been distorted and obfuscated to the point where these photos do not evoke shame for the perpetrators, and compassion for the victims, but instead portray the victims as enviable.  This is the result of a calculated distortion of reality which is so dangerous that the target audience, today’s Estonian citizens, must be assumed to have been subjected to a virulent propaganda campaign that has rendered them devoid of human conscience,  psychologically and ethically lobotomized.

The same is true of the second photograph for a gas company, advertised as so efficient that their gas operates as effectively as the gas at the Auschwitz concentration camp, which completely exterminated the inmates of that camp.  This is presented as an accomplishment to be emulated.   Again, the assumption of the Estonian advertisers is that the target consumers will applaud the efficiency of the Auschwitz gas in exterminating its victims, and the customers will seek to purchase gas from a gas company of comparable efficiency.  It is almost impossible to comprehend the psychopathology that would see the effects of the Nazi concentration camps as laudible, instead of being repelled by the comparison.  This can only be the result of  manipulation of perception resulting from social engineering and indoctrination with criminal intent – the destruction of the human capacity to distinguish right from wrong, the destruction of the human capacity for empathy, compassion and altruism.

The Prague Declaration

Twenty-two countries of the European Union failed to support the United Nations Anti-Nazi Resolution, and, instead, abstained.  By contrast, Iran and Syria voted to support the Anti-Nazi Resolution, together with Israel and 120 other member states of the United Nations.  Although Iran ’s President Ahmadinejad has been accused of “holocaust denial,” Iran ’s vote in support of the United Nations Anti-Nazi Resolution is a serious commitment opposing a recurrence of the holocaust.

Europe’s abstention can be explained, in part, as a result of the most insidious and dangerous current form of holocaust denial, which is contained in the “Prague Declaration,” a document of crude propaganda that attempts to deny the explicitly racist and genocidal doctrine of Nazism, and in an act of mammoth fraudulence, attempts to equate the historically unique horrors of Nazism with communism.  This is a sinister falsification of history which has encouraged attempts to legitimize the rebirth of Nazism now spreading throughout Europe .

This falsification of history intentionally ignores the decisive part played by the Soviet Union in defeating the most monstrous, genocidal onslaught of the twentieth century, perpetrated by armies inculcated with the Nazi doctrine.  The Prague Declaration,  by demonizing communism, implicitly makes heroes of Nazis and Nazi collaborators by deceitfully defining them as “freedom fighters,” and “sanitizing” Nazism by use of the more neutral descriptive term “totalitarian,” thereby obscuring the explicitly savage racist and genocidal identity of Nazism.

The Prague Declaration requires “adjustment and overhaul of European history textbooks so that children could learn and be warned about communism and its crimes in the same way as they have been taught to assess the Nazi crimes.”  This very suggestion of “equivalence” is a machiavellian  trivialization of the holocaust.  And calling for the January 27 date of memorialisation of the victims of the Holocaust to be changed to a “joint day of remembrance of the victims of both Nazi and Communist totalitarian regimes” is, once again, as venal and dangerous a form of holocaust denial as anything the Iranian President ever suggested.  This is an attempt to deny the uniquely racist and genocidal reality of Nazism.  Nazism is not simply “totalitarian,”  it is genocidal.

Supporters of the United Nations anti-Nazi resolution include most of the “third world” countries of Asia, Africa and Latin America, including Brazil, Uruguay, Pakistan, Mozambique, Zimbabwe, etc., all of whom are cognizant of the horrors of racism. By contrast, most of Europe,  the battleground of nazism during World War II, the continent which suffered the extermination of 6 million Jews, millions of Catholics, Roma, disabled persons, etc. and including the Soviet Union, suffered a death toll surpassing 50 million civilians,  failed to support the anti-Nazi resolution.  This would seem to be inexplicable, absent the current Orwellian falsification of history typified by the Prague Declaration in the service of the restoration of global capitalism.

The reality of Nazism is unforgettably described in Michael Sayers and Albert E. Kahn’s document of that period of history, “The Plot Against the Peace.” (The Dial Press, Inc., 1945):

“The German General Staff employed a wide variety of measures aimed at the ultimate subjugation of some 500,000,000 people in Europe and Russia .By the millions, civilian Poles, Letts, Estonians, Czechs, Frenchmen, Ukranians and Russians were herded into cattlecars and transported across the frontiers into Germany to become slave laborers working for the German war-machine.  By 1945 twenty three countries lay shattered after German occupation.  In Florence, Paris, Brussels, Rotterdam, Warsaw, Kiev, wherever the Nazi plague descended, the labor of centuries had been undone.  Many liberated regions are great areas of ashes;  cities are rubble;  all transport is smashed; farms, factories and commercial enterprises are reduced to shambles.  Tens of millions of human beings are starving and homeless.  All of this chaos and destruction was part of a deliberate plan.  The German General Staff ravaged according to plan.  ‘The destruction of neighboring people and their riches,’ Marshal von Runstedt instructed, ‘is indispensable to our victory.’”

“Throughout the 1920’s and 1930’s the German General Staff conducted a series of scientific studies of the various techniques by which enemy nations might be completely destroyed or permanently crippled….the ultimate product of the extensive research carried on by the scientists of the German General Staff was the policy of genocide….the policy of exterminating whole races and nations of people….The first victims of the policy of genocide were the Jews in Germany.  Immediately after Hitler came to power, the Nazi government launched a systematic campaign aimed at the ultimate extermination of the Jewish population of the Third Reich…By 1945 the Nazis had exterminated between 5,000,000 and 6,000,000 Jews in Europe and Soviet Russia.”

“This methodical extermination of helpless men, women and children was not limited to the Jewish people.  The Nazis applied their policy of genocide to all conquered peoples.  And it was against the Slav peoples, the traditional enemy of Pan-Germanism that the policy of genocide was most extensively applied.  ‘It will be one of the chief tasks of German statesmanship,’ Hitler told Hermann Rauschning, ‘for all time to prevent, by every means in our power, the further increase of the Slav races.  Natural instincts bid all living beings not merely conquer their enemies, but also destroy them.  It is the victor’s prerogative to destroy entire tribes, entire peoples.’”  “Senior Corporal Reinhard Retzlaff stated:  ‘Special lectures were even arranged and delivered by leading officials of the German Field Police stating definitely that the peoples of the USSR and those of Russian nationality were inferior, and vast numbers of them should be exterminated, while a small section should be utilized by the big German landowners in the capacity of slaves.’”

Throughout Europe, Poland, France, Belgium, Netherlands, Greece, Yugoslavia, Czechoslovakia, over 20,000,000 people were exterminated by the Nazis.

“By 1942 Nazi leaders decided that the extermination of Soviet citizens was not proceeding at a sufficiently rapid rate…At a conference between Adolf Hitler, Heinrich Himmler and Ernst Kalterbrunner, the chief of the security service, it was agreed that the use of poison gas should be introduced as the most effective and speedy means of killing people in large numbers…. but even the mass shootings and gassings were not sufficient to carry out the plan of the German General Staff.  For the mass extermination of millions of Soviet citizens an even more highly organized and efficient technique than ravine massacres and mobile poison gas vans was necessary.  By order of the German General Staff, the Death Camps were built.  Murder on the titantic scale contemplated by the German General Staff at Maidenak and other death camps required as much organization and elaborate machinery as the mass production of tanks, planes and guns.  Complex problems were involved in the extermination of millions of human beings, the disposal of their bodies, and the accumulation and distribution of their possessions.”

“Following the liberation of Lublin in the summer of 1944, a group of some thirty foreign correspondents visited the Maidenak Death Camp.  On August 27, W. H. Lawrence sent a dispatch to The New York Times which opened:  “I have just seen the most terrible place on the face of the earth – the German concentration camp at Maidenak, which was a veritable River Rouge for the production of death, in which it is estimated that nearly 1,500,000 persons from nearly every country in Europe were killed in the last three years…this is a place that must be seen to be believed.’  ‘The main purpose of the camp, said Heinz Stalbe, one of the SS guards at Maidenek, ‘was to exterminate the greatest number of people, and for this reason it was named the Vernichtungslager, or Extermination Camp.’”

“To relieve the monotony of the daily mass executions, the Nazi guards amused themselves by inflicting horrible tortures and ‘jokes’ upon the prisoners.  Another method by which SS men amused themselves:  before a prisoner guilty of some misdemeanour was killed, he would be led over to a large, sparkling white wringer used by the camp laundry, and made to place his fingers between the heavy metal rollers.   Then an SS man, or perhaps another prisoner forced into their service, would turn the handle.  The victim’s arms would be literally mangled up to the shoulder.  The agonising screams of the tortured victim would afford great entertainment to his nazi torturers.  A former prisoner named Atrakov told the Polish-Soviet Atrocities Commission:  ‘They took away babies from their mother’s breast and killed them before her eyes by smashing them against the barracks wall.’  ‘I, myself,’ said Edward Baran, another witness, ‘saw how babies were taken from their mothers and killed before their eyes:  they would take a baby by one foot and step on the other, and so tear the baby apart.’”

The Prague Declaration is the covert and devious attempt by the perpetrators of the holocaust, the greatest mass atrocity of modern history, to shift blame for their crime onto the victims of their genocidal madness.  It was the communist parties in most of occupied Europe who fought partisan warfare against the Nazi occupiers, suffering torture and death for resisting Nazism.  And it was the Soviet Union , a communist state, that won a superhuman victory over the Nazi invaders, who had originally boasted that they were the “master race.”  The United States entered the war in Europe in June, 1944, and many American soldiers died fighting against the Nazis.  But the tide of the war had already been turned against the Nazis in 1943, when the Soviet army, commanded by Georgi Zhukov broke the back of the Nazi war machine at Stalingrad.  Ultimately,  it was the Soviet Union that saved the world from the most heinous perversion of thought and deed of the Twentieth Century.

If the Soviet government had been as vicious a dictatorship as the Prague Declaration alleges, it should be obvious that the Soviet army, in 1945, led by Marshal Zhukov, flush with the greatest victory of World War II, could easily have turned their guns against Stalin, and taken over the government of the Soviet Union .  The Soviet army had the weapons, and they had the power, and they had the moral authority, and the gratitude not only of the Soviet citizens, but, indeed, when they met U.S. soldiers on the Elbe , they were allies.  Obviously, the Soviet government was supported by the Soviet people, or the army would have mutinied.  Mutiny was not unheard of in Soviet history.  Less than 30 years earlier, the mutinous Russian sailors on the battleship Aurora had begun the revolution that overthrew the Russian Tsar, one of the most powerful dictators in the world.

The world is in another economic crisis which bears increasing resemblance to the “great Depression” of the 1930’s, which was the fertile soil which spawned Nazism.  The Prague Declaration is an attempt to ‘normalize’ the horrors of Nazism, alleging, with perilous duplicity, a false “equivalence” between Nazism and communism, tacitly encouraging the resurgence of Nazism amidst the economic crisis strangling the world economies today.

1932 the world was in the throes of the great depression, the global crisis of capitalism.  According to the Museum of the Holocaust in Washington , DC , in 1932, 25,000,000 Germans confronted starvation.  In 1932, more than 4,000,000 American faced starvation, and a mass movement of American veterans of World War I, who were jobless and hungry,  marched on Washington D,C, to collect the bonus they had been promised for their service to the United States , risking their lives in World War I. The Bonus Expeditionary Force, hoping to receive the bonus they had earned, and had been promised, camped out in shacks in Anacostia, petitioning the U.S. government for their desperately needed bonus.  Instead of helping them, President Hoover ordered the army to assault them;  their shacks were set on fire by the army, they were tear gassed, bayoneted, and trampled by horses, and forced from the nation’s capital;  many of the veterans, their wives and children were fatally injured by the armies of General Patton.  In 1932 the great famine in the Ukraine occurred, and there was mass starvation.

Throughout Europe, the United States, Asia, millions of people starved to death as a result of the global depression.  It is duplicitous to an extreme, at the time when mass starvation was global, to blame Stalin for causing the famine in the Ukraine , now melodramatized as the Holodomor.  One could just as easily blame President Hoover, and the German Social Democrats for a deliberate policy of starving their citizens in the United States and Germany.  In reality, the world then, as today, is the victim of the irrationality and failure of capitalism, a system which, in the twentieth century impoverished the majority of people throughout the world during the depression, and is giving indication of doing so, once again, as the “recession” deepens in the twenty first century.

When Franklin Roosevelt took office in 1933, he decried the fact that he beheld “one third of a nation ill fed, ill clad and ill housed.”  (That “one third of a nation” was more than 50,000,000 people.)  Understanding world economy,  Roosevelt promulgated an “Economic Bill of Rights” during his last State of the Union Address.    There is a strong similarity between Marxist thought and Franklin Delano Roosevelt’s Economic Bill of Rights.  Nothing in Marxism alleges racial superiority, nor any genocidal doctrine.  Roosevelt himself was fiercely anti-Nazi.  And his progressive and humanitarian predisposition made him the victim of assassination attempts, both by pro-Nazi groups in the United States , and by Stefan Bandera’s pro-Nazi OUN in the Ukraine.  Roosevelt, himself stated before Congress, on January 11, 1944:  “We have come to a clear realization of the fact that true individual freedom cannot exist without economic security and independence.  ‘Necessitous men are not free men.  People who are hungry and out of a job are the stuff of which dictatorships are made.’”

The Case of Algirdas Paleckis

This attempt to demonize the Soviet Union reached its nadir in Lithuania .  While Nazi supporters are permitted to demonstrate throughout Lithuania, with no reprisals from the Lithuanian government (Nazis are equally free to proselytize in Latvia and Estonia), and Nazi collaborators from World War II are awarded government pensions and honors as patriots of Lithuania,  Lithuanian government propaganda makes it a crime punishable by imprisonment, or huge fine, to question the Lithuanian government’s falsification of the history of the events of the night of January 13, 1991.

According to former Lithuanian Defense Minister Butkevicius, he was advised by his foreign instructors to have Lithuanian snipers fire, from rooftops, at Lithuanian citizens gathered in Vilnius , on the night of January 13, 1991.  Thirteen Lithuanians were killed by snipers firing rifles from above, to gain international sympathy and support for the Lithuanian independence movement, which did not have significant support, either internationally, or among Lithuanian citizens, themselves.  The murders were blamed on Soviet tanks, on the ground, which were obviously unable to fire on the crowd from rooftops.  Landsbergis’ government connived in the murder of their own citizens to manipulate the support he needed to stay in power..

The Lithuanian statesman, journalist and patriot, Algirdas Paleckis, founder of the organization “Lithuania Without Nazism” and leader of the Lithuanian Socialist party, has been fighting a gruelling costly defense against the Lithuanian government’s attempt to imprison him, or exact a huge fine as punishment for quoting, during a radio interview, those two sentences stated by former defense minister Butkevicius, admitting that Lithuanians had murdered their own countrymen for political purposes.

In the Baltics, Nazis are honored, but it is held to be a crime to question Lithuanian government propaganda, which falsifies responsibility for the murders of thirteen Lithuanian civilians on the night of January 13, 1991.  Although Algirdas Paleckis was originally acquitted by the first court in Vilnius, whose judge was completely perplexed by this mass obfuscation of the facts, on January 22, 2013, Lithuania’s Supreme Court convicted Paleckis of the crime of daring to question Lithuanian government dogma which, in an infamous false flag operation, attributes responsibility for the murders of January 13, 1991 to the Soviet Union.  As should be obvious, Gorbachev was so totally sensitive to Western opinion and its so-called concern for human rights, that under no circumstances would he have ordered those murders in Lithuania .  Indeed, the actual collapse of the Soviet Union occurred without one gunshot being fired, and without one killing.  I was in Moscow on the day the Soviet Union disintegrated, and I  witnessed the bloodless collapse of that empire.

The Lithuanian government is obsessed with silencing Paleckis because his contradiction of its dogma, and the increasing number of witnesses corroborating his testimony, are opening a Pandora’s box revealing the egregious obfuscation of reality which attributes to the Soviet Union responsibility for crimes which it never committed..  If Paleckis’ allegations, and Paleckis, himself is not crushed, the entire false flag of the Prague Declaration, and the prevarication which discredits the Soviet Union will be exposed.

In large areas of Europe , Nazism has been sanitized, normalized and is now welcomed.  The logical outcome of this great falsification of history follows:  if Stalin was so terrible, Hitler should have won the war.  The only problem with this “logic” is that a huge percentage of the human species would have been obliterated, many of whom are dark skinned, and most of the rest would be enslaved to serve the white skinned, non-slavic “master race”.  There would be no Jews left to think about.

This year, 22 European countries abstained on the vote for the United Nations Resolution Opposing the “Glorification of Nazism.”  Last year, the same number of European countries actually voted against the resolution.  In both years, Iran , Israel , Syria , the Democratic People’s Republic of Korea, Cuba, and 120 other member states supported the Resolution, which was adopted by the UN General Assembly.  The United States opposed the resolution on grounds of “Freedom of Speech.”  However, on that basis, the United States should fully support the acquittal of Algirdas Paleckis in his forthcoming appeal before the European Court of Human Rights in Strasbourg, France.

De Carla Stea ²

Global Research, 31 ianuarie 2013

Regiune: Europa

Temă: Cultură, Societate & Istorie, Naţiunile Unite

La 20 decembrie 2012 Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Rezoluţia 67/154 asupra “Inadmisibilităţii Glorificării Nazismului.” 

Titlul complet al rezoluţiei este:  “Glorificarea Nazismului:  inadmisibilitatea anumitor practice care contribuie la alimentarea formelor contemporane de rasism, discriminare rasială, xenofobia şi intoleranţa asociată.” 

Rezoluţia a fost sponsorizată de Federaţia Rusă şi co-sponsorizată de cel puţin alte 35 de ţări, incluzând Iranul, Siria , Israelul, Democratic People’s Republic of Korea , Pakistan şi Cuba.  Rezoluţia a fost iniţial introdusă în 2005. În acest an, este o evoluţie grotească în încercările de a “normaliza” sau populariza Nazismul, în forma reclamelor  estoniene pentru atrocităţile naziste, care sunt aproape imposibil de înţeles sau explicat.

Rezoluţia:

“Exprimă preocupare profundă pentru glorificarea mişcării naziste şi a foştilor membri ai organizaţiei Waffen SS, inclusive ridicarea de monumente şi memorial şi desfăşurarea de demonstraţii publice în numele glorificării trecutului nazist, mişcării naziste şi neo-nazismului, precum şi declararea sau încercarea de a declara asemenea membrii şi pe aceia care au luptat împotriva coaliţiei anti-Hitler şi au colaborat cu mişcarea nazistă participanţi la mişcările de eliberare naţională.”

“Exprimă preocupare faţă de încercările recurente de a profana sau demola monumente ridicate în amintirea celor care au luptat împotriva nazismului în timpul celui de al Doilea Război Mondial, precum şi să exhumeze illegal sau să înlăture rămăşiţele unor asemenea persoane şi în această perspectivă cere statelor să se conformeze total obligaţiilor lor relevante obligations, inter alia, sub Articolul 34 al Protocol Adiţional 1 la Convenţiile de la Geneva din 1949.”

“Exprimă preocupare profundă pentru încercările de publicitate comercială destinate exploatării suferinţelor victimelor crimelor de război şi crimelor împotriva umanităţii comise în timpul celui de al Doilea Război Mondial de către regimul nazist.”

Reclamele comerciale la care se referă această secţiune sunt aproape imposibil de reconciliat cu orice înţelegere sănătoasă a istoriei.

O reclamă anunţă că “Pastilele de dietă ale lui Dr. Mengele sunt atât de eficiente încât oamenii care consumă aceste pastille pot fi siguri că vor pierde atât de multă greutate încât vor fi atât de emaciaţi ca victimele lagărului de concentrare nazist Buchenwald .”

Vederea acestor fotografii ale prizonierilor înfometaţi ai lagărelor de concentrare în mod normal evocă oroare şi ruşine în privitor prin realizarea faptului că fiinţe umane sunt în mod deliberat înfometate mortal. Dar această realitate a fost distorsionată şi umbrite până la punctul în care aceste fotografii nu evocă ruşine pentru agresori şi compasiune pentru victim, ci în loc portretizează victimele ca de invidiat. Acesta este rezultatul unei distorsionări calculate a realităţii care este atât de periculoasă pentru audienţa ţintă, cetăţenii estonieni de astăzi, trebuie   acceptat că au fost supuşi unei campanii de propagandă virulent care i-a făcut goi de conştiinţa umană, lobotomizaţi psihologic şi etic.

Acelaşi lucru este adevărat pentru a doua fotografie pentru o companie de gaz, căreia i se face reclamă ca fiind atât de eficientă încât gazul lor operează atât de efficient ca gazul în lagărul de concentrare de la Auschwitz, care i-a exterminate complet pe deţinuţii din lagăr. Acest fapt este prezentat ca o realizare demnă de a fi emulată.  Din nou, prezumpţia publicitarilor estonieni este că consumatorii ţintă vor aplauda eficienţa gazului de la Auschwitz în exterminarea victimelor, şi că aceşti clienţi vor căuta să cumpere gaz de la o companie de gaz cu o eficienţă comparabilă.  Este aproape imposibil de înţeles că psihopatologia care va vedea efectele lagărelor de concentrare nazistă ca lăudabile, în loc de a fi respinşi de comparaţie. Acesta poate fi doar rezultatul manipulării percepţiei rezultând din inginerie social şi îndoctrinare cu intenţie criminal – distrugerea capacităţii umane de a distinge binele de rău, distrugerea capacităţii umane pentru empatie, compasiune şi altruism.

Declaraţia de la Praga

Douăzeci şi două de ţări ale Uniunii Europene au eşuat să sprijine Rezoluţia Anti-Nazism a Naţiunilor Unite şi, în loc, s-au abţinut. Prin contrast, Iranul şi Siria au votat să sprijine Rezoluţia Anti-Nazistă, împreună cu Israelul şi alte 120 de state membre ale Naţiunilor Unite.  Deşi Preşedintele Iranului Ahmadinejad a fost acuzat de “negarea holocaustului,” votul Iranului în sprijinul Rezoluţiei Anti-Naziste a Naţiunilor Unite este un angajament serios care se opune recurenţei holocaustului.

Abţinerea Europei poate fi explicată, în parte, ca un rezultat al celei mai insidioase şi periculoase forme curente de negare a holocaustului, care este conţinută în “Declaraţia de la Praga,” un document de propagandă brută care încearcă să nege doctrina nazismului explicit rasistă şi genocidară, şi într-un act de fraudă gigantică, încearcă să echivaleze ororile unice istoric ale nazismului cu comunismul.  Aceasta este o sinistră falsificare a istoriei care a încurajat încercările de a legitima renaşterea nazismului care acum se răspândeşte în Europa.

Această falsificare a istoriei ignoră intenţionat partea decisivă jucată de Uniunea Sovietică în înfrângerea celui mai monstruos, genocidar act violent al secolului al XX-lea, comise armate inoculate cu doctrina nazistă.  Declaraţia de la Praga, demonizând comunism, implicit îi face eroi pe nazişti şi colaboratorii nazişti definindu-i înşelător ca “luptători pentru libertate,” şi “aseptizând” nazismul prin folosirea unui termen descriptiv mai neutru “totalitarian,” astfel ocultând identitatea explicit sălbatic rasistă şi genocidară a nazismului.

Declaraţia de la Praga cere “ajustarea şi revizia general a manualelor de istorie europeană astfel încât copiii să poată învăţa şi să fie avertizaţi despre comunism şi crimele sale în acelaşi mod în care au fost învăţaţi să evalueze crimele naziste.” Chiar această sugestie a “echivalenţei” este o trivializare machiavelliană a holocaustului.  Şi cerând ca 27 ianuarie de rememorare a victimelor Holocaustului să fie schimbată cu “o zi comună de rememorare a victimelor regimurilor totalitare nazist şi comunist” este, încă o dată, o formă tot atât de venală şi periculoasă de negare a holocaustului ca tot ce a sugerat vreodată Preşedintele.  Aceasta este o încercare de a nega realitatea unic rasistă şi genocidară a nazismului.  Nazismul nu este doar “totalitar,”  ci este genocidar.

Susţinătorii rezoluţiei anti-naziste a Naţiunilor Unite include cele mai multe din ţările “lumii a treia” din Asia, Africa şi America Latină, incluzând Brazilia, Uruguay, Pakistan, Mozambic, Zimbabwe, etc., toţi cunoscând ororile rasismului. Prin contrast, cea mai mare parte a Europei,  câmpul de bătălie pentru nazism în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, continental care a suferit exterminarea a 6 milioane de evrei, milioane de catolici, ţigani, persoane cu handicap, etc. şi incluzând Uniunea Sovietică, a suferit un număr de decese depăşind 50 milioane civili, a eşuat în a sprijini rezoluţia anti-nazistă.  Aceasta ar părea să fie inexplicabilă, absentă curenta falsificare Orwelliană a istoriei exemplificată prin Declaraţia de la Praga în serviciul restaurării capitalismului global.

Realitatea nazismului este descrisă într-un mod de neuitat în documentul lui Michael Sayers şi Albert E. Kahn al acelei perioade a istoriei, “Complotul împotriva păcii.” (“The Plot Against the Peace”, The Dial Press, Inc., 1945):

“Statul Major German a utilizat o mare varietate de măsuri destinate pentru subjugarea finală a aprox. 500.000.000 oameni în Europa şi Rusia.  Cu milioanele, civili polonezi, letoni, estonieni, cehi, francezi, ucrainieni şi ruşi au fost mânaţi în vagoane de vite şi transportaţi peste frontiere în Germania pentru a devein muncitori sclavi lucrând pentru maşina de război germană.  Până în 1945 douăzeci şi trei de ţări spulberate după ocupaţia germană.  În Florenţa, Paris, Brussels , Rotterdam, Varşovia, Kiev, oriunde ciuma nazistă a descins, efortul a secole a fost distrus. Multe regiuni eliberate sunt mari zone de cenuşă;  oraşele sunt moloz;  toate transporturile sunt spulberate; ferme, fabrici şi întreprinderi comerciale sunt reduse la abator.  Zeci de milioane de fiinţe umane sunt înfometate şi fără casă.  Tot acest haos şi distrugere a fost parte a unui plan deliberat. Statul Major German a devastat conform unui plan.  ‘Distrugerea popoarelor vecine şi a bogăţiilor lor,’ Marshal von Runstedt a dat instrucţiuni, ‘este indispensabilă pentru victoria noastră.’”

“Prin anii 1920 şi 1930 Statul Major German a condus o serie de studii ştiinţifice ale diverselor tehnici prin care naţiunile inamice pot fi complet distruse sau permanent mutilate…. Produsul final al cercetării extensive întreprinse de oamenii de ştiinţă ai Statului Major German a fost politica genocidului…. Politica exterminării a întregi rase şi naţiuni de oameni ….Primele victime ale politicii genocidului au fost evreii în Germania.  Immediat după ce Hitler a venit la putere, guvernul nazist a lansat o campanile sistematică destinată exterminării finale a populaţiei evreieşti a celui de al treilea reich …Până în 1945 naziştii au exterminat între 5.000.000 şi 6.000.000 evrei în Europa şi Rusia Sovietică.”

“Această metodică exterminare a oamenilor fără apărare, femei şi copii nu a fost limitată la evrei.  Naziştii au aplicat political or de genocide la toate popoarele cucerite. Şi a fost împotriva poparelor slave, inamicul tradiţional al Pan-Germanismului că politica genocidului a fost aplicată cel mai extins.  ‘Va fi una din sarcinile principale ale statului german,’ Hitler i-a spus lui Hermann Rauschning, ‘pentru tot timpul să prevină, prin toate mijloacele în puterea noastră, viitoarea creştere a raselor slave.  Instinctele natural împing toate fiinţele vii nu numai să îşi cucerească inamicii, ci să îi şi distrugă. Este prerogativa învingătorului să distrugă triburi întregi, popoare întregi.’”  “Senior Carporalul Reinhard Retzlaff a afirmat:  ‘Conferinţe special au fost chiar aranjate şi date de oficiali de conducere ai Poliţiei Germane (German Field Police) afirmând categoric că popoarele URSS şi cele de naţionalitate rusă sunt inferioare şi că un mare număr de el ear trebui exterminate, în vreme ce o mică secţiune ar trebui utilizată de marii proprietary de pământ germani în calitate de slavi.’”

Prin Europa, Polonia, Franţa, Belgia, Olanda, Grecia, Iugoslavia, Cehoslovacia, peste 20.000.000 oameni au fost exterminaţi de nazişti.

“Până în 1942 conducătorii nazişti au decis că exterminarea cetăţenilor sovietici nu se desfăşura în ritm suficient de rapid …La o conferinţă între Adolf Hitler, Heinrich Himmler şi Ernst Kalterbrunner, şeful serviciului de securitate, a fost agreat că folosirea gazului otrăvitor ar trebui introdusă ca cea mai eficientă şi rapidă metodă de a omorî oameni în număr mare…. dar chiar şi împuşcările în masă şi gazările nu au fost suficiente pentru a duce la îndeplinire planul Statului Major German.  Pentru exterminarea în masă a milioane de cetăţeni sovietici o tehnică mult mai organizată şi eficientă decât masacrele abrupte şi dubele mobile cu gaz otrăvitor era necesară. Prin ordinul Statului Major German, Lagărele Morţii au fost construite. Crima pe o scală titanică contemplată de Statul Major German la Maidenak şi alte lagăre ale morţii a necesitat tot atâta organizare şi o maşinărie elaborată ca producţia de masă de tancuri, avioane şi pistoale.  Probleme complexe au fost implicate în exterminarea a milioane de fiinţe umane, înlăturarea corpurilor lor şi acumularea şi distribuţia posesiunilor lor.”

“După eliberarea Lublinului în vara lui 1944, un grup de aprox. Treizeci corespondenţi străini au vizitat Lagărul Morţii Maidenak.  La 27 august, W. H. Lawrence a trimis un text la The New York Times care începea:  “Tocmai am văzut cel mai teribil loc de pe faţa pământului – lagărul de concentrare german din Maidenak, care a fost un veritabil Râu Roşu pentru producţia morţii, în care se estimează că aproape 1.500.000 persoane din aproape fiecare ţară a Europei au fost ucişi în ultimii trei ani …acesta este un loc care trebuie văzut ca să fie crezut.’  ‘Principalul socp al lagărului, a spus Heinz Stalbe, unul din gărzile SS la Maidenek, ‘a fost să se extermine cel mai mare număr de oameni şi pentru acest motiv a fost numit Vernichtungslager, sau Lagăr de Exterminare.’”

“Pentru a înlătura monotonia execuţiilor zilnice în masă, gardienii nazişti se amuzau prin impunerea de torture oribile şi ‘glume’ prizonierilor.  O altă metodă prin care oamenii SS se amuzau:  înainte ca un prizonier vinovat de vreo faptă să fie ucis, el va fi fot condus la un mare, strălucitor storcător utilizat de spălătoria lagărului şi făcut să îşi pună degetele între cilindrii grei de metal.  Apoi un membru SS sau poate alt prizonier forţat să intre în serviciul lor, va roti mânerul. Braţele victimei vor fi fost literal man, or perhaps another prisoner forced into their service, would turn the handle.  The victim’s arms would be literally mutilate până la umăr. Strigătele agonizante ale victimei torturate vor fi oferit multă distracţie torţionarilor săi nazişti.  Un fost prizonier numit Atrakov a spusComisiei Polonezo-Sovietică privind Atrocităţile:  ‘Ei au luat bebeluşi de la sânul mamei şi i-au ucis în faţa ochilor zdrobindu-i de zidul barăcilor.’  ‘Eu, însumi,’ a spus Edward Baran, alt singur, ‘am văzut cum bebeluşi au fost luaţi de la mamele lor şi ucişi în faţa ochilor lor:  ei ar lua un bebeluş de un picior şi ar călca pe celălalt, şi aşa vor sfâşia bebeluşul.’”

Declaraţia de la Praga este o încercare acoperită şi întortochiată a făptaşilor holocaustului, cea mai mare atrocitate în masă a istoriei moderne, să transfere vina pentru crima lor asupra victimelor nebuniei lor genocidare. Au fost partidele comuniste în cea mai parte a Europei ocupate care au dus război de partizani împotriva ocupanţilor nazişti, suferind tortură şi moarte pentru a rezista nazismului.  Şi a fost Uniunea Sovietică, un stat comunist, cea care a câştigat o victorie supraumană asupra invadatorilor nazişti, care iniţial s-au lăudat că sunt “rasa conducătoare.”  Statele Unite au intrat în război în Europa în iunie, 1944, şi mulţi soldaţi americani au murit luptând împotriva naziştilor. Dar valul războiului s-a întors déjà împotriva naziştilor în 1943, când armata sovietică, comandată de Georgi Zhukov a rupt spatele maşinii de război naziste la Stalingrad.  În final,  a fost Uniunea Sovietică cea care a salvat lumea de cea mai haină perversiune a gândirii şi a faptei în secolul al douăzecelea.

Dacă guvernul sovietic ar fi fost aşa o dictatură viciată cum afirmă Declaraţia de la Praga, ar trebui să fie evident că armata sovietică, în 1945, condusă de Mareşalul Zhukov, având cea mai mare victorie a celui de Al II-lea Război Mondial, ar fi putut cu uşurinţă să întoarcă armele împotriva lui Stalin şi să preia guvernarea Uniunii Sovietice.  Armata sovietică avea armele şi aveau puterea şi aveau autoritatea mondială şi gratitudinea nu numai a cetăţenilor sovietici, dar, într-adevăr, când ei i-au întâlnit pe soldaţii S.U.A. pe Elba, au fost aliaţi.  În mod evident, guvernul sovietic a fost sprijinit de poporul sovietic sau armata s-ar fi răzvrătit. Răscoala nu ar fi fost neîntâlnită în istoria sovietică.  Cu mai puţin de 30 ani înainte, marinarii ruşi răsculaţi pe nava de război Aurora au început revoluţia care l-a răsturnat pe ţarul rus, unul din cei mai puternici dictatori din lume.

Lumea este în altă criză economică, care este tot mai asemănătoare cu “marea Depresiune” a anilor 1930, care a fost terenul fertil care a dat naştere la nazism.  Declaraţia de la Praga este o încercare de a ‘normaliza’ ororile nazismului, întemeind, cu o duplicitate periculoasă, o falsă “echivalenţă” între nazism şi comunism, încurajând tacit resurgenţa nazismului pe fondul crizei economice care strangulează astărzi economiile lumii.

1932 – lumea era în paroxismul marii depresiuni, criza globală a capitalismului.  După Muzeul Holocaustului din Washington , DC , în 1932, 25.000.000 germani se confruntau cu înfometarea.  În 1932, mai mult de 4.000.000 americani înfruntau înfometarea şi o mişcare de masă a veteranilor americani din Primul Război Mondial, care erau şomeri şi înfometaţi, au mărşăluit în Washington D.C. pentru a colecta bonusul care li s-a promis pentru serviciul lor pentru Statele Unite, riscându-şi viaţa în Primul Război Mondial. Bonus Expeditionary Force, sperând să obţină bonusul pe care l-au câştigat şi care li s-a promis, adăpostiţi în barăci în Anacostia, petiţionând guvernul S.U.A. pentru bonusul de care aveau disperată nevoie.  În loc să îi ajute, Preşedintele Hoover a ordonat armatei să îi asalteze;  barăcile lor au fost incendiate de armată, au fost gazaţi cu gaz lacrimogen, loviţi cu baioneta şi călcaţi în picioare de cai şi forţaţi să plece din capitala naţiunii;  mulţi din veterani, nevestele şi copii lor au fost răniţi fatal de armatele Generalului Patton.  În 1932 marea foamete s-a petrecut în Ucraina şi a fost foamete în masă.

În Europa, Statele Unite, Asia, milioane de oameni au murit de foame ca rezultat al marii depresiuni. s of people starved to death as a result of the global depression. A fost duplicitar până la extrem, când foametea în masă era globală, să fie învinuit Stalin de cauzarea foamei în Ucraina, acum melodramatizată ca Holodomor.  Cineva ar fi putut tot atât de uşor să îi învinuiască pe Preşedintele Hoover şi Social Democraţii germani pentru o politică deliberată de înfometare a cetăţenilor lor în Statele Unite şi Germania.  În realitate, lumea atunci, ca şi astăzi, este victima iraţionalităţii şi eşecului capitalismului, un sistem care, în secolul al douăzecelea a sărăcit majoritatea oamenilor din lume în timpul marii depresiuni şi dă semne că ar face la fel, încă o dată, cum “recesiunea” se adânceşte în secolul douăzeci şi unu.

Când Franklin Roosevelt a preluat funcţia în 1933, he a decretat faptul că el a găsit “o treime din naţiuneprost hrănită, prost îmbrăcată şi prost adăpostită.”  (Acea “o treime a naţiunii” era mai mult de 50.000.000 oameni.)  Înţelegând economia mondială, Roosevelt a promulgat o “Economic Bill of Rights” în timpul ultimei sale State of the Union Address. Există o puternică similitudine între gândirea marxistă şi Economic Bill of Rights al lui Franklin Delano Roosevelt.  Nimic în marxism nu afirmă superioritatea rasială sau o doctrină genocidară.  Roosevelt însuşi era cu înverşunare anti-nazist.  Şi predispoziţia sa progresivă şi umanitară l-a făcut victimele încercărilor de asasinare, atât de grupurile pro-naziste în Statele Unite şi de către OUN al lui Stefan Bandera pro-nazist în Ucraina.  Roosevelt însuşi a declarat înaintea Congresului, la 11 ianuarie 1944:  “Am ajuns să realizăm cu claritate că adevărata libertate individuală nu poate exista fără securitate economică şi independenţă.  ‘Oameni în suferinţă nu sunt oameni liberi. Oamenii care sunt înfometaţi şi fără slujbă sunt materialul din care sunt făcute dictaturile.’”

Cazul lui Algirdas Paleckis

Această încercare de a demoniza Uniunea Sovietică a atins punctul său cel mai de jos în Lituania. În vreme ce suporterilor nazişti li se permite să demonstreze în Lituania, fără represiuni din partea guvernului lituanian (naziştii sunt liberi să facă prozelitism în Letonia şi Estonia), şi colaboratorii nazişti din Al Doilea Război Mondial sunt răsplătiţi cu pensii guvernamentale şi onoruri ca patrioţi ai Lituaniei,  propaganda guvernului lituanian face să fie o crimă pedepsită prin închisoare sau o amendă uriaşă chestionarea falsificării de către guvernul a istoriei evenimentelor nopţii de 13 ianuarie 1991.

După fostul Ministru al Apărării lituanian Butkevicius, el a fost sfătuit de instructorii săi străini ca sniperii lituanieni să tragă, de pe acoperişuri, în cetăţenii lituanieni adunaţi în Vilnius , în noaptea de 13 ianuarie 1991.  Treisprezece lituanieni au fost ucişi de sniperii care au tras de sus, pentru a câştiga simpatie internaţională şi sprijin pentru mişcarea de independenţă lituaniană, care nu avea sprijin semnificativ, fie internaţional fie chiar printre cetăţenii lituanieni.  De crime au fost învinovăţite tancurile sovietice, din teren, care evident nu puteau să tragă în mulţime de pe acoperiş. Guvernul lui Landsbergis a permis uciderea propriilor cetăţeni pentru a manipula sprijinul de care avea nevoie pentru a sta la putere.

Omul de stat lituanian, jurnalist şi patriot, Algirdas Paleckis, fondatorul organizaţiei “Lituania Fără Nazism” şi conducătorul Partidului Socialist Lituanian, a dus o apărate costisitoare istovitoare împotriva încercării guvernului lituanian de a-l trimite la închisoare sau exact o amendă uriaşă ca pedeapsă pentru citarea, în timpul unui interviu radio, acele două propoziţii spuse de fostul ministrul al apărării Butkevicius, admiţând că lituanienii şi-au omorât proprii concetăţeni pentru motive politice.

În ţările baltice, naziştii sunt onoraţi, dar este considerată o crimă să chestionezi propaganda guvernamentală lituaniană, care falsifică responsabilitatea pentru asasinarea celor treisprezece civili lituanieni în noaptea de 13 ianuarie 1991.  Deşi Algirdas Paleckis a fost iniţial achitat de prima instanţă de judecată în Vilnius, al cărui judecător a fost complet perplex de ascunderea masivă a faptelor, la 22 ianuarie 2013, Curtea Supremă a Lituaniei l-a condamnat pe Paleckis de crima de a îndrăzni să chestioneze dogma guvernamentală lituaniană, care, într-o operaţie infamă de steag fals, atribuie responsabilitatea pentru crimele de la 13 ianuarie 1991 Uniunii Sovietice. Cu, ar trebui să fie evident, Gorbaciov era atât de total sensibil la opinia Vestului şi aşa-numită preocupare a sa pentru drepturile omului, încât sub nicio circumstanţă nu ar fi ordonat aceste crime în Lituania.  Într-adevăr, colapsul de fapt al Uniunii Sovietice s-a întâmplat fără ca un singur foc să fie tras şi fără nicio crimă. Eram în Moscova în ziua în care Uniunea Sovietică s-a dezintegrat şi am fost martor la colapsul fără pierdere de sânge al imperiului.

Guvernul lituanian este obsedat de reducerea la tăcere a lui Paleckis din cauza contrazicerii de către el a dogmei şi a numărului în creştere de martori care coroborează mărturia sa, deschid o cutie a Pandorei revelând flagranta obfuscare a realităţii care atribuie Uniunii Sovietice responsabilitatea pentru crime pe care nu le-a comis niciodată..  Dacă acuzaţiile lui Paleckis şi însuşi Paleckis nu sunt strivite, întregul steag fals al Declaraţiei de la Praga şi ocolirea adevărului care discreditează Uniunea Sovietică va fi expusă.

În zone largi ale Europei, nazismul a fost igienizat, normalizat şi este acum bine venit. Rezultatul logic al acestei foarte mari falsificări a istoriei urmează: dacă Stalin fost aşa de teribil, Hitler ar fi trebuit să câştige războiul. Singura problemă cu această “logică” este că un procentaj uriaş al speciilor umane ar fi fost distruse, din care multe au pielea închisă la culoare şi cea mai mare parte din rest ar fi fost transformaţi în sclavi pentru a servi “rasa conducătoare”cu piele albă, , non-slavă.  Nu ar mai fi existat evrei la care să gândim.

Acest an, 22 de ţări europene s-au abţinut de la votul pentru Rezoluţia Naţiunilor Unite care se opune “Glorificării Nazismului.”  Anul trecut, acelaşi număr de ţări europene a votat de fapt împotriva rezoluţiei. În ambii ani, Iranul, Israelul, Siria, Republica Democrată Populară a Coreei, Cuba, şi 120 alte state membre au sprijinit Rezoluţia, care a fost adoptată de Adunarea Generală ONU.  Statele Unite s-au opus rezoluţiei pe bazele “Libertărţii de exprimare.”  În orice caz, pe acea bază, Statele Unitear trebui să sprijine total achitarea lui Algirdas Paleckis în apelul său viitor în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în Strasbourg, Franţa.