Sureyya YIGIT
Turbulence is a frequent theme encountered in both international politics and in international economics. Politically this can mean unstable governments, economically, spiraling inflation or unsteady exchange rates. With the ending of the cold war and the onset of globalisation distances have been shortened and trade alongside finance – coupled with technology – have risen high on regional agendas. It is not military issues that dominate national capitals as much as investment levels and trade agreements. One recent problem has straddled the dual fields of international politics and economics; that of the Eurozone crisis.
The Turkish economy has suffered from the European downturn, though the detrimental effects on the national economy of self-inflicted policy-related have also been noticeable. Turkey needs to improve productivity and strive to maintain leading positions in the economies of Central Asia and the Middle East to improve its trade balance.
To conclude, what the IMF declared in September 2012 is still relevant: “After two years of rapid growth well above trend, the economy has slowed significantly, helping to unwind imbalances. Encouragingly, Turkey’s growth is expected to remain positive and become more balanced this year, despite weak activity in major trading partners. Macroeconomic policies have been supportive of the soft landing of the economy, but the authorities must stand ready to adjust policies if the trend in disinflation and the external deficit reduction starts to unwind. In the medium term, better macroeconomic coordination is needed to improve the policy mix and reduce volatility. Finally, the authorities have correctly identified increasing national savings as a top priority to reduce the reliance on external financing and reorient the economy towards a more sustainable growth model. The public sector needs to play an important role in this endeavour”.
Efectele crizei Eurozonei asupra Turciei
Sureyya YIGIT
Turbulenţa este o temă frecventă întâlnită atât în politica internaţională, cât şi în economia internaţională. Politic aceasta înseamnă guverne instabile, economic, escaladarea inflaţiei sau rate de schimb instabile. Cu sfârşitul Războiului Rece şi începutul globalizării distanţele s-au scurtat şi comerţul laolaltă cu finanţele – cuplate cu tehnologia – s-au înălţat pe agendele regionale. Nu sunt problemele militare cele care domină capitalul naţional la fel de mult ca nivelurile investiţiilor şi acordurile de comerţ. O problemă recentă a conectat câmpurile duale ale politicii internaţionale şi economiei; aceea a crizei Eurozonei.
Economia turcă a suferit din scăderea europeană prin efectele în detrimental economiei naţionale sau auto-inflamate legate de politici. Turcia trebuie să îmbunătăţească productivitatea şi se străduieşte să menţină poziţii înalte în economiile Asiei Centrale şi ale Orientului Mijlociu pentru a-şi îmbunătăţii balanţa comercială.
Pentru a concluziona, ce a declarat FMI în septembrie 2012 este încă relevant: “După doi ani de creştere economică mult deasupra trendului, economia a încetinit semnificativ, ajutând la desfacerea dezechilibrelor. Încurajator, creşterea Turcia e aşteptată să rămână pozitivă şi să devină mai echilibrată în acest an, în pofida activităţii slăbite a partenerilor comerciali majori. Politicile macroeconomice au sprijinit ”soft landing”-ul economiei, dar autorităţile trebuie să fie gata să ajusteze politicile dacă trendul de dezinflaţie şi reducerea deficitului external încep să se disocieze. Pe termen mediu, coordonarea macroeconomică mai bună este necesară pentru a îmbunătăţi mixul politicilor şi a reduce volatilitatea. În final, autorităţile au identificat corect creşterea economiilor naţionale ca prioritate de top pentru a reduce bazarea pe finanţare externă şi reorientarea economiei către un model de creştere mai sustenabil. Sectorul public trebuie să joace un rol important în această aventură”.
