Tudor BLÂNDU
Teritoriul românesc a fost întotdeauna o parte integrală a continentului european, o sinteză este-vest-sud, diversă ca relief şi de aici o varietate de ocupaţii. Pe de altă parte a fost o zonă dificilă, întrucât aici nu numai se întâlnesc curentele est-vest ci şi au intrat în colerse ocazii, cel mai bun examplu fiind Întrebarea orientală. Aproape de zilele noastre, în secolul al XX-lea (când s-a terminat lupta secolului al XIX-lea între anacronism şi protocronism), elita română culturală şi politică a depus eforturi să se ajusteze la calea naturală de integrare în cultura şi civilizaţia europeană.
Ruptura bruscă produsă în timpul regimului sovietic de ocupaţie şi regimului comunist au creat o profundă întrerupere între noi şi vestul Europei, până atunci o Europă a naţiunilor devenind o Europă bipolară. Trenduri de dominaţie care au lăsat cicatrici adânci în mintea colectivă nu au putut deschiderea României către Europa unde noi curente se manifestă în context democratic. Relaţia cu CEE a fost de succes la nivel economic în a ne găsi noi parteneri de afaceri şi a obţine câteva avantaje în acest aspect. Dar cel mai important câştig a fost relaţia liberă între noi şi alţii, limitaă de prohibiţiile impuse de dictatura sovietică dar încurajată de noile tendinţe naţional-comuniste.
Tudor BLÂNDU
Romanian territory was always integral part of European continent, an east-west-south synthesis, diverse by relief and hence the variety of occupations. On the other hand it was a fault zone, as here not only met east-west trends but also collided on various occasions, the best example being the oriental Question. Close to our day, in the XXth century (when the XIX century struggle between anachronism and prothochronism was over), Romanian cultural and political elite struggled to adjust on a natural path of integration into European culture and civilization.
Sudden rupture occurred during the Soviet occupation regime and the communist regime created a deep chasm between us and Western Europe, the Europe of nations until then, becoming a bipolar Europe. Trends of domination that have left deep scars in the collective mind could not prevent the opening of Romania to Europe where new trends manifested in democratic context. Relationship with EEC was successful on economical level in finding us new business partners and getting several advantages in this respect. But the most important gain was the free relationship of us and others, inhibited by the prohibitions imposed by the Soviet dictatorship but encouraged by the new national-communist tendencies.
