Ibrahim Imran OZTAHTALI, Birgul YESILOGLU GULER
According to a generally accepted approach, the concept of culture is assessed as all material and spiritual information, consciousness and accumulation that were owned by societies from the past. Lifestyles, customs and traditions, morals, the largest popular languages involving them all determine the borders of concept of culture. Even it is thought as a limited concept, it is not possible to determine culture’s borders. Every generation has been obliged to transfer a part of its own past to future since the existence of human being on the earth. Therefore it is possible to find some traces coming from thousands of years past in people’s living, understandings, and arts in almost all societies. These traces constitute mankind’s history as a mosaic that is made of millions of parts. Turkish culture and civilizations form an important part of this mosaic.
Historical sources related with pre-Islamic Turkish culture can be classified as oral sources and archeological findings apart from the written sources. Oral sources include information on mythology, legends, epics and ancient Turkish beliefs. Turks, who have converted their religion many times, united their own religion’s some parts with their customs and traditions and they carried these parts for generations.
Uighur Turks have continued their existences on earth with the same understanding. The epics of “Upspring” and “Migration” also reflect the understanding of Turkish culture and civilization. The details on social life are rather remarked in Dede Korkut stories whose original name is “Kitab-ı Dede Korkut alâ Lisan-ı Taife-i Oguzan”. Turks have used many alphabets during their own history. The most remarkable of them is Gokturk alphabet with which Gokturk Scripts that is known as the initial and compact Turkish texts. These texts also called Gokturk or Orkhon Scripts involve precious information on some subjects such as state government and social structure of Turks. This alphabet was succeeded by Uighur, Arab and Latin alphabet. Apart from these, various alphabets were used by Turks in different geographical regions.
Cultural activities of Turks clearly indicate themselves from ancient times that could be traced almost continuously with documents. This period also involves the process in which Turks began to accept Islam. Even it is said that the acceptance of Islam by Turks was no arduous, it longed nearly three hundred years. This new religion that was met by Turks in 7th century by the help of conquest of Iran by Arabic armies was only accepted by Turks on 10th century, 940’s. Islam gave new point of views to Turks and it created new approach to world, life and entities. Living around Shamanism and Buddhism in pre-Islamic era facilitated to unite some traditional rituals such as sacrificing with their new religion. This situation causes some researchers to assert that Turks easily accepted Islam.
Colored shadows reflected on the screen represented the life and the things that could not be told in real world were expressed through the images. The tradition of Ortaoyunu constituted a ground for the transmission to modern Western theatre. Innovation and westernization strives during the last period of Ottoman Empire inserted many extensions of Western culture into Turkish culture. Western-style music, theatre, painting, architecture slowly began to unite with traditional qualities and to change them. New Turkish Republic with the proclamation of republic turned her face to West and began to spread and develop modern arts along traditional arts. Notably Mustafa Kemal Atatürk, all intellectual mass determined to carry this new state built on Ottoman heritage to the level of Western countries as a basic goal. Modern arts such as theatre, ballet, painting, opera, and polyphonic western music were tried to be developed by state institutions built in first years of republic. Renovation movement began during Selim III’s era got its own acceleration with the proclamations of Tanzimat, Meşrutiyet and finally Republic. Today young Turkish Republic put signature under important successes that can cope with the world in modern arts and it succeeds to unite modern arts with Turkish culture. Numerous art galleries were opened in almost all countries in our country and these places are continuing to exhibit modern arts and traditional arts together.
Cultura turcă din Asia în Anatolia
Ibrahim Imran OZTAHTALI, Birgul YESILOGLU GULER
Conform unei abordări general acceptate, conceptul de cultură este evaluat ca toată informaţia materială şi spirituală, conştiinţa şi acumularea care aparţineau societăţilor din trecut. Stil de viaţă, obiceiuri şi tradiţii, morale, cele mai mari limbaje populare care le implică determină limitele conceptului de cultură. Chiar dacă este gândit ca un concept limitat, nu este posibil de determinat limitele culturii. Fiecare generaţie a fost obligată să transfere o parte din propriul trecut în viitor de la existenţa fiinţei umane pe pământ. Aşadar este posibil să găsim urme venind de mii de ani în traiul oamenilor, semnificaţii şi artă în aproape toate societăţile. Toate aceste urme constituie istoria umanităţii ca un mozaic făcut din milioane de părţi. Cultura şi civilizaţia turcă formează o parte importantă a acestui mozaic.
Sursele istorice privitoare la cultura turcă pre-islamică pot fi clasificate ca surse orale şi descoperiri arheologice pe lângă sursele orale. Sursele orale includ informaţii asupra mitologiei, legendelor, epicii şi credinţelor vechi turce. Turcii, care au convertit religia lor de multe ori, au unit unele părţi ale religiei lor cu obiceiurile şi tradiţiile lor şi au purtat aceste părţi pentru generaţii.
Turcii uiguri au continuat existenţele lor pe pământ cu aceeaşi înţelegere. Epicile “Răzvrătirii” şi “Migraţiei” reflectă de asemenea înţelegerea culturii şi civilizaţiei turce. Detaliile vieţii sociale sunt mai degrabă remarcate în povestirile lui Dede Korkut al căror nume original este “Kitab-ı Dede Korkut alâ Lisan-ı Taife-i Oguzan”. Turcii au utilizat multe tipuri de alfabet de-a lungul istoriei lor. Cel mai remarcabil este alfabetul Golturk cu care sunt scrise manuscrisele Gokturk care sunt cunoscute drept textele turce iniţiale şi compacte. Aceste texte numite şi scrierile Gokturk şi Orkhon implică informaţie preţioasă pe unele subiecte precum guvernarea statului şi structura socială a turcilor. Acest alfabet a fost succedat de alfabetul uighur, arab şi latin. Pe lângă acestea, diverse tipuri de alfabet au fost utilizate de turci în diferite regiuni geografice.
Activităţile culturale ale turcilor îi indică în mod clar din timpuri antice care pot fi trasate aproape continuu cu documente. Această perioadă implică şi procesul în care turcii au început să accepte Islamul. Chiar dacă se spune că acceptarea Islamului de către turci nu a fost laborioasă, a durat aproape trei sute de ani. Această nouă religie care a fost întâlnită de turci în secolul al VII-lea cu ajutorul cuceririi Iranului de către armatele arabe a fost acceptat de turci numai în secolul al X-lea, anii 940. Islamul a dat turcilor noi puncte de vedere şi a creat noi abordări ale lumii, vieţii şi entităţilor. Trăind în jurul şamanismului şi budismului în perioada pre-islamică au facilitat unirea unor ritualuri tradiţionale precum sacrificiile cu noua lor religie. Această situaţia a determinat că unii cercetători să afirme că turcii au acceptat cu uşurinţă Islamul.
Nuanţe colorate reflectate pe ecran au reprezentat viaţa şi lucrurile care nu puteau fi spuse au fost exprimate prin imagini. Tradiţia Ortaoyunu a constituit o bază pentru transmiterea la teatrul modern occidental. Inovaţia şi lupta pentru occidentalizare în ultima perioadă a Imperiului Otoman au inserat multe extensii ale culturii vestice în cultura turcă. Muzică în stil occidental, teatru, pictură, arhitectura au început încet să se unească cu calităţile tradiţionale şi să le schimbe. Noua Republică Turcă cu proclamarea republicii şi-a întors faţa către vest şi a început să răspândească şi să dezvolte artele moderne împreună cu artele tradiţionale. În mod notabil Mustafa Kemal Atatürk, toată masa intelectuală au determinat ducerea acestui nou stat construit pe moştenirea otomană la nivelul ţărilor vestice ca scop fundamental. Arte moderne precum teatrul, baletul, pictura şi muzica vestică polifonică s-a încercat să fie dezvoltate de instituţii de stat construite în primii ai republicii. Mişcarea reînnoirii începute în era lui Selim III a primit acceleraţia proprie cu proclamarea Tanzimat-ului, Meşrutiyet-ului şi în final a Republicii. Astăzi tânăra Republică Turcă şi-a pus semnătura sub succese importante care pot face faţă Lumii în arta modernă şi reuşeşte să unească artele moderne cu cultura turcă. Numeroase galerii de artă au fost deschise în aproape toate ţinuturile în ţara noastră şi aceste locuri continuă să expună artă modernă şi tradiţională împreună.
Coments